BLOGUL PENTRU SUFLET

Icoana Maicii Domnului Înjunghiata (21 ianuarie)

2012-01-21T00:02:00.000+02:00

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” datează din veacul al XIV-lea, este pictată pe pânză şi se află în mănăstirea Vatoped de pe sfântul munte Athos, în paraclisul închinat sfântului Dimitrie din Tesalonic. Numele său se datorează următoarei întâmplări:

Un călugăr diacon ce împlinea funcţia de ecleziarh, datorită treburilor pe care le avea de împlinit ajungea întotdeauna la terminarea mesei. Odată ajunse după terminarea mesei, iar bucătarul refuză să îi dea de mâncare spunându-i că ar fi trebuit să vină la timp dacă dorea să mănânce. Acesta plecă mâniat şi merse în biserică şi îndreptându-se către icoana Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute, ci îi spuse:

- De câtă vreme îţi slujesc? Am trudit, însă nu am cum arăta aceasta. Nu te îngrijeşti dacă am sau nu să mănânc?.

Şi luând un cuţit de pe masă, în înfipse în chipul Maicii Domnului şi, mare minune!, din locul acela izvorî sânge, iar chipul Maicii Domnului deveni palid. Înfricoşat, călugărul orbi şi căzu în faţa icoanei părăsit de simţuri, precum Cain, ucigaşul din vechime. El rămase în starea aceasta vreme de trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stareţului şi călugărilor, Maica Domnului îi apăru stareţului şi îi spuse că diaconul este vindecat. Căindu-se pentru fapta sa, îşi aşeză un loc în faţa icoanei unde petrecut restul vieţii sale.

La trei ani după plecarea din lumea aceasta, se dezgropară osemintele diaconului, după rânduiala athonită, trupul său pierise după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă rămase neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Se păstrează până astăzi ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească.

Sfântul Cuvios Alexie Şuşania din Georgia (18 ianuarie)

2012-01-18T00:01:00.000+02:00

Sfântul Alexie Şuşania s-a născut la 23 septembrie 1852 în oraşul Noqalaqevi, în provincia Senaki din Samegrelo, Georgia, din părinţi evlavioşi. Tatăl său plecă la Domnul în anul 1868, după ce îi dădu viitorului ieromonahului care acum avea numai 16 ani binecuvântarea de a se îngriji de familie.

În acelaşi an, Alexie călători la Ierusalim, iar de acolo la Constantinopol pentru a-l vizita pe unchiul său, Islam Şuşania, un negustor vestit şi un om cu mintea pătrunzătoare şi evlavios. În timpul vizitei sale, Alexie fu impresionat de industria comerţului şi îşi dori să devină şi el negustor. Însă curând avea să afle că voia lui Dumnezeu era alta.

Într-una din zile împrumută o mică icoană a Sfântului Ioan Botezătorul de la unchiul său, aşezând-o în camera sa, şi de atunci în inima sa începu o luptă. Era mişcat de dragostea pentru mama, surorile, fraţii şi prietenii săi, însă simţea o chemare puternică spre viaţa duhovnicească înaltă.

După ore întregi de mari frământări, Alexie se întrebă „Cum pot împlini dorinţa tatălui meu? Mi-a încredinţat grija de familie, cum o pot împăca pe aceasta cu chemarea Domnului?”. La această întrebare primi răspuns lăuntric „Dacă mori acum, cine va împlini dorinţa tatălui?”. Alexie îşi dădu limpede răspunsul „Dumnezeu o va face”. Şi iar primi răspuns „Atunci mori lumii, încredinţează totul lui Dumnezeu şi El va ocroti familia ta”.

De atunci, Alexie se închise în camera sa luni întregi, citind Sfânta Scriptură, şi postind aspru. Văzând această schimbare în viaţa lui Alexie, unchiul său s-a gândit că este mai bine să părăsească Constantinopolul şi să se întoarcă în Georgia.

Nu a mai durat mult până cei dragi înţeleseră legământul pe care îl făcuse Alexie cu Dumnezeu, de a intra în viaţa monahală. Fraţii şi surorile lui primiră cu mâhnire vestea aceasta, însă mama sa îi mulţumi Domnului şi îi dădu binecuvântarea sa.

La vârsta de 20 de ani, Alexie se îndreptă spre mănăstirea de maici Teklati. Începu să ducă viaţă de nevoinţă aspră mergând din sat şi sat, îngrijindu-se de bolnavii de tuberculoză, holeră şi alte boli grele, şi îngropând trupurile celor fără casă.

După câţiva ani, mulţi aveau siguranţa că Alexie era nebun pentru Hristos. El propovăduia pe Dumnezeu cu multă dăruire, iar viaţa sa era o pildă pentru mulţi. Cuvântările sale înduplecară pe mama sa, Elena, sora sa mai mică Salomeea şi fratele său Visarion să intre în viaţa monahală. După ce primi tunderea în monahism, Visarion făcu un pelerinaj la Ierusalim şi rămase acolo mai mulţi ani.

Pentru slujirea sa aleasă închinată Domnului, primi harul preoţiei la mănăstirea Martvili. Mai apoi primi tunderea în marea şi îngereasca schimă. Alexie petrecu o vreme şi în Sfântul Munte Athos. Întors de acolo, plecă în pelerinaj la Lavra Peşterilor din Kiev, iar mai apoi ajunse din nou în Georgia unde îşi continuă viaţa de nevoinţe.

În preajma anului 1885 sfântul Alexie plecă în mănăstirea Gelati, unde îşi continuă studiul şi scrise câteva lucrări. În anul următor se afla în mănăstirea Kobi, fiind făcut diacon de către episcopul Grigol, iar în 1888 deveni ieromonah. Doi ani mai târziu, în 1890, se îmbolnăvi şi se întoarse la mama şi sora sa, la mănăsirea Teklati.

După rânduiala Domnului, se însănătoşi, iar în 1891 Alexie îşi rândui o chilie în satul de munte Menji (numit şi „Dealul arhanghelului”), aproape de locul naşterii sale. Acolo adună ucenici şi începu a împlini nevoinţe mai aspre. Sănătatea părintelui Alexie se restabilise atât de bine încăt putea săvârşi din nou sfintele slujbe.

Sfântul părinte primea daruri şi milostenie, însă pe cea mai mare din parte din ele le dăruia mai departe. Toate cele primite le împărţea în trei: prima pentru nevoile sale, a doua pentru biserică şi pelerini, iar cea de-a treia săracilor şi celor bolnavi.

Sfântul Alexie avea în chilie o cruce de mărimea Sfintei Cruci purtate de Mântuitorul, pentru a-şi aduce aminte de cum a purtat sfântul Simon din Cirene Sfânta Cruce a Mântuitorului pe Golgota.

În ciuda asprimii petrecerii sale, ieromonahul Alexie era deosebit de apropiat de cei din jurul său şi era iubit pentru căldura duhovnicească pe care o răspândea.

După mulţi ani de mari osteneli duhovniceşti sănătatea sa se şubrezi. Îşi liberă ucenicii şi îşi petrecu ultima parte a vieţii sale pământeşti (în preajma anului 1915) cu verii săi după trup, schimonahii Achepsima şi Pasto. Sfântul Alexie îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la 18 ianuarie 1923, slăbit de viaţa sa îndelungată de nevoinţe şi slujire închinate Domnului.

Vreme de 40 de zile, schimonahii Achepsima şi Pasto rămaseră în chilia sa de teamă că reprezentanţii guvernului comunist vor distruge umila colibă. Mai apoi, înmormântară trupul parintelui Alexi la Teklati, iar ei plecară să se nevoiască în mănăstirea Sfinţilor Arhangheli. Cu binecuvântarea mitropolitului Efrem, părinţii Achepsima şi Pasto mutară trupul neatins de stricăciune de la Teklati la mănăstirea Sfinţilor Arhangheli îngropându-l în aripa estică a bisericii în ziua de 8 ianuarie 1960.

Sfântul părinte Alexie fu trecut în rândul sfinţilor la 18 septembrie 1995.

Slujiri arhiereşti în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

2012-01-07T02:00:00.000+02:00

În Duminica după Botezul Domnului, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va săvârşi Sfânta Liturghie la Mănăstirea Copou din Iaşi, iar IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va sluji la Căminul de Bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava. PS Corneliu, Episcopul Huşilor, va săvârşi mâine Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală din Huşi, iar PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, va sluji în parohia Ipatele, Protopopiatul Iaşi 2. PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, va sluji mâine în parohia Letea Veche, Protopopiatul Bacău.

Sărbătoarea Botezului Domnului la Iaşi

2012-01-07T00:56:00.002+02:00

În bisericile de parohie şi de mănăstire din toată Moldova a fost oficiată ieri, în cadrul Sfintei Liturghii, slujba Aghezmei Mari. La final, oamenii au luat apa sfinţită la casele lor pentru a servi în fiecare dimineaţă până pe 14 ianuarie, când Biserica noastră sărbătoreşte Odovania Praznicului Botezului Domnului.

Credincioşii din mai multe localităţi din judeţul Iaşi au participat ieri la Sfânta Liturghie de la Catedrala mitropolitană din Iaşi, în cadrul căreia a fost săvârşită slujba Aghezmei Mari. Cele două slujbe au fost oficiate de Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Sanctus“ al Catedralei mitropolitane din Iaşi, dirijat de dr. Costel-Mirel Nechita. În cuvântul de învăţătură adresat spre finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Teofan a vorbit despre semnificaţiile praznicului Arătării Domnului. „Creştinul este chemat ca la sărbătoarea Epifaniei să conştientizeze propriul său botez şi apartenenţa lui la Sfânta Biserică. Dumnezeu Tatăl ne spune în Evanghelia de astăzi (n.r. ieri): «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit» (Matei 3, 13-17). Acesta este glasul Tatălui Ceresc îndreptat spre oameni pentru ca aceştia să se deschidă prin credinţă, nădejde şi dragoste către Fiul Său Cel iubit. Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, adresându-se poporului, spune că Iisus Hristos este «Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii». Sfântul Ioan Botezătorul a spus aceasta, arătând cu mâna spre Iisus Hristos, care venea spre botez şi apoi spre propovăduirea Evangheliei. În Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel ni se spune: «Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat». Aceste cuvinte, mărturie a Sfântului Apostol Pavel, mărturie a Sfântului Ioan Botezătorul, sunt izvoare de apă vie care ar trebui să ne adape şi să ne îmbrace de-a lungul acestui an. Fără de Hristos-Domnul mărturisit de Dumnezeu Tatăl nu putem fi îmbrăcaţi în Botez, în Înviere, în împărăţia cerurilor“, a spus Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

„Dorim să ne curăţim sufletele şi trupurile“

După împărtăşirea credincioşilor cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, a fost citită rugăciunea de binecuvântare a prinoaselor. IPS Teofan, alături de soborul de preoţi şi diaconi, a mers în procesiune până în faţa Catedralei mitropolitane din Iaşi, unde a început slujba Aghezmei Mari. După cum ne-a relatat căpitanul Mihai Cojocariu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi, în curtea sfântului lăcaş au asistat la slujbă peste 1.500 de credincioşi. Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a adresat cu acest prilej un cuvânt de binecuvântare celor prezenţi în care în care i-a îndemnat să prelungească Botezul Domnului în viaţa lor. La final, oamenii au luat Agheazma Mare pentru a o duce la casele lor. „Am venit să luăm Agheazmă Mare pentru a gusta din ea. Dorim astfel să ne curăţim sufletele şi trupurile şi să avem sănătate, linişte şi bucurie“, a spus Eugenia Dafiţa din Târgu Frumos. „Ziua Bobotezei din acest an este deosebită, însă trebuie puţină ploaie, după cum a spus şi Înalt Preasfinţitul Teofan în cuvântul adresat. Am luat Agheazmă Mare pentru a stropi casa în care locuiesc, ca să ne dea Dumnezeu sănătate“, a declarat Lenuţa Avram din Iaşi. „În această zi (n.r. ieri) am avut mare linişte şi mângâiere sufletească pentru că am participat la Sfânta Liturghie şi la slujba Aghezmei Mari. Am câteva ceasuri de când stau şi aştept la rând, însă am răbdare pentru că şi Bunul Dumnezeu este răbdător cu noi“, a mărturisit Ioachim Bode din Iaşi. „Am luat Agheazmă Mare pentru a stropi în casă, astfel încât să alungăm răul. M-am bucurat de binecuvântarea slujbei oficiate“, a afirmat Vasile Schiţelnicu din localitatea Valea Adâncă, comuna Miroslava, judeţul Iaşi.

Tradiţii ortodoxe din întreaga lume de sărbătoarea Epifaniei

2012-01-06T08:53:00.000+02:00

Sute de credincioşi ortodocşi din Istanbul au participat la Sfinţirea Aghesmei celei mari în Cornul de Aur, din vechea cetate a Constantinopolului.

20 de tineri s-au aruncat în apele mării pentru a scoate Crucea aruncată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. Apostolos Oikonomou, un credincios de 40 de ani a prins crucea din ape.

În Bulgaria, tinerii se aruncă în râuri şi lacuri pentru a aduce Crucile aruncate de preoţi. În această ţară, în ziua Epifaniei, preoţii se roagă şi sfinţesc culorile corpurilor de armată cu aghiasmă mare. Preşedintele Georgi Parvanov a participat la o asemenea ceremonie la Sofia.

În oraşul muntos Kalofer, din Bulgaria centrală, 200 de bărbaţi îmbrăcaţi în straie naţionale intră în râul îngheţat Tundzha purtând steaguri naţionale, cântând imne populare străvechi şi dansâns un dans lent numit "mazhko horo" . Conduşi de primarul locului, oamenii dansează în apă preţ de o oră împingând sloiurile de gheaţă care plutesc pe râu.

În oraşul Petroşani din România, 1000 de săteni participă la binecuvântarea tradiţională a cailor pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru animalele care ajută atât de mult în lucrarea pământului.

În Istanbul, Patriarhul Bartolomeu I a chemat din nou la toleranţă şi la deschiderea Şcolii Teologice de la Halki, închisă de turci în 1971.

În Kosovo, sârbii minoritari înconjuraţi de albanezi, în enclava Gracanica, taie crengi de stejar şi îşi împodobesc casele cu acestea.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Ioan
Sursa: Associated Press şi http://washingtonexaminer.com

Sfântul Serafim de Sarov

2012-01-02T17:19:00.002+02:00

Sfantul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a nascut in 19 iulie 1745. Parintii sai, Isidor si Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatal lui era comerciant si spre sfarsitul vietii a inceput constructia unei catedrale in Kursk pe care n-a apucat s-o mai vada terminata. Fiul sau Prochorus, viitorul Serafim, a ramas in grija mamei vaduve care l-a crescut in credinta.

Dupa moartea sotului ei, Agatia Moshnina a continuat constructia catedralei. Intr-o zi, luandu-l si pe micul Prochorus cu ea pe santier, acesta a cazut de pe schela turnului de clopote, de la o inaltime de sapte etaje. Baiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a crutat viata acestui viitor astru al Bisericii. Ingrozita, mama a alergat la el si si-a gasit fiul nevatamat.

Tanarul Prochorus, inzestrat cu o memorie excelenta, a invatat repede scrisul si cititul. Din copilarie ii placea sa participe la slujbele bisericii si sa citeasca atat Sfanta Scriptura cat si Vietile Sfintilor impreuna cu colegii sai de studentie. Cel mai mult ii placea sa se roage si sa citeasca Sfanta Evanghelie cand era singur.

La un moment dat, Prochorus s-a imbolnavit foarte grav, viata lui fiind in pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului care i-a promis ca il va vizita si il va vindeca. Nu peste mult timp, prin curtea casei lor a trecut o procesiune a bisericii cu Icoana Semnului din Kursk (27 noiembrie) iar mama lui l-a dus pe copil sa sarute icoana dupa care acesta s-a vindecat imediat.

Tanar fiind, Prochorus isi facea planuri pentru a-si dedica viata in intregime lui Hristos si a intra la o manastire. Mama lui nu a fost impotriva acestei decizii si l-a binecuvantat in drumul lui spre monasticism, daruindu-i o cruce de arama pe care tanarul a purtat-o pe piept toata viata lui. Prochorus a pornit pe jos impreuna cu alti pelerini din Kursk spre Kiev pentru a-i venera pe Sfintii Pesterilor.

Prochorus l-a vizitat pe Parintele Dositeu (de fapt era o femeie, Daria Tyapkina), care i-a dat binecuvantare sa se retraga la manastirea din pustia Sarovului si acolo sa-si castige mantuirea. Trecand pe la casa parinteasca Prochorus si-a luat ramas bun de la mama si rudeniile sale. In ziua de 20 noiembrie 1778 a ajuns la Sarov, unde era staret Parintele Pahomie. Acesta l-a primit si l-a dat in grija Parintelui Iosif, care l-a pus la multe ascultari in manastire: era slujitor in chilia parintelui, facea paine si prescura si lucra in tamplarie. Tanarul isi facea ascultarile cu ravna si zel ca si cum l-ar servi pe Domnul Insusi. Prin munca constanta el se ferea de acedie, pe care o considera, cum avea sa spuna mai tarziu, “cea mai grava ispita a calugarilor novice”. Aceasta se vindeca prin rugaciune, abtinerea de la conversatii plictisitoare, prin munca asidua, prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu si prin rabdare, deoarece acedia este hranita de micimea sufletului, neglijenta si vorba fara rost”.

Cu binecuvantarea egumenului Pahomie, Prochorus se abtinea de la mancare in zilele de miercuri si vineri si mergea singur in padure unde practica Rugaciunea lui Iisus. Dupa doi ani ca novice, Prochorus s-a imbolnavit de hidropizie, corpul a inceput sa i se umfle si suferea ingrozitor. Mentorul lui, Parintele Iosif si ceilalti parinti il iubeau pe Prochorus si aveau grija de el. Boala l-a tinut cam trei ani, timp in care ei nu au auzit nici un cuvant de nemultumire din gura lui. Temandu-se pentru viata lui, parintii doreau sa cheme un doctor sa-l consulte dar Prochorus nu era de acord, spunandu-le: ” Sfinte parinte, eu m-am incredintat in intregime Celui ce este adevaratul doctor al sufletului si al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei lui Maici.”

Apoi a cerut sa i se citeasca o molitfa pentru sanatate. In timp ce restul parintilor se rugau in biserica, Prochorus a avut o viziune in care i-au aparut Maica Domnului impreuna cu Apostolii Petru si Ioan. Aratand cu degetul spre calugarul bolnav, Maica Domnului ii spuse Sfantului Ioan: “Acesta este unul de-ai nostri”, dupa care l-a atins cu toiagul intr-o parte pe calugar si imediat lichidul adunat in corpul acestuia a inceput sa iasa prin incizia facuta de Preacurata. Dupa terminarea moliftei fratii l-au gasit pe Prochorus vindecat, avand o singura cicatrice ca semn al miracolului ce s-a implinit.

La scurt timp, in locul aparitiei Maicii Domnului s-a construit o infirmerie. Una din capele a fost dedicata sfintilor Zosima si Savatie din Solovki (17 aprilie). Sf. Serafim a construit cu propriile sale maini sfanta masa din altarul capelei din lemn de chiparos, primind intotdeauna Sfintele Taine in acea biserica.

Dupa opt ani de novicie la manastirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care reflecta dragostea lui vie pentru Domnul si dorinta sa nestavilita de a-l sluji. Dupa un an, Serafim a fost numit ierodiacon.

Cu spirit zelos, el slujea in biserica zilnic, rugandu-se permanent si dupa terminarea slujbelor. Domnul ii ingaduia sa aiba viziuni in timpul slujbelor bisericesti, de multe ori vazand ingeri care slujeau laolalta cu preotii. In timpul Sfintei Liturghii din Marea si Sfanta Joi, slujita de egumenul Pahomie si parintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. Dupa introducerea la Sfanta Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronounta cuvintele: “O, Doamne, mantuieste pe cei ce se tem de tine si auzi-ne”, dupa care ridica patrafirul spunand: “In vecii vecilor”. Dintr-o data a fost orbit de o lumina stralucitoare si, ridicand privirea, il vazu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrand din partea de vest a bisericii, inconjurat de Puterile cele fara de trup.

Ajungand la amvon, Domnul a binecuvantat pe toti rugatorii si a intrat in icoana sa din dreapta usilor altarului. St Seraphim, rapit cu spiritul dupa aceasta viziune miraculoasa, n-a mai putut scoate nici un cuvant si nu s-a mai putut misca din loc. Ceilalti l-au dus de mana in altar unde a ramas nemiscat inca trei ore, cu culoarea fetei schimbata de la harul divin care s-a coborat asupra lui. Dupa aceasta vedenie, sfantul a devenit si mai ravnitor. In timpul zilei muncea in manastire iar noaptea se ruga in chilia lui din padure.

In 1793, ierodiaconul Serafim a fost hirotonit preot savarsind Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie in fiecare zi. Dupa moartea parintelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuvantare din partea noului staret al manastirii, parintele Isaia sa se retraga intr-un loc din padure, la o distanta de 5 km de manastire, loc pe care l-a denumit “Muntele Athos” si unde s-a dedicat rugaciunii solitare. El mergea la manastire doar sambata, inainte de privegherea de toata noaptea si se intorcea la chilia sa din padure dupa Liturghia de duminica unde se impartasea cu Sfintele Taine.

Pustnicul Serafim isi petrecea timpul cu nevointe ascetice. Pravila sa de rugaciune se baza pe cele randuite de Sf. Pahomie pentru manastirile antice din desert. El purta cu sine tot timpul Sfanta Evanghelie, citind in intregime Noul Testament intr-o saptamana. De asemenea, citea si din Sfintii Parinti si Sfintele Slujbe. Sfantul a invatat pe de rost multe din imnurile bisericesti pe care le canta in timp ce lucra in padure. In jurul chiliei si-a amenajat o gradina si un stup de albine. Postea foarte aspru, mancand o data in zi in afara de miercuri si vineri cand nu manca nimic. In prima Duminica a postului mare nu manca nimic pana sambata, cand primea Sfintele Taine.

Sfantul parinte era uneori atat de adancit in rugaciunea neincetata a inimii incat ramanea nemiscat, fara sa vada sau sa auda nimic in jurul lui. Din cand in cand il mai vizitau schimonahul Marcu cel Tacut si arhidiaconul Alexandru care locuiau si ei in pustie. De multe ori il gaseau in contemplatie si se retrageau in liniste ca sa nu-l deranjeze.

In caldura verii, dreptul pustnic obisnuia sa culeaga muschi dintr-o mlastina pentru fertilizarea gradinii, iar cand tantarii il intepau rau de tot el suporta spunandu-si:” Patimile sunt omorate prin suferinta si durere”.

Singuratatea lui era deranjata de multe ori de calugari si mireni care il cautau pentru un sfat sau o binecuvantare. Cu binecuvantarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor sa-l viziteze, dupa care, primind un semn de la Dumnezeu ca dorinta ii este ascultata, in cele din urma a refuzat sa mai primeasca vizitatori. Prin rugaciunile sale, cararea catre chilia lui a fost acoperita de crengi mari care au cazut din brazii antici invecinati, blocand orice acces. Doar pasarile mai veneau la el si animalele salbatice in compania carora a trait ca si Adam in Paradis. Animalele veneau la miezul noptii si asteptau ca sfantul sa-si termine pravila de rugaciune, dupa care hranea cu paine din mana lui ursii, rasii, vulpile, iepurii si chiar lupii. Sfantul Serafim avea un prieten urs care i se supunea intrutotul si il ajuta la diferite treburi.

Pentru a alunga viclesugurile vrajmasului, Sf. Serafim si-a intensificat nevointele si a inceput o lupta ascetica noua, imitandu-l pe Sf. Simeon Stalpnicul (1 septembrie), si anume, in fiecare noapte se urca pe o stanca uriasa din padure sau pe una mica din chilia lui si nu se odihnea decat foarte putin. Statea in picioare sau in genunchi si se ruga cu mainile ridicate: “Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul”. Sfantul s-a rugat asa timp de 1000 de zile si nopti.

Odata, pe cand lucra in gradina, trei hoti l-au calcat in cautare de bani sau lucruri valoroase.
Desi avea un topor in mana si ar fi putut lupta cu ei, sfantul nu a ripostat, amintindu-si cuvintele Domnului: “Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52). Aruncandu-si unealta jos, el le-a spus hotilor sa faca ce doresc. Atunci hotii l-au batut atat de tare incat l-au lasat mai mult mort decat viu. Au vrut sa-l arunce in rau dar l-au lasat pana au scotocit chilia dupa bani, insa negasind nimic in afara de icoane si cativa cartofi, au plecat. Calugarul isi redobandi cunostinta, se tara pana in chilie si ramase asa toata noaptea.

Dimineata urmatoare porni cu mare greutate spre manastire iar fratii vazandu-l cu atatea rani pe cap, piept, coaste si spate s-au inspaimantat. Timp de 8 zile a zacut in suferinta din cauza ranilor iar doctorii care l-au vazut au ramas uimiti ca mai traia dupa o asemenea bataie.
Pustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor pamantean: Imparateasa Cerului impreuna cu Apostolii Petru si Ioan i s-au aratat si prin atingerea divina a Preasfintei Fecioare s-a vindecat. Cu toate astea el nu se putea indrepta si ramase indoit de spate, neputand umbla decat cu ajutorul unui bat pentru tot restul vietii. Sf. Serafim a trebuit sa stea vreo cinci luni la manastire dupa care a plecat inapoi in padure. El i-a iertat pe raufacatorii lui si s-a rugat pentru ei sa nu fie pedepsiti.

In 1807 staretul Isaia a adormit intru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat sa-i ia locul dar acesta a refuzat. El traise in singuratate trei ani complet rupt de lume, cu exceptia calugarului care-i aducea de-ale gurii o data pe saptamana. Daca intalnea un om in padure, sfantul se arunca cu fata la pamant pana cand acesta trecea mai departe. Sf. Serafim a dobandit pacea sufletului si bucuria intru Duhul Sfant. El spunea candva: “Dobandeste spiritul pacii si mii de suflete se vor salva in jurul tau.”

Noul staret al manastirii, Parintele Nifon, impreuna cu fratii calugari l-au rugat pe Sf. Serafim sa vina sa oficieze Sfintele Slujbe de duminica la manastire ca mai demult, sau sa se mute de tot la manastire. Sfantul a ales ultima varianta deoarece ii era prea greu sa se deplaseze la manastire in fiecare duminica. In primavara anului 1810, el s-a intors la manastire dupa 15 ani de trai in pustnicie.

Continuind sa traiasca in tacere, el s-a inchis in chilia lui rugandu-se si citind. I s-a permis sa serveasca masa si sa se impartaseasca in chilia sa. Acolo, sfantul a urcat pe inaltimile puritatii spirituale si prin mila Domnului a primit darurile divine ale inaintevederii si facerii de minuni. Dupa cinci ani de singuratate el si-a deschis usa chiliei pentru ceilalti calugari dar a continuat sa foloseasca tacerea, invatandu-i pe ceilalti prin exemple.

In 25 noiembrie 1825 Maica Domnului si doi ierarhi comemorati in acea zi, ieromartirul Clement al Romei si Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au aparut sfantului intr-o viziune si i-au spus sa renunte la izolare si sa se dedice celorlati oameni. Sfantul a primit binecuvantarea egumenului de a-si imparti timpul intre viata din padure si viata in manastire. El nu s-a intors la vechea lui chilie pustniceasca ci s-a retras intr-un loc mai aproape de manastire iar usile ei erau deschise atat pentru pelerinii mireni cat si pentru calugari.

Parintele vedea in inimile oamenilor si ca doctor al sufletelor le vindeca neputintele trupesti si sufletesti prin rugaciune si prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim simteau dragostea lui nemarginita si blandetea. In orice vreme el ii intampina pe oameni cu cuvintele: “Bucurati-va, Hristos a inviat!” El iubea indeosebi copiii. Odata o fetita a spus despre el: “Parintele Serafim arata ca un batran dar de fapt este un copil ca si noi!”
Parintele era deseori vazut cum cara dupa sine sprijinindu-se in bat, un sac cu pietre. Cand era intrebat de ce face acel lucru, sfantul raspundea cu smerenie: “Il incerc si eu asa cum ma incearca el pe mine”.

In ultima parte a vietii sale pamantesti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la manastirea de maici Diveyevo. In perioada cand era arhidiacon el l-a insotit pe raposatul parinte Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe stareta manastirii, o asceta - Maica Alexandra si parintele Pahomie i-a dat binecuvantare sfantului sa aiba grija de atunci incolo de orfanii manastirii. El a fost un adevarat tata pentru surorile manastirii, care il cercetau pentru orice problema sufleteasca sau materiala.

Sf. Serafim s-a dedicat si imbunatatirii vietii monastice a maicilor de la manastirea Diveyevo, spunand ca el personal nu le dadea sfaturi ci Maica Domnului le ajuta sa razbata in toate problemele manastirii. Discipolii si prietenii sai spirituali il ajutau pe sfant sa asigure hrana vietuitorilor manastirii Diveyevo. Michael V. Manturov, vindecat de calugar de o boala grea, era unul dintre binefacatorii manastirii, angajandu-se la nevointa saraciei voluntare, dupa cum l-a sfatuit sfantul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile manastirii, a acceptat sa moara in locul fratelui ei, din supunere fata de sfant, deoarece mai era nevoie de acesta in viata pamanteasca.

Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost si el vindecat de calugarul Serafim. In 1903, cu putin inainte de praznicul Sfantului Serafim, s-a gasit si s-a tiparit renumita “Conversatie a Sfantului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov”. Pusa pe hartie de Motovilov dupa conversatia de la sfarsitul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost gasit ascuns intr-un pod, printre gramezi de hartii, unde a zacut aproape 70 de ani. Scrierea a fost gasita de autorul S. A. Nilus, care cauta informatii despre viata Sfantului Serafim. Aceasta conversatie este o adevarata comoara pentru literatura ortodoxa, care s-a nascut din dorinta lui Nicolae Motovilov de a intelege scopul vietii crestine. Sf. Serafim stia ca Motovilov cauta acest raspuns din tinerete fara sa gaseasca satisfactie. Sfantul parinte i-a spus ca telul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant, explicandu-i care sunt marile binefaceri ale rugaciunii si ale vietii intru Duhul Sfant.

Motovilov l-a intrebat pe sfant de unde putem sti daca am dobandit sau nu Duhul Sfant. St Seraphim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii sa-l aiba pe Sfantul Duh si cum recunoastem duhul lui Dumnezeu in noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci parintele l-a luat de umeri spunandu-i: “Noi acum suntem amandoi intru Duhul Sfant, fiule. De ce nu ma privesti?” Motovilov i-a raspuns: “Nu va pot privi parinte pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul si fata va este mai stralucitoare ca soarele”.

Sf. Serafim i-a raspuns: “Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Inseamna ca si tu esti in lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa”. Apoi sfantul l-a asigurat pe Motovilov ca Domnul ii va permite sa pastreze amintirea acestei experiente toata viata lui. “Nu s-a facut aceasta doar pentru tine ca sa intelegi, ci prin tine, pentru toata lumea.”

Toata lumea il cunostea pe Sfantul Serafim ca un mare ascet si facator de minuni. Cu un an si 10 luni inainte de savarsirea sa, de sarbatoarea Buneivestiri, sfantului i-a fost ingaduita inca o aratare a Maicii Domnului impreuna cu cei doi apostoli si cu alte 12 fecioare mucenite (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana si Anisia). Preasfanta Fecioara vorbi indelung cu calugarul, incredintandu-i in grija sa pe surorile manastirii Diveyevo. In final Ea i-a spus: “In curand, preaiubite, vei fi cu noi.” Maica Eufrosina de la manastire a fost martora la aparitia Maicii Domnului pentru ca parintele a invitat-o. In ultimul an de viata, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a vazut pe sfant inaltat de la pamant in timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu strictete de catre Sf. Serafim sa-l dezvaluie decat dupa moartea lui.

Sf. Serafim slabea vazand cu ochii si vorbea tot mai mult despre apropiata sa “plecare”. In acest timp era vazut stand langa sicriul sau pe care-l pusese in anticamera chiliei si pe care singur si l-a facut.

Sfantul si-a insemnat singur locul unde vroia sa fie ingropat, langa altarul catedralei Adormirii. In January 1, 1833 Parintele Serafim a venit la biserica Sfintilor Zosima si Savatie pentru ultima oara la Sfanta Liturghie unde s-a impartasit cu Sfintele Taine dupa care i-a binecuvantat pe frati si si-a luat ramas bun, cu cuvintele: “Salvati-va sufletele. Sa nu deznadajduiti, sa ramaneti in trezvie. Astazi se pregatesc pentru noi cununi”.

In 2 ianuarie Parintele Pavel, ajutorul sfantului, a plecat la ora sase dimineata la utrenie si a simtit miros de fum venind din chilia sfantului. Parintele obisnuia sa lase lumanari sa arda in chilie si Parintele Pavel s-a speriat sa nu ia foc ceva.
“In timpul vietii mele nu va fi nici un foc”, spuse el candva, “dar cand voi muri veti sti, pentru ca un foc se va aprinde”.

Cand au deschis usa au vazut carti si alte lucruri mocnind iar sfantul era in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului, cu mainile incrucisate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de ingeri in timpul rugaciunii si a fost dus in fata Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Carui slujitor credincios a fost toata viata.

Sf. Serafim a promis sa mijloceasca in fata Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe parintii sai, Isidor si Agatia.

Moastele Sfântului Serafim se afla la Diveevo. Sarovul se afla azi intr-o zona in care accesul este interzis din cauza unor instalatii militare. Diveevo e la rasarit de Moscova.

Proclamarea Anului Omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor

2012-01-01T13:18:00.000+02:00

După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum, la 1 ianuarie 2012, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în mod oficial Anul 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română.

Actul oficial a fost citit de către părintele consilier patriarhal Nicolae Dima, directorul postului de televiziune TRINITAS TV al Patriarhiei Române.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care subliniat importanţa Anului Omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor: „Această proclamare a Anului Omagial 2012 ca fiind Anul Omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor este pentru noi un moment de mare însemnătate misionară. În fiecare an adâncim duhovniceşte, teologic şi faptic una din temele pe care Biserica le fixează pentru a ne concentra mai mult. Anul trecut am avut în centrul preocupărilor noastre pastorale, misionare şi cultural-creştine, familia creştină, adică Taina Sfântului Botez şi Taina Sfintei Cununii. Anul acesta avem în centrul atenţiei noastre Taina Sfântului Maslu sau Taina ungerii bolnavilor spre tămăduire [...] Anul 2012 este Anul Tainei vindecării sufletului de boala păcatului, căci aceasta este cea mai grea boală şi vindecării trupului, deoarece, adesea, bolile trupului sunt urmarea bolilor sufletului. Nu întotdeauna boala trupească este urmarea păcatului, uneori fiind chiar o înţelepciune a lui Dumnezeu pentru a preveni păcatul. Însă, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că trebuie să avem compasiune faţă de orice om care suferă, atât sufleteşte, cât şi trupeşte. De aceea, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au învăţat foarte repede că Mântuitorul Iisus Hristos nu i-a trimis pe Apostoli doar să propovăduiască Evanghelia, ci să şi săvârşească Sfintele Taine şi să vindece pe cei bolnavi”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat, în continuare, că Biserica a aplicat în practică evanghelia iubirii lui Hristos prin înfiinţarea de infirmerii, farmacii şi spitale: „Sfinţii care au înţeles bine Evanghelia milostivirii lui Hristos au îndemnat întotdeauna la cercetarea bolnavilor şi a ajutorării lor. Biserica a înfiinţat în Ţările Române primele bolniţe, adică primele infirmerii în mănăstiri, primele farmacii, primele spitale, aplicând în practică Evanghelia iubirii lui Hristos. Astăzi, în ţara noastră sunt o mulţime de oameni bolnavi, atât sufleteşte, cât şi trupeşte. Este multă suferinţă şi este nevoie de multă vindecare sufletească şi trupească. Medicamentele au devenit din ce în ce mai scumpe, spitalele mai greu de întreţinut, oamenii foarte săraci şi singuri. Când ei mai sunt şi bolnavi suferinţa creşte mai mult. De aceea, Biserica încearcă să înfiinţeze unităţi medicale. Avem mai multe dispensare în eparhii, chiar şi în unele parohii. Avem cabinete medicale în care medicii creştini oferă consultaţii gratuite. Adesea, aceste cabinete medicale se află organizate în parohii. Avem mai multe dispensare ale Bisericii şi avem şi un spital pe care l-am înfiinţat în anul 2000 la Iaşi, numit Providenţa, adică pronia sau purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care acum are peste 120 de medici, asistenţi şi asistente medicale. De asemenea, în apropierea noii Catedrale este prevăzută construirea unui centru de diagnostic şi tratament, pentru ca pelerinii bolnavi care vin la Bucureşti să fie consultaţi gratuit, să se stabilească diagnosticul lor, iar celor care au nevoie de îngrijiri imediate să li se ofere”.

În încheiere, Preafericirea Sa a felicitat preoţii din spitale, personalul medical, precum şi pe toţi credincioşii care ajută persoanele bolnave: „Dorim tuturor celor bolnavi sănătate, ajutor de la Dumnezeu şi alinarea suferinţei. Felicităm pe toţi preoţii din spitale, din aşezăminte sau unităţi medicale pentru grija pe care o au faţă de bolnavi prin săvârşirea Sfântului Maslu şi citirea rugăciunilor de alinare a suferinţei bolnavilor. Felicităm întreg personalul medical din unităţile medicale şi din căminele de bătrâni şi de copii şi pe toţi credincioşii şi credincioasele care vizitează bolnavii şi îi ajută după putinţă. Rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască bucuria vindecării şi să ne dăruiască bucuria de a fi mâinile iubirii Sale milostive care alină suferinţa celor bolnavi, aduc speranţă şi întăresc credinţa lor”.

2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română

2012-01-01T01:13:00.000+02:00

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2012 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română.

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2012 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat 2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română.

În anul 2012, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Taina Sfântului Maslu (prezentare biblic-patristică şi istorică, semnificaţie teologică şi existenţială, repetabilitatea şi efectele Sfântului Maslu, inovaţii şi practici neortodoxe privind săvârşirea acestei Sfinte Taine etc.). De asemenea, profesori de la instituţiile de învăţământ teologic ortodox vor realiza studii, comentarii, bibliografii cu conţinut biblic, patristic, istoric, dogmatic, liturgic, omiletic-catehetic, pastoral şi social-medical despre Taina Sfântului Maslu. O atenţie specială va fi acordată acestei Sfinte Taine în cateheza ortodoxă, lucrarea pastorală, social-filantropică şi medicală a Bisericii şi slujitorilor ei pentru îngrijirea bolnavilor.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2012 se va trata tema 2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română, care va fi aprofundată la una dintre conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.

În toamna anului 2012, la Palatul Patriarhiei va avea loc o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. Cu acest prilej, va fi organizată o expoziţie de fotografii cuprinzând cele mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii care reflectă tămăduirile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, minuni ale sfinţilor pentru vindecarea celor bolnavi, aşezăminte social-filantropice şi medicale din trecut şi prezentul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, va fi prezentat un raport sinteză privind activităţile eparhiilor consacrate anului omagial 2012.

Manifestările organizate în Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor vor fi mediatizate de către Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială şi presa laică.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat elaborarea şi publicarea de către Patriarhia Română a unui volum “Asistenţa social-filantropică şi medicală din Biserica Ortodoxă Română în trecut şi prezent”, precum şi a unui album intitulat “Sfântul Maslu şi îngrijirea bolnavilor”, însoţit de un DVD.

La multi ani!

2012-01-01T00:01:00.000+02:00

La multi, fericiti si binecuvantati ani!

De ce așteptau magii naşterea lui Mesia?

2011-12-24T00:58:00.002+02:00

Herodot afirma că tagma magilor era originară din cele 6 triburi ale mezilor, fiind o castă preoţească, asemănătoare leviţilor de la israeliţi. Îndatoririle lor prevedeau oferirea de informaţii regilor mezi, persani şi babilonieni cu privire la timpul oportun întreprinderii unor acţiuni importante.

Despre rolul lor se vorbeşte chiar şi în Biblie. După deportarea evreilor în Babilon, datorită explicării unui vis lui Nabucodonosor, profetul Daniel devine mai-marele confreriei magilor (Daniel 5,11). Aşa se explică de ce magii din Babilon aşteptau să se nască un rege evreu în preajma secolului I. Cum ştim şi din cartea omonimă, Daniel profeţise despre instaurarea unei împărăţii mesianice, care se va răspândi în toată lumea.

S-ar părea că magii se bucurau de admiraţia evreilor, nu numai datorită asocierii lor cu profetul Daniel, cât şi datorită faptului că nu erau idolatri. Magii credeau că puterea divină se manifestă în elemente ale naturii precum apa, aerul, focul sau pământul, dar nu aveau idoli cărora să se închine.

Filon din Alexandria, un filosof evreu din secolul I, vorbea cu mare admiraţie despre magi şi considera, datorită pasiunii lor faţă de studiul legilor naturale, că merită să fie consilieri regali. Şi, se pare, chiar aşa stăteau lucrurile, de vreme ce autori romani precum Plutarh şi Cicero spuneau că magii erau învăţătorii şi sfătuitorii regilor din Răsărit.

Poate de aceea magii au considerat firesc să-l informeze pe regele Irod cu privire la interpretarea lor vizavi de neobişnuita apariţie celestă.

„VĂ ROG PĂRINTEŞTE SĂ APĂRAŢI FAMILIA!“ – Fragmente din Pastorala de Crăciun a IPS Arhiepiscop Justinian

2011-12-23T17:41:00.002+02:00

Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului arată în Pastorala de Crăciun cum “Cerul şi pământul se pregătesc să sărbătorească ziua cea mare” care este “tot aşa de importantă ca şi Facerea lumii, deoarece la această oră, în urmă cu două mii de ani, Dumnezeu a hotărât să trimită pe pământ pe Fiul Cel Unul-Născut, ca din Preacurata Fecioara Maria să se nască într-o peşteră săracă”.

Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului arată în Pastorala de Crăciun că, deşi oamenii uitaseră de Dumnezeu, totuşi “Dumnezeu n-a uitat de neamul omenesc, ci i-a privit pe oameni cu milă, ca un Tată”. Aşa “a trimis pe Fiul Său să se umilească şi să se nască pe pământ. Oamenii nu L-au cunoscut şi nu L-au primit, ci, în timp ce ei petreceau în chefuri, în dezmăţ şi în fărădelegi, ca pe timpul lui Noe, Fiul lui Dumnezeu şi Mama Lui au găsit loc într-o peşteră. Şi acolo într-o iesle, în întuneric şi frig, S-a născut Fiul lui Dumnezeu pe pământ”.

Bucuria mamelor

Aşa cum arată Înalt Preasfinţia Sa, “praznicul Naşterii Domnului este sărbătoarea care de două mii de ani a adus mângâiere şi bucurie pentru toate mamele din lume. Aceste mame, întotdeauna când s-a născut un copil, s-au bucurat, ştiind că Iisus, Care S-a născut într-o iesle, este Fiul lui Dumnezeu Care conduce cerul şi pământul şi că El scrie în cartea vieţii pe toţi copiii ce se nasc pe pământ şi le pregăteşte loc în Împărăţia lui Dumnezeu la toţi cei ce primesc viaţă, când se zămislesc în sânul mamei, din împreunarea bărbatului cu femeia lui. Atunci, la zămislire, fiecare făptură care ia chip de om primeşte suflet viu, suflet nemuritor de la Dumnezeu. De aceea, cel ce îndrăzneşte să se atingă de acest prunc care a primit viaţă în pântecele mamei lui ucide un om cu suflet viu şi pentru toţi cei ce omoară aceşti copii, înainte de a se naşte, pedeapsa va fi mai mare decât a celui ce ucide un om, pentru că aceia n-au lăsat să vină la viaţă această făptură omenească, să vadă creaţia care ne vorbeşte despre Dumnezeu”.

Oamenii pot găsi fericirea în familie

Familia este întemeiată de Dumnezeu în Rai, arată chiriarhul de la Maramureş: “Copiii se nasc în familie. Familia este întemeiată de Dumnezeu înainte de a cădea Adam şi Eva în păcat”. “În Rai nu s-au născut copii, însă dacă Adam şi Eva nu ar fi călcat porunca lui Dumnezeu şi nu ar fi ascultat de satana, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, primii copii s-ar fi născut acolo în Rai şi toţi ar fi devenit nemuritori”. Totuşi, “în familie s-a păstrat o părticică din bucuriile Raiului. De aceea, familia este un dar de la Dumnezeu. Este un loc în care se poate crea o stare care să facă viaţa omului fericită. Starea aceasta s-a întunecat, s-a stricat, s-a pierdut când omul a uitat de Dumnezeu şi a început să-şi facă idoli din pofte şi plăceri pământeşti. Familia atunci s-a pustiit, omul a devenit nefericit. Femeia a devenit roaba bărbatului, femeia nu mai era soţia lui, nici mama copiilor lui, nici copiii nu mai făceau bucurie părinţilor. Aşa a ajuns viaţa fără de Dumnezeu”.

Iisus Hristos a binecuvântat nunta şi familia

Ierarhul mai arată că “Fiul lui Dumnezeu, Care nu S-a zămislit din plăcerea trupească nici din poftă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, a reabilitat starea paradiziacă pe pământ. Participând la nunta din Cana Galileii, a binecuvântat nunta prin lumina evangheliei Sale, a readus în familia în care sunt respectate poruncile lui Dumnezeu atmosfera Raiului”. IPS Justinian precizează că bărbatul “nu are dreptul să fie un desfrânat, ci bărbat al unei singure femei, un bărbat curat, un om care cinsteşte şi iubeşte curăţia, cum iubeşte monahul fecioria. Femeia ţine în cămin focul sacru al iubirii. Ea, femeia, nu lasă să se stingă acest foc, focul dragostei, care se întreţine, care se alimentează de două izvoare sfinte, netrecătoare: dragostea de bărbatul ei şi dragostea de copiii ei. Această dragoste nu lasă să se răcească căldura din familie, căldura din casă şi aşa fericirea se păstrează în cămin întotdeauna. Copiii culeg putere din ochii tatălui lor, din privirea mamei lor, din bunătatea şi din frumuseţea tatălui lor, care are viaţă cinstită şi curată, şi de aceea copiii cresc, ascultă şi se mândresc cu tatăl lor şi se încălzesc şi cresc cu căldura ce vine din inima şi din cuvintele mamei lor”.

Sfântă poruncă: “Să aveţi grijă de copii”

“Vă rog părinteşte să apăraţi familia. Este cea mai importantă şi sfântă poruncă a lui Dumnezeu. Să aveţi grijă de copii. Copiii sunt cea mai frumoasă şi scumpă comoară a ţării noastre, a satelor şi oraşelor din România. “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Mt. 19, 14) poporul român nu şi-a pierdut inocenţa, frumuseţea şi bunătatea copiilor. Vă spune acest lucru slujitorul sufletului vostru”.

Eroii Revoluţiei din 1989, comemoraţi la Iaşi şi Vaslui

2011-12-23T00:38:00.002+02:00

Ziua victoriei Revoluţiei din decembrie 1989 a fost marcată la Iaşi printr-un ceremonial militar şi religios. La Crucea Eroilor Neamului din faţa Palatului Culturii din Iaşi a fost oficiată slujba Parastasului de către Înalt Preasfinţitul Teofan. Eroii Revoluţiei din 1989 au fost comemoraţi printr-o slujbă de pomenire şi la Cimitirul Eternitatea din Vaslui.

Manifestările dedicate zilei victoriei Revoluţiei din decembrie 1989 au avut loc la Iaşi la Crucea Eroilor Neamului din faţa Palatului Culturii. Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat o slujbă de Parastas pentru eroii Revoluţiei din 1989. Din soborul de preoţi au mai făcut parte protos. Hrisostom Rădăşanu, consilier al Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, şi pr. Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2. Au participat oficialităţi judeţene şi locale, cadre militare active şi în rezervă. După ce soborul de preoţi a intonat un colind dedicat eroilor martiri, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a adresat un cuvânt de învăţătură în care a amintit că luna decembrie a anului 1989 a încheiat o perioadă foarte grea din istoria naţiunii române. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a remarcat că momentul istoric din 1989 trebuie să rămână în conştiinţa românilor pentru că atunci au murit oameni. "Este necesar un efort continuu spre neuitare pentru că în decembrie 1989 s-au exprimat năzuinţe, s-au mărturisit doruri care doar în parte au fost împlinite. Acest efort de neuitare, la care suntem chemaţi, ar trebui să se concretizeze în a încerca să ne transpunem în ceea ce am gândit în decembrie 1989, ca speranţă pentru anii care vin", a explicat Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Au urmat discursuri ale oficialităţilor judeţene şi locale şi depunerea de coroane la Crucea Eroilor Neamului.

Un sobor de preoţi a oficiat ieri, la Cimitirul Eternitatea din Vaslui, o slujbă de pomenire pentru eroii Revoluţiei din 1989. După cum ne-a relatat pr. Vasile Pârcălabu, la Cimitirul Eternitatea din Vaslui sunt înmormântaţi o parte din eroii Revoluţiei din 1989. Cu acest prilej au fost depuse coroane de flori din partea unităţilor descentralizate, a Consiliului Judeţean Vaslui, a Prefecturii Vaslui, dar şi din partea organizaţiilor de revoluţionari. "Astăzi (n.r. ieri) i-am comemorat pe cei care şi-au dat viaţa în 1989 pentru democraţie, pentru libertatea şi demnitatea neamului nostru. Gândurile noastre merg spre viitor pentru ca viaţa noastră să se desfăşoare în mod firesc, pentru ca aspiraţiile tinerilor martiri care şi-au dat viaţa acum 22 de ani să fie cu folos. Trebuie să amintim că, odată cu Revoluţia din 1989, Biserica Ortodoxă Română a început să intre pe făgaşul ei normal", a spus pr. protopop Vasile Pârcălabu.

preluare Ziarul Lumina

Imnul naţional, intonat obligatoriu în şcoli

2011-12-22T00:36:00.000+02:00

Senatul a adoptat, miercuri, o propunere de modificare a Legii 75/1994, prin care intonarea imnului naþional devine obligatorie, în zilele de luni, în toate sălile de clasă din ciclurile gimnazial şi primar. De asemenea, arborarea drapelului devine obligatorie şi în fiecare sală de clasă din cliclurile primar şi gimnazial, deasupra tablei de scris.

Întâlnire de lucru în cadrul proiectului „Metanoia“

2011-12-14T00:10:00.000+02:00

În Sala T1 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, a fost organizată luni, 12 decembrie 2011, o întâlnire de lucru în cadrul proiectului "Metanoia", care are drept beneficiari persoane private de libertate din Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Iaşi. Întâlnirea, organizată de membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR) - filiala Iaşi, a debutat în capela Facultăţii de Teologie, cu Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon. Învitatul întrunirii a fost pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, care le-a împărtăşit tinerilor studenţi din propria experienţă pastorală şi le-a sugerat metode de lucru cu deţinuţii, după momentul eliberării lor. În acelaşi timp, pr. Constantin Sturzu a adresat un cuvânt de încurajare tinerilor. "Voi împliniţi unul dintre criteriile după care vom fi judecaţi, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine". Dintre toate acestea cred că cel mai dificil lucru este să-l cercetezi pe cel din închisoare. Noi, atunci când ajutăm pe cineva, de fapt ne ajutăm pe noi înşine, pentru că toţi suntem ca una şi acest lucru ne va ajuta să ne raportăm la celălalt de alături. În momentul în care te afli într-un astfel de spaţiu, ai în faţă modelul după care se desfăşoară propria viaţă, cu toate că ne socotim oameni liberi. În realitate, însă, nu ne putem apropia cu adevărat de Dumnezeu pentru că ne mărginim la pereţii propriei noastre celule", a spus pr. Constantin Sturzu. La finalul întâlnirii, pr. Constantin Sturzu i-a felicitat pe tineri pentru că îl mărturisesc pe Dumnezeu deţinuţilor şi le-a urat mult succes în toate activităţile pe care le desfăşoară. Proiectul "Metanoia", derulat de tinerii ieşeni, a împlinit anul acesta 11 ani de activitate şi constă în întâlniri zilnice cu persoanele private de libertate. Datorită eforturilor voluntarilor din proiectul "Metanoia", deţinuţii vor putea asculta astăzi, 14 decembrie, începând cu ora 12:00, un concert de colinde, la care vor participa 80 de colindători, membri ASCOR. Mâine, 15 decembrie, deţinuţilor le va vorbi maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere "Sfinţii Arhangheli" din Iaşi, iar vineri, 16 decembrie, membrii trupei de teatru "Cireşarii", din cadrul ASCOR - filiala Iaşi, vor prezenta diferite scenete ce au caracter religios, specifice perioadei în care ne aflăm.

Comunicat de Presă: Bucuria colindelor

2011-12-10T22:03:00.002+02:00

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români - filiala Iaşi organizează joi, 15 decembrie 2011, începând cu ora 16.oo, Marşul „Bucuria colindelor”.

Acest eveniment este organizat în Iaşi pentru a treia oară şi are ca scop să adune un număr cât mai mare de tineri pentru a cânta împreună colinde cunoscute şi a simţi mai intens bucuria Naşterii Domnului.

Pentru acest eveniment, asociaţia noastră a pregătit un număr de 300 de stele tradiţionale (din lemn împodobit cu ghirlande) care vor fi împărţite participanţilor la marş.

Traseul marşului va fi următorul: Universitate - Piaţa Unirii - Bulevardul Ştefan cel Mare - Mitropolie (cu închinarea la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva).

Întâlnirea pentru eveniment va avea loc la ora 15.40, în faţa corpului B al Universităţii „Al. I. Cuza”.

Detalii suplimentare pot fi obţinute la numărul de telefon 0754 699 177 - persoană de contact Ana Rîciu, coordonator al departamentului Relaţii Externe din cadrul A.S.C.O.R. Iaşi

Conducerea ASCOR - filiala Iaşi s-a întâlnit cu IPS Teofan

2011-11-23T01:09:00.003+02:00

Comitetul de conducere al Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR) - filiala Iaşi s-a întâlnit ieri cu Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Înalt Preasfinţia Sa a oferit tinerilor studenţi ascoreni îndrumări în ceea ce priveşte activitatea ASCOR - filiala Iaşi. În acelaşi timp, membrii comitetului de conducere au prezentat propunerile şi problemele pe care le întâmpină. "A fost un moment deosebit pentru că am dorit să ne întâlnim cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În urma acestei întâlniri ne-am încărcat duhovniceşte. IPS Teofan ne-a asigurat de sprijinul şi de rugăciunea Înalt Preasfinţiei Sale pentru noi. În acelaşi timp, Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei ne-a recomandat ca, în activitatea noastră, pe primul plan să fie facultatea, pentru a fi cât mai buni în domeniul în care ne pregătim. IPS Teofan a explicat că astfel putem sprijini misiunea Bisericii şi putem fi de un real folos societăţii", a declarat Dorin Bostan, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi - filiala Iaşi. (C. Ciofu)

Sfaturi pentru întemeierea unei căsnicii potrivite

2011-11-22T11:20:00.002+02:00

Fiecare tânăr, preocupat de întemeierea unei căsătorii care să dureze, a unei „case de piatră“, este important să ţină cont de anumite etape, atât în relaţia cu sine, cu Dumnezeu, cât şi cu persoana cu care doreşte să se căsătorească. Fiecare dintre aceste etape, parcurse corespunzător, pot reprezenta cărămizi la temelia „casei de piatră“. În acelaşi mod, lipsa uneia sau a alteia poate duce la şubrezirea temeliei şi la prăbuşirea, mai devreme sau mai târziu, a „casei“.

Vedem din ce în ce mai multe familii care rezistă până la un moment, pentru ca apoi să recurgă la aşa-zisa soluţie a divorţului. Percepţia asupra acestui fenomen s-a normalizat atât de mult, încât reacţiile celor din jur nu mai sunt de surprindere sau de regret. Tot mai des auzim remarci care încadrează eşecul unei relaţii de cuplu în procesul normal de evoluţie a unei persoane: „pur şi simplu nu se mai potriveau, s-au despărţit prieteni, mai bine acum decât mai târziu; sunt încă tineri, pot să îşi refacă viaţa“.

O căsnicie se poate finaliza brusc, în urma unui eveniment şoc, ce acţionează ca un cutremur, sau poate fi erodată încet şi sigur de probleme cotidiene, nemulţumiri de mică amploare, dar care, prin repetare, capătă efectul picăturii chinezeşti. Cu toate acestea, căsătoriile care durează, care validează afirmaţia „până moartea vă va despărţi“, pot fi încă o realitate, şi nu o plăsmuire a imaginaţiei sau un subiect din sfera cinematografiei. Iată doar câteva simple repere care pot fi de ajutor în întemeierea unei astfel de căsătorii armonioase, durabile, după voia lui Dumnezeu.

Este important să încerci să-ţi cultivi bucuria

În primul rând, chiar înainte de a întâlni persoana potenţial potrivită pentru a se însoţi în viaţă, este important ca tinerii să încerce să dezvolte o relaţie armonioasă cu ei înşişi. Deşi pare a avea un caracter vag, mult prea general, aceasta presupune de fapt ca tinerii să se cunoască pe ei înşişi, cu calităţi şi defecte, să se accepte şi, pornind de aici, să încerce să devină persoana care şi-ar dori să devină. Este mult mai simplu şi mai de folos să încerci să îţi proiectezi aşteptările asupra ta şi să încerci să le împlineşti, devenind mai răbdător, calm, generos, echilibrat, decât să aştepţi în mod pasiv persoana care are aceste calităţi. Caută aceste virtuţi în tine şi îţi va fi mult mai uşor să le recunoşti şi să le apreciezi cu adevărat şi la soţ/soţie. În plus, astfel poţi face un pas important spre căsătoria pe care ţi-o doreşti.

De asemenea, încearcă să-ţi recunoşti şi să accepţi punctele sensibile, rănile, vulnerabilităţile. Din subsolul personalităţii tale, unde încerci să le împingi, ar putea să te controleze mult mai mult decât dacă le-ai conştientiza. Prin conştientizare şi vindecare ai putea să eviţi de exemplu atracţia exclusivă faţă de persoane care îţi pot provoca suferinţă, te pot respinge, ignora sau abandona.

Este important să încerci să-ţi cultivi bucuria, învăţând să te bucuri de lucrurile bune din viaţa ta, chiar înainte de a-ţi întâlni viitorul partener/parteneră. Deşi a-ţi întâlni viitorul soţ/soţie poate fi singura bucurie pe care o aştepţi într-o anumită perioadă, atitudinea aceasta te poate face să devii opac/opacă la toate celelalte lucruri frumoase din viaţa ta. Bucuria pe care înveţi s-o trăieşti încă de acum te poate ajuta să te simţi împlinit şi în căsătorie, fără a-ţi împovăra partenerul/partenera cu responsabilitatea stării tale de bine.

Paşi simpli spre căsătorie

Mai întâi, încearcă să devii cât mai apropiat/apropiată de Dumnezeu şi roagă-L să-ţi fie călăuză în pasul pe care doreşti să-l faci prin căsătorie. Credinţa ta şi a viitorului partener sunt cărămizi foarte importante în temelia relaţiei voastre.

Al doilea pas, acela de a căuta persoana potrivită, este foarte important, motiv pentru care necesită mult discernământ şi maturitate, chiar dacă este făcut la o vârstă tânără. Ai putea crede că nu contează credinţa ei/lui, că dragostea voastră depăşeşte orice obstacol. Ai putea spune că nu este important că nu aveţi interese şi idealuri comune, că în ochii lui/ei este tot universul tău. Sunt remarci în care cu siguranţă crezi, dar care pe termen lung îţi vor demonstra reversul. Credinţa în Dumnezeu, valorile şi idealurile comune, comunicarea şi armonizarea personalităţilor voastre sunt la fel de importante pentru temelia căsătoriei voastre.

După ce aţi întâlnit potenţialul viitor soţ/soţie, este important să încercaţi mai întâi să deveniţi prieteni, să descoperiţi dacă aveţi lucruri în comun şi dacă aveţi într-adevăr dorinţa de a vă cunoaşte mai bine, de a aprofunda relaţia. În această etapă, să petreceţi mai mult timp împreună cu grupul de prieteni ar putea să vă ajute să înţelegeţi mai bine dacă persoana este potrivită pentru voi. O anumită distanţă vă ajută „să vedeţi“ persoana mai bine decât atunci când aţi petrece cea mai mare parte a timpului doar voi doi.

În următoarea etapă, dacă prietenia între voi continuă să se contureze, este important să-ţi răspunzi ţie însăţi la câteva întrebări precum: „este un om de caracter? Este echilibrat/echilibrată din punct de vedere emoţional, profesional, financiar? Are o atitudine responsabilă? Prietenii săi sunt la rândul lor oameni de caracter?“. Dacă în fiecare dintre aceste etape apar sentimente de îndoială cu privire la faptul că este alegerea potrivită pentru tine, este mai bine să renunţi acum şi să îi spui aceasta într-un mod ferm, dar care să nu rănească sau jignească, să nu conţină reproşuri sau promisiuni false.

Icoana Maicii Domnului Kupiatici (de pe cruce)

2011-11-15T00:03:00.004+02:00

Această Icoană a fost descoperită pentru prima dată de tânăra Ana din satul Kupiatici, ţinutul Minskului, în anul 1182. În timp ce îşi păştea turma de vite, Ana a observat o lumină neobişnuită în pădure, în dreptul unui copac. Pe acesta se afla o cruce, având în mijloc Icoana Maicii Domnului. Bucuroasă, Ana a luat crucea şi a dus-o acasă, dar când s-a întors la turmă, a observat crucea în acelaşi copac. Mergând din nou acasă, cu Icoana ascunsă în sân, Ana a remarcat că „a dispărut" şi a găsit-o... în copac.

Informându-şi tatăl şi pe săteni, cu toţii au mers să se închine crucii. Pe locul copacului au ridicat o biserică, iar la crucea cu Icoană au început să se întâmple minuni.
Bisericuţa Maicii Domnului, unde se afla crucea, a fost arsă de tătari după câţiva ani. Crucea a dispărut, presupunându-se că a ars. Totuşi, ea a fost descoperită pentru a doua oară de un călător, numit Ioachim.

Ea a fost aşezată atunci în biserica satului Kupiatici. Ioachim s-a stabilit în sat, ca îngrijitor al bisericii, pentru ca nu dorea sa se desparta de cruce. La începutul sec. XVII lângă biserica din Kupiatici s-a construit mânăstirea Kupiatici, care ulterior a fost preluată de catolici, apoi de uniaţi. Când au părăsit mânăstirea, călugării ortodocşi au luat cu ei crucea, ducând-o în catedrala Sfânta Sofia din Kiev, unde se află şi astăzi.

Pe cealaltă parte a crucii este reprezentată Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Mai ales paraliticii care se roagă înaintea Icoanei de pe cruce sunt vindecaţi.

Icoana de pe cruce, numită „Kupiatici", este sărbătorită la 15 noiembrie, conform sinaxarelor ruse.

Povestioare cu tâlc: “Gradina sufletului”

2011-10-13T00:27:00.003+03:00

Un crestin l-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti sa creasca? Asa, fara sa faci nimic, or sa rasara ele?
- Nu, parinte, trebuie sa le ud…
- Dar daca le uzi si atat, vor creaste ele mari si frumoase?
- Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni…
- Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca?
- In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu vor creste niciodata.

- Acum ai inteles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in care sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpatarea, omenia… Noi, insa, trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete.

Ce trebuie sa facem pentru toate acestea? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi, fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-l mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului? Sa o udam mereu cu apa datatoare de viata, care este rugaciunea.

Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare a dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica?

E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta.

Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple de fericire.

“Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

Astăzi are loc Pelerinajul „Calea Sfinţilor“

2011-10-12T07:42:00.000+03:00

În această seară, de la ora 19:00, la Iaşi va avea loc Pelerinajul "Calea Sfinţilor" cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp. Procesiunea se va desfăşura pe traseul Str. Sf. Andrei - Str. Palat - Biserica "Sf. Nicolae" - Domnesc - Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Raclele cu moaştele celor doi sfinţi vor fi aşezate apoi în baldachinul din faţa Catedralei mitropolitane din Iaşi. "Pe traseul pelerinajului se vor face trei opriri pentru rostirea ecteniilor, la Biserica "Sfântul Andrei", în dreptul Bisericii "Sfântul Nicolae" - Domnesc şi în faţa Mănăstirii "Sfinţii Trei Ierarhi". Procesiunea "Calea Sfinţilor" are menirea de a transmite starea de sfinţenie, pe care pelerinii să o poarte către casele lor", a declarat la Radio TRINITAS pr. Marian Timofte, consilier al Sectorului administrativ bisericesc al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Proiectul „Hrană pentru pelerini“ începe în această seară

2011-10-12T00:40:00.001+03:00

Din această seară, pelerinii Sfintei Parascheva vor primi pachete cu alimente şi ceai cald. Activitatea este organizată de Biroul de Asistenţă Socială al Centrului eparhial Iaşi, în colaborare cu protopopiatele Iaşi 1 şi Iaşi 2. Acestui proiect i se alătură Societatea Ortodoxă a Femeilor Române.

Biroul de Asistenţă Socială (BAS) "Diaconia" al Centrului eparhial Iaşi va organiza în aceste zile Proiectul "Hrană pentru pelerini". După cum a precizat la Radio TRINITAS pr. Mihai Prodan, inspector eparhial în cadrul Sectorului de asistenţă socială şi medicală "Diaconia" al Arhiepiscopiei Iaşilor, de la an la an numărul ieşenilor care doresc să ofere hrană şi ceai pelerinilor este mai mare. "Pachete cu alimente vor fi cumpărate din fondurile primite de la Centrul eparhial Iaşi, de la protopopiatele din Arhiepiscopia Iaşilor şi de la sponsori. Suntem pregătiţi să oferim pachete pentru 30.000 de pelerini. În zilele de miercuri şi vineri, alimentele din pachete vor fi de post. Vom derula proiectul după un grafic bine stabilit pentru a nu ne suprapune cu parohiile ieşene care vor oferi pachete pelerinilor", a precizat Lăcrămioara Pădureţ, coordonator în cadrul BAS "Diaconia". Pachetele cu alimente şi ceaiul cald vor fi împărţite persoanelor care vor sta la rând de voluntarii Grupului Şcolar "I. C. Ştefănescu" din Iaşi, prin colaborarea dintre BAS "Diaconia" şi protopopiatele Iaşi 1 şi Iaşi 2. "Credem că binecuvântarea sfinţilor, binecuvântarea ierarhilor şi micile daruri pe care pelerinii le vor primi vor fi sprijin şi întărire a credinţei. Când răbdarea oamenilor va fi pusă la încercare sperăm să le putem fi alături pentru a depăşi acest moment", a spus pr. Mihai Prodan.

Societatea Ortodoxă a Femeilor Române (SOFR) - filiala Iaşi se va implica şi în acest an la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Membrele societăţii vor împărţi alimente şi ceai cald pelerinilor şi vor primi grupuri organizate din SOFR din mai multe zone ale ţării (Craiova, Vâlcea, Oradea). "Fiind an jubiliar, sunt convinsă că vor fi multe membre din ţară care vor dori să participe la acest hram. Vom oferi cazare şi masă invitaţilor noştri şi le vom arăta bisericile şi mănăstirile Iaşului. În program va fi cuprinsă prezentarea sediului şi activităţii SOFR din Iaşi. Membrele din societatea noastră vor oferi pachete cu alimente persoanelor care se vor aşeza la rând pentru a se închina Sfintei Parascheva", a spus Margareta Vlad, preşedintele Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române din Iaşi.

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (12 octombrie)

2011-10-12T00:05:00.005+03:00

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decat Panaghia Ierosolymitissa de la Mormantul Maicii Domnului – Ghetsimani), sarbatorita de Bisericile Ortodoxe la 12 octombrie, a calatorit in multe locuri. Peste tot au ramas copii ale ei, facatoare de minuni.

Astfel, considerandu-se a fi pictata de Sfantul Evanghelist Luca la 15 ani dupa inaltarea Domnului la Cer, icoana a fost dusa mai intai in Constantinopol (453), de catre Imparatul Leon i, in biserica Izvorului Tamaduirii.

In timpul imparatului Heraclie, Constantinopolul a fost protejat de invazia scitilor, prin mijlocirile Maicii Domnului din icoana. Atunci icoana Preasfintei Fecioare a fost mutata pentru circa trei sute de ani in Biserica Vlahernei. De acolo a ajuns in Korsun (Chersonese), fiind preluata de Sfantul Print Vladimir, cel intocmai cu Apostolii, in 988. El a dus-o la Kiev, apoi a daruit-o locuitorilor Novgorodului, cand s-au crestinat.

Cucerind Novgorodul, tarul Ivan cel Groaznic a luat Icoana Maicii Domnului si a mutat-o in catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova, unde a ramas pana in 1812, cand a fost pradata de francezi si dusa in catedrala Notre Dame – Paris.

In locul icoanei, la catedrala din Moscova a fost adusa o copie a acesteia, din biserica moscovita a Nasterii Maicii Domnului. Pe marginea icoanei ramase, sunt reprezentati Sfinti Apostoli si Mucenici.

Alte copii ale icoanei Maicii Domnului din ierusalim, facatoare de minuni:

– O alta icoana a Maicii Domnului din ierusalim s-a aflat in catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol, intre sec. Xii-XV, dar nu se stie unde este in prezent. In falnicul oras bizantin a existat chiar si o biserica in cinstea icoanei Maicii Domnului din ierusalim.

– Pictata de iconograful Cornelius Ulanov in sec. XVIII, o copie a icoanei, ea insasi facatoare de minuni (ocrotire de incendii, epidemii, vindecari de boli s.a.) se afla la manastirea Krivoezersk (Kostroma), fiind sarbatorita pe plan local si la 20 august. Aceasta a constituit modelul pentru o alta icoana, pictata de ieromonahul Nil de la Krivoezersk, si trimisa manastirii athonite a Sfantului Pantelimon in 1850, in urma unui vis al calugarului.

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim este sarbatorita la 12 octombrie, 13 noiembrie, dar si in sambata a cincea din Postul Mare. Zeci de alte copii ale ei au fost realizate, in biserici din intreaga lume.

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: „Nădăjduim ca bucuria pelerinilor să fie plină de har şi binecuvântare“

2011-10-12T00:04:00.000+03:00

Catedrala mitropolitană din Iaşi devine în aceste zile, mai mult ca în orice altă perioadă a anului, loc de pelerinaj pentru credincioşii care vin din toată ţara să o cinstească pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Anul acesta, pelerinii care vin la Iaşi se vor putea închina şi la moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei, care vor fi aduse de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia. Despre sensul pelerinajului şi despre cinstirea sfinţilor - "rugători către Dumnezeu" - ne-a vorbit Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

În fiecare an, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva prilejuieşte un pelerinaj mare, devenit de mulţi ani tradiţional. Este pelerinajul o datorie pentru un creştin sau este o alegere, pe care o poate refuza?

Datoria creştinului este aceea ca în toate clipele vieţii sale să fie în legătură cu Dumnezeu. Viaţa lui trebuie să fie o clipă veşnică trăită în lumina lui Hristos. Pentru a-şi împlini această datorie, creştinul este chemat să aibă o viaţă liturgică, să participe la Sfânta Liturghie, să se împărtăşească cu Sfintele Taine, să aibă o viaţă de rugăciune şi de post, milostenia să nu-i lipsească din viaţă, să-şi împlinească cu demnitate slujirea pe care o are în sânul familiei sau în societate. În acelaşi timp, legătura cu Dumnezeu poate fi susţinută şi ajutată şi prin actul creştinesc numit pelerinaj. Pelerinajul nu este un scop în sine, ci este un sprijin pentru credincios. Pentru întreţinerea legăturii cu Dumnezeu, creştinul are nevoie de clipe speciale care să-i fundamenteze această viaţă. Una din clipele speciale, care îl ajută să menţină legătura cu Dumnezeu, este pelerinajul la Locurile Sfinte sau spre locurile unde se află spre închinare sfinte moaşte. Prin aceasta, creştinul pătrunde într-o ambianţă de sacralitate evidentă. Locurile unde se înalţă rugăciuni neîncetate către cer, cum sunt sfintele mănăstiri, şi locurile care adăpostesc sfinte moaşte, adică revărsarea de har, prezenţa Sfântului Duh în rămăşiţele pământene ale unor bineplăcuţi ai lui Dumnezeu constituie hrana care îl întăreşte pe creştin în menţinerea şi adâncirea lui în relaţia cu Dumnezeu.

Anul acesta, sărbătoarea Sfintei Parascheva este într-o zi de vineri. În înţelepciunea noastră populară Sfânta Parascheva este numită şi "Sfânta Vineri". Poate exista o legătură între ziua Răstignirii Domnului şi viaţa de răstignire pe care a dus-o Sfânta Parascheva?

Viaţa fiecărui sfânt şi a fiecărui creştin care tinde spre sfinţenie este o vinere continuă şi o duminică neîncetată. Viaţa creştină este o pendulare între vinerea răstignirii şi Duminica învierii. Sfânta Cuvioasă Parascheva, precum toţi sfinţii Bisericii lui Hristos, a fost binecuvântată de harul Cerului să trăiască, să vieţuiască, în ritm de Cruce şi în ritm de Înviere. A avut o viaţă de post, rugăciune, metanii, asceză. Toate acestea au urcat-o pe Cruce, dar au şi purtat-o, apoi, în taina învierii. Sfănta Cuvioasă Parascheva este un exemplu deosebit, de viaţă trăită întru Duhul Sfânt.

În fiecare an, la sărbătoarea Sfintei Parascheva vin şi alţi sfinţi care, prin rugăciunile lor, binecuvintează mulţimea pelerinilor. Anul acesta vor ajunge la Iaşi moaştele Sfântului Policarp, episcopul Smirnei. Cum s-a rânduit ca moaştele Sfântului Policarp să fie aduse la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi?

Pornind de la dorul creştinilor de a se întâlni cu sfinţii lui Dumnezeu, nu doar în duhul lor, prin rugăciune, ci şi prin atingerea sfintelor moaşte, am rânduit ca şi în anul acesta bucuria întâlnirii pelerinilor cu Sfânta Parascheva să fie dublată de întâlnirea cu un mare sfânt al Bisericii din primele veacuri, Sfântul Policarp, episcopul Smirnei. Unul dintre cei mai mari teologi dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe ai zilelor noastre, Înalt Preasfinţitul Părinte Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, păstoreşte o regiune pe teritoriul căreia se află o mănăstire ce adăposteşte moaştele Sfântului Policarp. Aducerea la Iaşi a moaştelor Sfântului Policarp reprezintă o continuare a tradiţiei din anii trecuţi. Va fi o bucurie deosebită întâlnirea cu moaştele acestui bătrân venerabil al Bisericii din veacul al doilea.

Sfântul Policarp se adaugă salbei de sfinţi care au binecuvântat prin venirea lor capitala Moldovei. Prin strădania Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, un nor de mărturii ale celor care s-au desăvârşit în lumina Duhului Sfânt a adus bucurie pelerinilor prezenţi la Iaşi. Sfântul Policarp se adaugă acestui alai de sfinţi, care prin prezenţa lor în cetatea Moldovei devin mijlocitori pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Nădăjduim ca bucuria pelerinilor din toată ţara, care vor veni la Iaşi, să fie mare, să fie adâncă, să fie plină de har şi binecuvântare. Cinstind moaştele Sfinţilor Parascheva şi Policarp, oamenii vor aduce harul lui Dumnezeu în viaţa lor, în familia lor, în ţara lor. (Pr. Bogdan Ţifrea)

Mii de pelerini din Voluntari şi Ilfov au ajuns la Sfânta Parascheva

2011-10-11T17:43:00.000+03:00

Primăria Voluntari a organizat şi în acest an pelerinajul la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Cele 3.500 de persoane au venit gratuit la Iaşi cu 60 de autocare, prin sprijinul Primăriei Voluntari şi al Consiliului Local Voluntari. Convoiul a fost însoţit de un echipaj de prim ajutor şi de Poliţia Locală Voluntari. "Am plecat din Voluntari aseară (n.r. luni seara) la ora 23:00 cu 60 de autocare. Au intrat în Iaşi câte 20 de autocare. Suntem organizaţi şi avem câte un coordonator pentru fiecare grup. Acum aşteptăm la rând pentru a ne închina moaştelor Sfintei Parascheva, iar la orele amiezii ne îndreptăm spre Voluntari", a declarat Fănica Frunză, coordonator de grup. Alte 20 de autocare cu pelerini au ajuns la Iaşi ieri-dimineaţă la ora 4:00, din oraşul Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov. Pelerinajul a fost organizat de Primăria Ştefăneşti şi Consiliul Local Ştefăneşti, la cererea oamenilor. "Am venit la Sfânta Parascheva ca să ne rugăm pentru copii şi nepoţi şi pentru bunăstarea acestei ţări. Locuitorii oraşului Ştefăneşti au cerut să se organizeze acest pelerinaj, după modelul locuitorilor din Voluntari. Suntem însoţiţi de un medic, două asistente şi o ambulanţă", a precizat Ionel Zamfir, coordonator de grup.

Bucuria întâlnirii pelerinilor cu Sfânta Parascheva: „Am simţit o mare emoţie când Cuvioasa a fost purtată de preoţi pe umeri, în jurul Catedralei“

2011-10-11T07:37:00.000+03:00

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost scoase ieri-dimineaţă în procesiune în jurul Catedralei mitropolitane din Iaşi. La procesiune a participat Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva a început de câteva zile în cetatea Iaşului. Ieri-dimineaţă, la ora 6:30, Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, a citit Acatistul Sfintei Parascheva. Oamenii s-au rugat în timpul acestei slujbe ţinând lumânări aprinse sau stând în genunchi. După terminarea Acatistului, în glasul clopotelor, a început procesiunea cu moaştele Sfintei Parascheva. În faţă au mers maicile din cadrul Centrului eparhial Iaşi, ascorenii ieşeni şi tineri îmbrăcaţi în stihare luminoase, care au purtat cruci, felinare şi prapuri. S-au rostit ectenii şi s-a cântat Troparul Sfintei Parascheva. Moaştele Sfintei Parascheva au fost aşezate apoi, spre închinare, în baldachinul din curtea Catedralei mitropolitane din Iaşi.

"Am venit încă de ieri (n.r. luni) la Iaşi pentru a mă închina la moaştele Sfintei Parascheva. A fost foarte frig azi-noapte, dar a meritat efortul", a spus Viorica Pricop din localitatea Bodiceni, judeţul Botoşani. "Ne-am rugat ca Sfânta să le dea sănătate copiilor şi nepoţilor noştri. Am venit încă de ieri la Cuvioasa pentru a participa la procesiune. Plecăm de aici cu bucurie şi cu har dumnezeiesc", a declarat Matei Stana din Râmnicul Sărat. "Am simţit o mare emoţie când Cuvioasa a fost purtată de preoţi pe umeri, în jurul Catedralei. Este prima dată când văd o astfel de procesiune. M-am rugat Cuvioasei să-mi dea sănătate şi putere, pentru că este mult folositoare înaintea Preasfintei Treimi", a mărturisit Eugen Herea din Bacău.

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, alături de un sobor de preoţi de la Catedrala mitropolitană şi din protopopiatele Iaşi 1 şi Iaşi 2, a săvârşit în continuare Sfânta Liturghie. La slujbă au participat sute de pelerini.

„Aşteptăm să o întâmpinăm pe Sfânta Parascheva“

2011-10-11T00:36:00.000+03:00

Câteva zeci de credincioşi s-au aşezat aseară în dreptul baldachinului din curtea Catedralei mitropolitane din Iaşi, unde va fi aşezată în această dimineaţă racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei. După ce s-au rugat Sfintei aseară, în Catedrală, oamenii s-au aşezat afară, la rând, pentru a o întâmpina pe Cuvioasa în dimineaţa acestei zile, când sfintele ei moaşte vor fi scoase în procesiune. "Am venit la Iaşi de astăzi (n.r. ieri) la ora 11:00, m-am închinat în Catedrala mitropolitană iar acum aşteptăm ca mâine dimineaţă (n.r. astăzi) să o întâmpinăm pe Sfânta Parascheva. E un lucru deosebit să ieşi în întâmpinarea Sfintei. Este al treilea an când aştept afară moaştele Cuvioasei. Dacă stai cu credinţă nu simţi nici foame, nici frig şi nici oboseală", a declarat Elena Săbiuţă, 68 de ani, din Piatra Neamţ. "Ne-am aşezat la rând încă de acum şi ne rugăm lui Dumnezeu ca, prin rugăciunile Sfintei Parascheva, să trecem prin această criză mai uşor şi să ne fie traiul mult mai bun", a mărturisit Mărioara Ioniţă, 64 de ani din Galaţi.

Expoziţie în Turnul Mănăstirii Golia: Monahismul ortodox în imagini

2011-10-10T18:42:00.003+03:00

Turnul Mănăstirii Golia din Iaşi va găzdui, timp de o săptămână, o interesantă expoziţie internaţională de fotografie ortodoxă. Vernisajul expoziţiei a avut loc ieri, evenimentul deschizând şirul manifestărilor culturale organizate în Iaşi în perioada hramului Sfintei Cuvioase Parascheva.

Ieşenii, dar şi pelerinii care se vor afla zilele acestea în trecere prin Iaşi au ocazia să admire o interesantă expoziţie tematică de fotografie, cuprinzând ipostaze ale monahismului ortodox, găzduită, timp de şapte zile, într-un spaţiu cultural de excepţie: Turnul Goliei. Vernisajul expoziţiei, intitulată generic "Monahismul ortodox", a avut loc ieri, în prezenţa directorului Asociaţiei "Centrul de Promovare Turistică" Iaşi, Carmen Chiorcea, şi a stareţului Mănăstirii Golia, arhim. Vitalie Danciu. "Până acum câteva zeci de ani nu existau atât de multe fotografii din spaţiul monahal, iar acum există această posibilitate ca oamenii obişnuiţi să se poată bucura de ceea ce oferă acest spaţiu, considerat altădată închis", a explicat, în deschiderea expoziţiei, arhim. Vitalie Danciu, stareţul Mănăstirii Golia. La evenimentul organizat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în parteneriat cu Asociaţia "Centrul de Promovare Turistică Iaşi", au participat reprezentanţii OrthPhoto România, cei care au adus expoziţia în Iaşi, clerici, precum şi ieşeni pasionaţi de fotografie. "Avem astăzi bucuria de a participa la o expoziţie de artă creştină. În fiecare fotografie ortodoxă putem intra în dialog cu taina luminii lui Dumnezeu. Privind aceste fotografii, nouă ne revine datoria să înţelegem cum lucrează această lumină a harului asupra omului şi în om", a subliniat Daniel Mazilu, moderatorul evenimentului.

Cele 200 de fotografii expuse zilele acestea la Iaşi surprind ipostaze ale vieţii monahale din ţări din centrul şi din sud-estul Europei (Polonia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, România, Grecia, Rusia, Georgia), dar şi aspecte ale vieţii ortodoxe din Africa sau Asia.

Realizate de fotografi profesionişti sau amatori, imaginile vorbesc de la sine despre trăirea ortodoxă, despre sensurile şi frumuseţea vieţii monahale. "Ca şi comunitate, noi, cei de la OrthPhoto, ne-am dorit să prezentăm publicului larg frumuseţile Ortodoxiei prin fotografie", a explicat Ionuţ Trandafirescu, coordonatorul redacţiei OrthPhoto România.

OrthPhoto, o enciclopedie on-line de fotografie ortodoxă

OrthPhoto este o comunitate creată în mediul on-line, în 2004, formată din fotografi amatori şi profesionişti interesaţi de cunoaşterea şi popularizarea spaţiului ortodox prin fotografie. Astfel, aceşti fotografi, utilizatori ai platformei OrtPhoto, realizează şi prezintă publicului larg fotografii din spaţiul ortodox de pretutindeni. Iniţativa creării acestei comunităţi a aparţinut unui grup de tineri creştin-ortodocşi din Polonia, ulterior proiectul răspândindu-se şi în alte ţări ortodoxe.

Prima expoziţie OrthPhoto a avut loc în 2009, la aniversarea a cinci ani de experienţă în mediul on-line şi a avut caracter general. Expoziţia a poposit atunci şi la Iaşi, fiind găzduită în Sala Gotică, de la Mănăstirea "Sfinţii Trei Ierarhi".

Anul acesta, OrthPhoto a propus publicului din România, iar zilele acestea celui din Iaşi, tema "Monahismul ortodox" deoarece, aşa cum a afirmat ieri, în cadrul vernisajului, Ionuţ Trandafirescu, coordonatorul redacţiei OrthPhoto România, "monahismul ortodox este cel mai reprezentativ aspect din viaţa duhovnicească". "În spaţiul românesc, această expoziţie a mai poposit la Mioveni şi la Piteşti şi urmează să ajungă la Bacău, Câmpina şi sperăm şi la Bucureşti până la sfârşitul anului. Expoziţia de care dorim să se bucure cât mai mulţi ieşeni cuprinde 200 de fotografii, selectate din 500 de fotografii pe aceeaşi temă. Imaginile surprind aspecte din viaţa monahală din 25 de ţări, iar proiectul cuprinde 102 fotografi implicaţi", a declarat reprezentantul OrthPhoto România.

Expoziţia "Monahismul ortodox", deschisă în Turnul Golia din Iaşi, poate fi vizitată în fiecare zi, până pe 16 octombrie, intrarea fiind gratuită.

OrthPhoto cumulează, în momentul de faţă, peste 3.300 de utilizatori din întreaga lume, indiferent dacă ţara de origine este sau nu majoritar ortodoxă. Fotografiile propuse spre publicare on-line trebuie să respecte, însă, anumite criterii canonice în ceea ce priveşte doctrina ortodoxă. Proiectul este răspândit în mai multe ţări, fiind tradus în zece limbi internaţionale, iar baza de date cuprinde peste 50.000 de fotografii.

Sărbătoarea dulceţii la Mănăstirea Golia

2011-10-09T00:41:00.001+03:00

Începând de astăzi şi până duminică, 16 octombrie, în parcarea din faţa Mănăstirii Golia se va desfăşura prima ediţie a târgului "Sărbătoarea dulceţii la Mănăstirea Golia", eveniment organizat de Asociaţia "Centrul de Promovare Turistică" - Iaşi, în parteneriat cu Primăria Iaşi şi Consiliul Judeţean. Potrivit organizatorilor, au fost invitaţi în special producători de dulceaţă din zona Moldovei, dar şi din judeţele Olt şi Prahova. Târgul va reuni şi producători de produse apicole şi preparate de sezon (zacuscă), precum şi un creator de port popular din Neamţ.

La prima ediţie a festivalului dulceţii, ieşenii şi pelerinii vor avea posibilitatea să deguste şi dulceţuri mai puţin obişnuite, din morcov, vinete, roşii coapte, ţelină, dar şi să participe la un concurs între producătorii de dulceaţă, care se vor întrece pentru obţinerea titlului de "cea mai gustoasă şi naturală dulceaţă" din cadrul târgului.

Sosirea moaștelor Sfântului Policarp la Iași

2011-10-08T00:38:00.002+03:00

Miercuri, 12 octombrie, la orele 17.35, va sosi pe Aeroportul din Iași delegația din Grecia care aduce moaștele Sf. Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei.

Cu începere de la orele 19.00 și până la 20.30, se va desfășura pelerinajul Calea Sfinților - Procesiune cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sf. Sfinţit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei. Se va desfăşura pe traseul: Str. Sf. Andrei, Str. Palat, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi se va încheia cu depunerea sfintelor moaşte pe platoul din faţa Catedralei Mitropolitane pentru închinare.

Procesiunea de scoatere a moaştelor Sfintei Parascheva

2011-10-07T00:34:00.002+03:00

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva vor fi scoase spre închinare în dimineaţa zilei de marţi, 11 octombrie. Racla Ocrotitoarei Moldovei va fi scoasă în procesiune din Catedrala mitropolitană din Iaşi şi va fi purtată în jurul catedralei prin bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, după care va fi depusă pe amplasamentul special amenajat, lângă acest sfânt lăcaş. „Scoaterea în procesiune a sfintelor moaşte va fi precedată de citirea Acatistului Sfintei Cuvioase Parascheva. Odată cu această procesiune începe programul dedicat hramului Sfintei Parascheva din acest an“, a precizat la Radio TRINITAS arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi.

Povestioare cu tâlc: “Omul ipocrit“

2011-10-07T00:23:00.003+03:00

După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor.

Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi - zdup! - a prins pasărea.

- Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţa asta. Să vezi ce bună o să fie!

Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:

- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, şi să mă răsplătească pentru binele pe care l-am făcut!

Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea om? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu alt păcat, o minciună cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur se păcăleşte. Aşa cum întunericul se alungă doar cu lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.

“Păcatul este nedreptate. Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

Istoricul sfintelor moaște care vor fi aduse la Iași

2011-10-06T00:30:00.001+03:00

Cinstitele moaşte ale Sfântului Policarp au fost aduse din Smirna de Arsenie şi Samuil, monahi ai Mănăstirii Ambelakiotissa, în 1474 sau 1475, la 20 de ani de la înfiinţarea mănăstirii (1455). Monahii se aflau într-o călătorie în Macedonia, Tracia şi Asia Mică având binecuvântarea Mitropolitului de Nafpaktos să adune bani pentru mănăstirea Ambelakiotissa.

În Smirna au cumpărat moaştele cu 100 de groşi care au rămas în patrimoniul mănăstirii. Ele sunt un nepreţuit tezaur atât pentru mănăstire, cât şi pentru întregul Nafpaktos.

Mâna dreaptă a Sfântului Policarp se păstrează într-un suport lucrat în aur şi argint. Pe ferecătură este gravată scena Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu şi cuvântul Arhanghelului: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Pe cealaltă latură există o inscripţie din 1 mai 1792: „Această mână a Sfântului sfinţit Mucenic Policarp, relicvă a Mănăstirii Ambelakiotissa din Kozitsa. S-a argintat pe cheltuiala Preacuviosului ieromonah Grigorie Plataniotos şi prin lucrarea aurarului Panaghiotis Damianopoulos din Kozitsa”.

Moaştele sunt aşezate într-o raclă de argint pe care se află următoarea inscripţie cu data de 1 noiembrie 1792: „Ofrandă către Sfântul Policarp din partea preacuviosului ieromonah Grigorie şi a confraţilor săi, Arsenie, Neofit şi Anania de la Mănăstirea Kozitsa a Adormirii Maicii Domnului, Ambelokiotissa. Lucrare a lui Damian din Kozitsa”.

Laturile raclei au fost inscripţionate de un artist remarcabil cu 36 de reprezentări ale vieţii lui Hristos, a Maicii Domnului şi cu chipuri ale sfinţilor. Este o impresionantă operă de artă.

În Duminica Mironosiţelor (Duminica a treia după Sfintele Paşti), cinstita mână a Sfântului Policarp se aduce în Nafpaktos pentru închinarea credincioşilor. Egumenul Mănăstirii Ambelakiotissa predă moaştele Sfântului Policarp în mâinile Mitropolitului şi acesta purtându-le cu evlavie şi urmat de toţi înaintează şi intră în catedrala mitropolitană a Sfântului Dimitrie. După vecernia, paraclisul şi predica despre viaţa şi ofranda sfântului, urmează procesiunea cu sfintele moaşte pe străzile oraşului.

Viaţa Sfântului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

2011-10-06T00:20:00.001+03:00

Viaţa Sfântului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Sfântul Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei (în prezent oraşul Izmir, Turcia), s-a născut în jurul anului 69 şi a murit în 156. Părinţii lui, Pancratie şi Teodora, au fost la rândul lor ucişi de autorităţile romane, mai exact de prefectul roman al Efesului, Marcius, din cauza faptului că erau creştini. A fost crescut de o văduvă creştină, Calisto. Încă de mic a arătat o atât de mare dragoste pentru Hristos încât refuza să participe la jocurile celorlalţi copii, petrecându-şi timpul cu citirea Epistolelor Sfinţilor Apostoli şi cu rugăciunea. Virtutea milosteniei l-a caracterizat de mic. Atât de mult iubea să facă milostenie – odată a golit hambarele casei dând toate bunurile săracilor şi celor în nevoie – încât oamenii i-au schimbat numele primit la naştere, Pancratie (în cinstea tatălui ucis pentru Hristos) în Policarp care înseamnă „cel bogat în rod”.

Când sfântul a ajuns la vârsta de 20 de ani a auzit că Sfântul Ioan Teologul, unul din cei Doisprezece Apostoli, propovăduia Evanghelia în alte părţi ale Asiei. Având mare dorinţă să-l vadă, a cerut voie şi binecuvîntare de la maica sa adoptivă şi s-a alăturat Sfântului Apostol Ioan. Dintre ucenicii acestuia făceau parte şi Ignatie al Antiohiei (numit de Tradiţia Bisericii şi Teoforul) şi fericitul Vucol. Împreună cu dânşii a urmat şi dumnezeiescul Policarp, umblând din loc în loc, din ţară în ţară şi multe pătimind: suferea de foame, sete, goliciune şi multe alte strâmtorări, toate pentru propovăduirea cuvântului Evangheliei lui Hristos, ca şi un apostol. Petrecând multă vreme în acest fel de nevoinţe, a venit poruncă de la Domiţian, împăratul Romei, ca Sfântul Ioan Teologul să fie surghiunit în ostrovul Patmos, căci se auzise că el întorcea pe închinătorii la idoli, la credinţa în Hristos. Dorind să apuce calea surghiunului, a hirotonit pe fericitul Vucol arhiereu al Smirnei şi l-a dat pe Sfântul Policarp drept ajutor al său. După moartea lui Vucol, episcop al Smirnei a fost numit Policarp. Sfântul Policarp a fost foarte iubit de mica sa turmă de credincioşi, dar chiar şi de mulţi cetăţeni păgâni care pe de-o parte admirau nobleţea purtării şi virtutea exemplară a sfântului, iar pe de altă parte se temeau de puterea sa, căci Policarp primise de la Hristos darul facerii de minuni: prin rugăciunile sale oraşul Smirna a fost izbăvit de un incendiu, tot datorită lui mulţi bolnavi au fost tămăduiţi şi mulţi păgâni idolatri s-au creştinat, primind botezul din mâinile sfântului episcop.

A fost arestat în timpul domniei împăraţilor asociaţi Marcus Aurelius şi Lucius Verus. Sfântul Policarp ar fi putut să scape de persecuţia autorităţilor romane împotriva creştinilor dar a ales să moară pentru a fi mai repede alături de Hristos. Când soldaţii au sosit pentru a-l duce la închisoare şi apoi la judecată, Sfântul Policarp i-a aşezat la masă şi le-a cerut să-i acorde o oră răgaz, timp în care el s-a rugat la Dumnezeu. În rugăciune a avut un vis profetic în care şi-a văzut chipul în care va muri. La anchetă a refuzat să jure pe destinul împăratului, să aducă daruri de tămâie idolilor şi să-L insulte pe Hristos, motiv pentru care s-a dispus arderea sa pe rug. În timpul executării pedepsei s-a produs o minune care i-a înfricoşat pe mulţi: focul rugului nu a ars trupul sfântului ci, dimpotrivă, îl apăra ca o pavăză. Văzând că sfântul nu poate fi ucis astfel, magistratul roman a ordonat să fie înjunghiat cu un pumnal. În acest chip şi-a dat sufletul blândul Policarp, Episcopul Smirnei. După aceasta, iudeii au rugat pe judecător ca să nu dea creştinilor trupul lui Policarp, pentru că, ziceau ei, îl vor avea pe dânsul ca dumnezeu, ca şi pe Cel Răstignit. Sutaşul, din porunca judecătorului, a ars trupul lui Policarp. Credincioșii din Smirna însă, adunând oasele lui cele mai curate decât aurul şi mai scumpe decât pietrele cele de preţ le-au dus la un loc cinstit. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei în fiecare an la data de 23 februarie.

Icoana Maicii Domnului "Cea de toți fericită" (6 octombrie)

2011-10-06T00:01:00.007+03:00

Icoanele Maicii Domnului prezinta de obicei trei stele, pe umerii si pe capul Fecioarei, simbolizand pururea fecioria Nascatoarei de Dumnezeu: inainte de nastere, in nastere si dupa nastere.

Exista insa cateva icoane ale Maicii Sfinte cu urmatoarele particularitati: in locul stelelor apar cercuri cu chipuri de ingeri, iar vesmintele Maicii sunt decorate cu nori.

Cea mai pomenita dintre aceste icoane, de Biserica Ortodoxa Rusa, este cea din data de 6 octombrie, numita: „Cea de toti fericita” (Ovsepetaia), raspandita in numeroase copii in lume.

Daca multe icoane ale Maicii Domnului au legatura cu fapte minunate concrete, aceasta este o reprezentare a imparatesei cerurilor pornind de la un fragment de Acatist, mai precis, condacul 13 al Acatistului Buneivestiri al Maicii Domnului:

„O, Maica prealaudata, care ai nascut pe Cuvantul, Cel ce este mai sfant decat toti sfintii, primind acest dar de acum, mantuieste de toata ispita si scoate din chinul ce va sa fie pe toti cei ce-ti canta: Aliluia!”

Este una din imaginile Imparatesei Ingerilor, cu coroana, cu Pruncul Sfant la piept, intors spre Maica Sa, cu mainile in dreptul gatului. De aceea apar ingerii in loc de stele si norii de pe vesminte. istorisirea momentului alcatuirii ei s-a pierdut in negura timpului, ramanand doar frumusetea nespusa a unei icoane tainice.

Alte icoane care prezinta aceleasi particularitati (chipurile de ingeri in locul stelelor si norisori ornamentali) sunt: icoana „Arapet” („Araba”) a Maicii Domnului, pomenita la 6 septembrie, care s-a aratat pe vremea cand Sfantul Apostol Toma (pomenit la 6 octombrie) evangheliza Etiopia, Arabia si india; icoana „Piatra Muntelui netaiata de mana” (de pe iconostasul catedralei Schimbarii la Fata din Solovki) si icoana „in nastere fecioria ai pastrat”, 17 octombrie).

Si icoana din Solovki este legata de un icos de Acatist (referitor la profetia lui Daniel, cu piatra ce sfarama idolul, 2, 34-35; si Corinteni 10,4), in plus aparand in aceasta un curcubeu izvorat din sanul Maicii Domnului, semn al legamantului lui Dumnezeu cu omul.

Exista si o reprezentare diferita a icoanei „Ovsepetaia”, referitoare la o alta profetie biblica, despre cei patru evanghelisti, care o inconjura pe imparateasa Cerurilor si pe Prunc, in patru colturi: Matei, Marcu, Luca si Ioan.

Toate icoanele amintite intaresc credinta noastra ca „Noua Eva”, Maria, s-a ridicat mai presus de ingeri, facandu-se pe sine tron si salas al Mantuitorului Hristos.

SĂRBĂTOAREA SFINTEI PARASCHEVA - 2011

2011-10-05T00:12:00.001+03:00

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2011
(370 de ani de la aducerea sfintelor ei moaşte la Iaşi, în anul 1641)

- comunicat de presă -

În fiecare an, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este un prilej de apropiere şi de mărturisire creștină pentru credincioşi din ţară şi din străinătate, care vin la Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva şi ale altor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. Anul acesta, pelerinii care vor veni să se închine la moaştele Sfintei Parascheva se vor putea închina şi la moaştele Sfântului Policarp, Episcopul Smirnei, care vor fi aduse de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia de către Înaltpreasfințitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Aghios Vlasios.
La evenimentele organizate de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în perioada 9-17 octombrie 2011, presa va avea acces pe baza legitimaţiilor de serviciu. În data de 14 octombrie 2011, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată pe esplanada din faţa Catedralei Mitropolitane, pe o scenă special amenajată.
Vă oferim, ataşat acestui comunicat, programul detaliat al evenimentelor prilejuite de sărbătoarea dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva și anunțăm mass-media că, pe această temă, va avea loc o conferință de presă în data de 7 octombrie 2011, la ora 12.00, în Sala ”Iustin Moisescu” a Centrului Eparhial Iași.
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor

Program 09 - 17 octombrie 2011

Duminică, 09 octombrie 2011:
• Orele 07.00-12.00 – Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie (în Catedrala Mitropolitană)
• Orele 13.00 – vernisajul expoziţiei de fotografii ORTHPHOTO 2011 -Turnul Mănăstirii Golia. (Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 09-16 octombrie 2011).
Orele 18.00-19.30 – Concursul coral Lăudaţi pe Domnul, ediţia a VIII-a (la Centrul de Conferinţe Providenţa). Etapă din concursul organizat de Patriarhia Română.

Luni, 10 octombrie 2011 :
• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie (în Catedrala Mitropolitană).

Marţi, 11 octombrie 2011:
• Orele 06.30 - Procesiune cu moaştele Sf. Cuv. Parascheva, înconjurul Catedralei prin Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi depunerea lor pe platoul din faţa Catedralei pentru închinare.
• Orele 08.00-11.30: Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie arhierească în Catedrala Mitropolitană.

Miercuri, 12 octombrie:
• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie arhierească în Catedrala Mitropolitană.
• Orele 11.30 – Sfinţirea apei (aghiazma mică) şi Sf. Maslu, în curtea Catedralei Mitropolitane, lângă Biblioteca „D. Stăniloae”.
• Orele 12.00 – Inaugurarea expoziţiei Arta pelerinajului. Piese creștine în spațiul est și sud-est carpatic (secolele IV-XVI) (la Muzeul Unirii) şi deschiderea Simpozionului Monumentul – Tradiţie şi Viitor, ediţia a XIII-a (la Muzeul Unirii, Sala Dublei Alegeri).
• Orele 17.35 – Sosirea delegaţiei din Grecia cu moaştele Sf. Sfinţit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei (Aeroportul din Iaşi).
• Orele 19.00-20.30 – Pelerinajul Calea Sfinţilor - Procesiune cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sf. Sfinţit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei. Se va desfăşura pe traseul: Str. Sf. Andrei, Str. Palat, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi se va încheia cu depunerea sfintelor moaşte pe platoul din faţa Catedralei Mitropolitane pentru închinare.
• Orele 21.00-01.00 – Slujba de priveghere în cinstea Aducerii moaştelor Sf. Ap. Andrei la Iaşi în anul 1996 (Vecernia, Litia şi Utrenia – în Catedrala Mitropolitană).

Joi, 13 octombrie:
• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Acatistul Sf. Apostol Andrei, Ceasurile şi Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană cu participarea Corului “Apostolii” al preoţilor din Protopopiatele I şi II Iaşi.
• Orele 11.00 – deschiderea expoziţiei de carte dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva şi lansare la Mănăstirea “Sf. Trei Ierarhi” - Sala Gotică a două lucrări: Albumul Sfânta Cuvioasă Parascheva - multfolositoare şi lucrarea Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor. Lucrările sunt editate şi publicate de către Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
• Orele 16.00 – slujba de sfinţire a noii locaţii a Depozitului de Obiecte Bisericeşti “Sf. Ap. şi Ev. Luca” aflat în curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi.
• Orele 17.30 – slujba de sfinţire a lucrărilor de extindere a Spitalului Providenţa al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
• Orele 19.00 – concert susţinut de grupul vocal Acapella din Bucureşti (în Catedrala Mitropolitană)
• Orele 21.00-03.00 - Slujba de priveghere a Sf. Cuv. Parascheva (Vecernia, Litia, Utrenia şi Sfânta Liturghie - în Catedrala Mitropolitană).

Vineri, 14 octombrie:
• Orele 07.00 – Miezonoptica, Acatistul Sf. Cuv. Parascheva şi Ceasurile (în Catedrala Mitropolitană).
• Orele 09.00-13.00 – Sfânta Liturghie (pe podiumul din faţa Catedralei Mitropolitane).
• Orele 19.00 – Conferinţă susţinută de Mitropolitul Hierotheos Vlachos de Nafpaktos (Grecia): Teologia ca trăire din perspectiva învăţăturii Părintelui Ioannis Romanidis (în Aula Magna „Mihai Eminescu” – Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi).
• Orele 19.30 – Concert muzică psaltică “Byzantion cântă pelerinilor” în Catedrala Mitropolitană.
• Orele 21.00 - Slujba de Priveghere (Vecernia, Litia şi Utrenia) – în Catedrala Mitropolitană.

Sâmbătă, 15 octombrie :
• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Ceasurile, Sfânta Liturghie (în Catedrala Mitropolitană).
• Orele 10.00 – Sfinţirea Centrului social multifuncţional pentru vârstnici „Vovidenia” Iaşi.
• Orele 16.00 – 18.00 – Ceasul al IX-lea, Vecernia şi Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva.

Duminică, 16 octombrie :
• Orele 08.30 – 12.30 – Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie (în Catedrala Mitropolitană).
• Orele 18.30 – Concert de muzică religioasă, populară şi patriotică interpretat de Corul Sanctus al Catedralei Mitropolitane din Iaşi şi de corul bărbătesc Neam de voievozi - dirijor Dr. Costel Mirel Nechita (la Centrul de conferinţe Providenţa).
Evenimentul va fi însoţit de lansări de carte şi CD-uri.

Luni, 17 octombrie :
• Orele 10.00, în Sala „Iustin Moisescu” de la Centrul eparhial Iaşi:
- Deschiderea Simpozionului internaţional Tainele Bisericii – pelerinaj spre sfinţenie organizat de către Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.
- Deschiderea Anului universitar 2011-2012 la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
- Deschiderea cursurilor pentru obţinerea gradelor profesionale în preoţie.

CITATUL SĂPTĂMÂNII 3 - 9 octombrie 2011

2011-10-01T18:59:00.001+03:00

„Noi adunăm roadele gândurilor şi dorinţelor noastre. Unii spun că gândurile nu înseamnă nimic. Cum să nu însemne, omule?! Sânt o putere şi o forţă uriaşă. Dacă gândurile şi dorinţele nu sânt bune, nici rodul lor nu este bun. Nicăieri nu este pace, nici linişte – nici în mănăstire, nici în lume, nici în familia evlavioasă, nicăieri.” Cum ne sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa." (Staretul Tadei)

Icoana Maicii Domnului Kasperov (1 octombrie)

2011-10-01T00:01:00.003+03:00

Icoana „Kasperov” a Maicii Domnului, cinstita la 29 iunie, 1 octombrie si in miercurea din Saptamana Luminata, si-a primit numele de la unul dintre proprietarii sai, o doamna, pe nume Iuliania Ioannovna Kasperova, in timpul rugaciunii careia si-a aratat prima data puterea facatoare de minuni.

Nu se cunosc originile Icoanei „Kasperov”, care e foarte asemanatoare cu Icoana Korsun, decat ca pentru o vreme ea s-a aflat si in Transilvania, de unde a fost dusa de un sarb In Rusia, la sfarsitul sec. XVI.

La acea vreme, multi sarbi s-au mutat in sudul Rusiei, la invitatia guvernului rus. Icoana a poposit astfel in regiunea Olviopolsk, provincia Kherson, si a fost lasata drept mostenire din tata in fiu, iar In 1809 a ajuns in posesia unei doamne numite Kasperov, din satul Novo-Ivanovo, pe malul drept al raului Nipru.

In februarie 1840, doamna Kasperov s-a rugat in adancul noptii Inaintea Icoanei, pentru durerile sale cele multe, cu lacrimi. Maica Domnului a auzit-o. Pe durata rugaciunilor, ea a observat cu uimire cum vechea Icoana, Intunecata de vremuri, incat abia se distingeau chipurile Maicii si al Pruncului, s-a restaurat dintr-o data, devenind clare si luminoase. Ea a ramas asa, neatinsa de trecerea timpului, pana astazi.

Aceasta a fost de fapt prima minune cunoscuta a Icoanei. Ea a fost recunoscuta oficial drept facatoare de minuni, prin hotararea Sfantului Sinod din 1840, dupa o ampla investigare a minunilor savarsite.

Din multe parti au inceput sa vina la Icoana Kasperov bolnavi si suferinzi, apasati de griji si de necazuri, sa dobandeasca liniste, vindecare, har. Ea a fost mutata in biserica, iar localitatea unde se afla a primit numele de Kasperovka. In 1852 locuitorii din Kherson au cerut permisiunea de a efectua o procesiune anuala cu Crucea si cu Icoana Kasperov, la praznicul Inaltarii Domnului. In urma minunii salvarii Odessei dintr-un asalt militar, In timpul razboiului Crimeii din 1853-1855, au avut loc procesiuni si In Odessa.

Arhiepiscopul Inochentie Borisov a hotarat ca „acest eveniment trebuie sa nu ramana uitat, spre luarea aminte a posteritatii”, si sa fie pomenit anual la 1 octombrie.

In fiecare an, Icoana este dusa in procesiune de la Kasperovka la Odessa, unde ramane de la 1 octombrie pana a patra zi de Pasti. De la Inaltarea Domnului si pana la 29 iunie e dusa in Kherson, iar de la 1 iulie la 1 august, In Nikolaev. In fiecare dintre aceste orase, se canta Acatistul Maicii Domnului Inaintea Icoanei facatoare de minuni, In fiecare vineri.

Icoana „Kasperov” este o Icoana veche, pictata in ulei pe panza, aplicata pe lemn. Langa Maica Domnului si Prunc, apar uneori Sfantul Ioan Botezatorul si Sfanta Mucenita Tatiana. Icoana are 30,8 cm / 26,4 cm. Maica Domnului tine Pruncul Sfant pe bratul stang, iar Pruncul are In mana dreapta un sul. Ferecatura Icoanei originale este deosebita, lucrata cu maiestrie, din aur decorat cu perle, diamante brute dar si slefuite, rubine si smaralde. ?i dupa aceasta Icoana s-au realizat multe copii renumite.

In 1936 catedrala unde se afla Icoana Kasperov a fost distrusa, icoana fiind mutata in catedrala Adormirii Maicii Domnului, unde a ramas pana astazi.

CITATUL SĂPTĂMÂNII 26 septembrie - 2 octombrie 2011

2011-09-26T00:06:00.002+03:00

Precum mesterul arunca aurul în topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pâna ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti a fi cercetate de necazuri, pâna se curata si se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Icoana Maicii Domnului "Plângătoare" de la Boian (25 septembrie)

2011-09-25T00:08:00.005+03:00

În seara zilei de 18 decembrie 1993, spre sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe când se slujea în biserica din Boian utrenia, la chemarea preotului în faţa iconostasului: "Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim", din ochii Maicii Domnului de pe icoana iconostasului a început să izvorască lacrimi. 0 săptămână întreagă a plâns, iar mai apoi de câteva ori pe săptămână. Cu un an mai târziu a început să plângă şi Pruncul, Înalt Prea Sfinţia Sa Onufrie, Arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei a verificat faptul şi s-a constatat că e o minune Dumnezeiască şi icoana a fost canonizată.

Despre minunile săvârşite de la ea, sunt o mulţime de mărturii ale acelora care au fost vindecaţi. Ele vor fi publicate cândva într-o broşură aparte, dar până atunci, ca să spulberăm îndoielile unora, amintim în treacat doar despre unele din ele.
Astfel un copil olog a căpătat umblet, altul cu o tumoare canceroasă s-a vindecat. Femei care erau stăpânite de duhuri rele s-au curăţat şi au devenit normale. Pruncul nou-nascut murea şi după rugăciunile făcute la Maica Domnului, a revenit la viaţă.

Toţi creştinii, pe unde s-a făcut procesiune cu această icoană, au rămas întăriţi în credinţa ortodoxă şi mulţumiţi sufleteşte de această binecuvântare.

Copiile acestei icoane, au fost înmulţite cu binecuvântarea înalt Prea Sinţiei Sale Onufrie, şi împărţite credincioşilor.

Plânsul icoanei se repetă în răstimpuri, când mai lungi şi când mai scurte. Astfel, din august 1997, nu s-au mai ivit lacrimi pe icoană până în 13 decembrie acelaşi an. În dimineaţa acelei zile s-a citit acest nou Acatist, iar seara a început să plângă. Parohul a observat şi a dat de veste Ierarhului, care a venit a doua zi, după slujbă şi a săvârşit un Te-Deum cu acatistul Maicii Domnului. În tot timpul acesta au izvorât lacrimi.

Amintirea ei se serbează la 25 septembrie.

Dumnezeu să binecuvânteze cu harul Său pe toţi cei ce cinstesc pe Maica Domnului şi i se roagă cu credinţă.

"Biserica" de la Slatioara (BOSV) NU DETINE Harul Sfantului Duh

2011-09-24T12:06:00.010+03:00

Sfântul Vasile cel Mare în Epistola I Canonică spune: „Începutul separării a fost schisma, iar prin această despărţire ei (schismaticii, ereticii, )nu mai au harul Sfântului Duh care nu li se mai dă din momentul despărţirii lor."

De la Cincizecime Duhul Sfant este Cel ce stabileste legatura dintre Hristos si credinciosii Sai, care alcatuiesc Biserica, pentru ca acestia sa-si insuseasca in mod personal sau subiectiv roadele mantuirii obiective infaptuite de Hristos prin faptele Sale mantuitoare. Duhul Sfant aduce si imprima in fiinta credinciosilor harul si darurile lui Hristos.

Harul Sfantului Duh este necesar omului pentru mantuire din mai multe puncte de vedere. Mai intai, harul este necesar chiar de la inceputul procesului de mantuire, fiindca nimeni nu poate intra in comuniune cu Dumnezeu fara ajutorul Lui. De aceea, Mantuitorul insusi a spus ca: "Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage Tatal, Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 6, 44).

Harul este mijlocul prin care Dumnezeu coboara la om pentru ca omul sa se inalte la Dumnezeu. Orice incercare a omului de a se inalta la Dumnezeu fara coborarea lui Dumnezeu la el este rezultatul unei mandrii, care sfarseste tragic, cu prabusirea spirituala si morala a omului, asa cum s-a intamplat cu Adam. Apoi, harul este necesar pe tot parcursul intregului proces de mantuire subiectiva, fiindca nimeni nu se poate desavarsi numai prin faptele sale, fara ajutorul harului dumnezeiesc. Chiar Mantuitorul ne-a spus: "Ramaneti intru Mine si Eu intru voi. Precum mladita nu poate aduce roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot astfel nici voi, daca nu ramaneti in Mine" (Ioan 15,4). Numai prin seva spirituala a harului pe care il primeste neincetat din Hristos, credinciosul este in masura sa se ridice din robia patimilor sensibile din fiinta lui, care materializeaza sufletul, si sa devina fiinta libera, dupa chipul si asemanarea Creatorului, capabila sa spiritualizeze propria lui sensibilitate si sensibilitatea creatiei si sa poata vietui in comuniune cu Dumnezeu. Fara har omul nu poate intra in comuniune cu Dumnezeu. Harul este absolut necesar pentru mantuirea subiectiva a omului si comuniunea lui cu Dumnezeu in Hristos.

Trebuie avut in vedere faptul ca nici o fapta buna savarsita de omul natural nu poate servi ca baza merituoasa pentru castigarea harului dumnezeiesc. Dumnezeu ofera harul Sau in mod gratuit, datorita operei de rascumparare infaptuite de Mantuitorul Hristos. Acest adevar este pus in evidenta de Apostolul Pavel, care spune ca: "Pe noi, cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos..., caci prin har sunteti mantuiti. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru cele ceresti, in Hristos Iisus, ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2, 5-8). Harul pe care Hristos l-a obtinut pentru noi, prin faptele Lui mantuitoare, se indreapta spre noi ca un dar din partea lui Dumnezeu. Harul mantuirii noastre subiective nu vine de la om, ci constituie darul pe care Dumnezeu ni-l ofera gratuit, in Iisus Hristos, prin iubirea Duhului Sfant, pentru mantuirea noastra personala.

Si acum sa demonstram logic absenta Harului in BOSV:

BOSV nu detine Harul deoarece NU L-A PRIMIT.

Dupa cum afirma "ierarhii" BOSV, biserica oficiala (Biserica Ortodoxa Romana) a cazut din Har in anul 1924 odata cu indreptarea calendarului. Daca e sa luam de buna aceasta teorie, inseamna ca nici ei, cei din BOSV nu au Harul, deoarece "episcopii" lor au fost hirotoniti necanonic de catre un episcop caterisit al BOR, mult mai tarziu dupa indreptarea calendarului de catre BOR.

Dupa cum bine se stie Biserica Ortodoxa Romana a indreptat calendarul in anul 1924. Act, care dupa spusele stilistilor din Romania a determinat caderea BOR din Harul Duhului Sfant.

Dar... sa continuam: in anul 1935 este hirotonit canonic episcopul Galaction Cordun. Ceremonia hirotonirii a fost oficiată de către următorii trei episcopi: Vartolomeu Stănescu al Râmnicului - Noul Severin, Gherontie Nicolau al Constanţei şi Policarp Moruşca al Episcopiei misionare pentru românii ortodocşi din America. Deci daca e sa ne luam dupa afirmatiile stilistilor PS Galaction Cordun nu a primit la hirotonie Harul Duhului Sfant, pentru ca el nu mai exista de peste 10 ani in BOR.

In data de 14 aprilie 1955 Galaction Cordun este caterisit de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

Caterisirea este ridicarea darului Sf. Duh, dat unui bărbat prin taina hirotoniei din pricina nevredniciei omenesti a purtătorului acestui dar, constatat prin judecata făcută de conducerea canonică a bisericii, conform cu legile scripturistice si canonice.

Sfintele sinoade ecumenice hotarasc:

Clericul caterisit după legile canonice este coborât în rândul mirenilor si nu mai are putere de a mai face nici-un fel de slujbă (Cart. 27, 28; Nicolae 8).

Cel ce va îndrăzni să mai slujească acum va fi supus si afurisirii ca un mirean (Ap. 28; Ant. 4).

"Dacă din vreo pricină dreaptă episcopul a fost îndepărtat de slujba episcopală, atunci el nu este vrednic să detină nici locul de preot (diacon)". (IV ec. 29)

Caterisirea definită se oficiază de episcop în chipul următor: "După ce s-a citit in public sentinta dată de tribunalul spiritual, arhiereul care o executa, dezbracă pe cel condamnat, de felonul si epitrahilul, cu care era îmbrăcat zicând: Tu, care astăzi pentru ultima oara, te numesti preot al Dumnezeului ceresc, de aici înainte vei fi despoiat de darul preotiei, pe care l-ai avut până acum si pierzi darul preotesc, cu care te-ai împodobit si bucurat pănă acum în societatea omenească...". Dupa aceea strigă: "Nevrednic este!" apoi îi tunde cu foarfeca barba in partea dreapta si stânga, precum si părul din cap în trei locuri zicând: "Nevrednic este!". - (Milas, Canoanele Vol. I, part. II, p. 377).

Dupa ce a constientizat ca a pierdut toate "favorurile si gradele" Galaction Cordun adera la BOSV in data de 21 mai 1955 (la o luna dupa caterisire), unde este primit ca "mitropolit" şi în această calitate a început să hirotonisească preoţi şi diaconi (dupa cum scrie pe site-ul oficial al BOSV)

Sfintele sinoade ecumenice spun:

Alegerea de Mitropolit o fac Episcopii şi credincioşii din circumscripţia mitropolitană respectivă. 6 Sardica. Deci numirea lui Galaction Cordun ca mitropolit al BOSV e canonica?

Clericul necaterisit, care se roagă cu cel caterisit, se cateriseste si el împreună cu cel deja caterisit ca si complice în idei si fapte (Apost. 11,45; Ant. 14).

"Daca vreun episcop sau preot sau diacon, fiind caterisit pe dreptate (statornicită judiciar)si pentru greseli evidente, va indrăzni să se atingă de slujbele odinioară încredintate lui, să se caterisească definitiv si fără apel de la biserică". -Apost. 28.

"Despre Maxim filozof cinic, care a făcut tulburare in Constantinopol (ca simoniac uzurpator de hirotonie, de scaut si tulburător vanitos si pervers) se hotărăste, că el n-are hirotonie valabilă si nici nu poate fi episcop, iar cei hirotonisiti de el în orice treaptă a clerului vor fi, sunt si rămân fără har. Toate slujbele pe care el le-a făcut sau le-a ordonat sunt nule". - (II ec. 4).

"Cei ce s-au făcut vinovati de încălcări canonice, si din această cauză a fost pedepsit cu caterisirea definitivă si continuă si au fost coborâti iarasi în starea laicilor, dacă de bună voie au revenit la pocaintă si au lepădat păcatul, pentru care au căzut din har, si s-au înstrăinat de acelea cu desăvârsire să se tundă în chipul clerului (adică să poarte uniforma cu cinste de cleric) iar de nu va alege aceasta de bună voie (să se pocăiască sincer),să poarte părul ca si laicii (adică n-au dreptul nici să poarte părul si uniforma clericală), ca unii ce pretuiesc mai mult cele lumesti decât viata cea duhovniceasca", - VI ec. 21.

"Daca vreun episcop caterisit de sinod sau presbiter sau diacon ar îndrăzni să lucreze ceva din cele liturgice încredintate lor odinioară, atât episcopul cât si presbiterul si diaconul să nu mai aibă vreo nădejde, că la alt sinod vor putea să se mai apere si să-si recapete reintegrarea. Si cei ce sunt păcatosi în complicitate cu ei să fie lepădati din biserică, mai ales dacă ei au stiut de hotărârea caterisirii dată mai înainte". - Antioh. 4.

"Preotul care va fi caterisit pentru vinovatii canonice sau se va lăsa de preotie de voia sa, fiind mustrat de constiinta sa, mai poate da binecuvântare zicând: "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..." "Hristos adevăratul nostru Dumnezeu..." "sau ,,să cădească sau să se împărtasească în sfântul altar'?" Răspuns: "Nu. Nimic din toate acestea nu se cuvine a lucra, nici pe altele a le face, ci va fi rânduit la un loc cu mirenii". - Sf. Nicolae 8

"Cel caterisit, dacă mai slujeste, îsi sporeste mai mult nevrednicia. Cei ce primesc slujba celui caterisit cu bună stiintă, devin osânditi ca si el, si deci, se afurisesc pe termen limitat sau nelimitat. Cei ce o primesc din nestiintă sau constrângere, se canonisesc cu chibzuială. Se pare ca botezul făcut de preotul caterisit se poate recunoaste ca si cel făcut de mirean; însă taina hirotoniei făcută de arhiereu caterisit, nu poate fi recunoscută, fiindcă episcopul caterisit este arhiereu numai pentru răspunderea sufletului său, dar pentru misiunea bisericii este mirean, iar cel ce a primit o astfel de hirotonie, cu deplina cunostintă de cauză, nu numai că este hirotonisit, dar el pierde si dreptul mireanului obisnuit de a mai putea fi hirotonisit, fiind socotit ca un tâlhar de cele sfinte, fiindcă prin acest furtisag viclean, el s-a arătat si dovedit pe deplin nevrednic de a fi cleric". (II ecum. 4; Apoc. 3,13-20)

In noaptea de 30 noiembrie 1956 Galaction Cordun hirotoneste singur (de la sine putere, fara hotarare sinodala) arhierei pentru BOSV, printre care si Glicherie, ceea ce este contrar canoanelor bisericesti.

Canoanele spun ca episcopul să fie hirotonit de 2 sau 3 episcopi. (4 sin I ec.; 3 sin VII ec.; 19,23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 Constantinopol - an 394; 13, 49, 50 Cartag.)

Alegerea de episcop o face sinodul Episcopilor din circumscripţia mitropolitană respectivă, în frunte cu Mitropolitul. 4, 6 I; 3 VI; 19, 23 Antiohia: 12 Laodiceea.

Cel ce ajunge Episcop fără învoirea Mitropolitului să nu mai fie Episcop. 6 I ec.

Succesiunea apostolică se întrerupe în Episcopii care devin schismatici sau eretici. 1 Vasile cel Mare.

Prescriptiile canonice spun ca daca hirotoniile nu au respectat prescriptiile canonice, "sa nu aibe tarie". Asadar ele sunt nule!

Deci BOSV NU DETINE HARUL DUHULUI SFANT deoarece nu l-a primit!

Nu l-a primit pentru ca:

1. Daca BOR ar fi pierdut Harul in 1924, nu a avut ce sa-i transmita lui Galaction Cordun in 1935, care la randul lui nu a avut ce transmite mai departe episcopilor din BOSV in 1956.

2. BOR detine Harul si dupa 1924, dar dupa caterisire Galaction Cordun a pierdut Harul, deci nu a avut ce sa transmita mai departe.

"Nu vă lăsaţi înşelaţi de vorbele lor mincinoase, când afirmă că propovăduiesc credinţa cea dreaptă. Cuci aceia nu sunt creştini, ci de cei ce fac comerţ din creştinism, deoarece dânşii totdeauna preferă ceea ce le aduce lor folos în viaţă vieţuirii după adevăr. Când au crezut că vor câştiga degeaba acea întâietate, atunci au consimţit cu vrăjmaşii Lui Dumnezeu, iar când au văzut că poporul se înfurie, iarăşi făţărnicesc dreapta credinţă. Eu nu ştiu dacă aceiasunt episcopi, şi niciodată nu voi socoti între preoţii lui Hristos pe cel ce prin mâini murdare a fost aşezat la conducere spre distrugerea credinţei. Aşa judec eu. Iar dacă voi sunteţi ceva de partea noastră, fireşte că veţi judeca aşa ca noi; iar dacă veţi judeca singuri, fiecareva fi stăpân asupra părerii sale; iar noi suntem nevinovaţi de sângeleaceluia." 1 Prescriptii canonice

Ştiaţi că… Agneţul

2011-09-24T00:45:00.001+03:00

Agneţul (sl. agnĭcĭ, "miel") este bucata, de formă cubică sau paralelipipedică, tăiată de către preot la proscomidie din prescura principală, şi care se va preface, în cadrul Sfintei Liturghii, în Trupul lui Hristos. Agneţul este deci propriu-zis pâinea de împărtăşanie, şi doar el se preface în Trupul lui Hristos la la epicleză.

Pregătirea agneţului

Pe fiecare prescură se află una sau mai multe peceţi, făcute cu prescurnicerul de către cei ce au făcut prescura.

La proscomidie preotul alege prescura cu pecetea pe care o consideră cea mai potrivită (literele se văd clar, este crescută aşa încât să poată fi bine tăiată, nu are găuri de aer etc.), şi face cruce peste ea de trei ori cu copia (suliţa), zicând: "Întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos".

Pecetea principală are formă pătrată. Acest pătrat conţine la rândul lui patru pătrate, cu inscripţia IC-XC NI-KA (gr. "Iisus Hristos învinge"), astfel:

IC (=Iisus), sus, în stânga;
XC(=Hristos), sus, la dreapta;
NI şi KA, jos (gr. νικά = "învinge").

Preotul, rostind versete din Biblie, cartea Isaia, capitolul 53, va decupa agneţul cubic sau paralelipipedic, în jurul peceţii. Aceste operaţii nu sunt făcute pe sfântul disc însuşi, ci pe o placă sau farfurie plată din lemn.

Mai întâi face o incizie adâncă prin bordura stângă a peceţii, anume în dreptul lui IC şi NI, zicând: "Ca un miel spre junghiere S-a adus." A doua incizie se va face prin bordura dreaptă, în dreptul lui XC şi KA, zicând: "Şi ca o oaie fără de glas împotriva celui ce o tunde pe ea, aşa nu şi-a deschis gura Sa." Urmează o a treia incizie, prin bordura de sus, în dreptul lui IC şi XC, însoţită de cuvintele: "Întru smerenia Lui judecata Lui s-a arătat". A patra incizie se face prin bordura de jos, în dreptul lui NI şi KA, cu cuvintele: "Şi pe neamul Lui, cine-l va spune?" După aceasta, preotul face o incizie pe un plan paralel cu pecetea, în unghi drept faţă de celelalte inciziuni precedente, şi astfel scoate agneţul afară din prescură, zicând: "Că s-a luat de pe pămînt viaţa Lui."

Preotul ia agneţul în mână, şi-l întoarce cu coaja (pecetea) în jos, şi cu miezul în sus, şi aşa-l pune pe placă. Apoi, cu suliţa (copia), taie miezul, fără însă a tăia complet coaja, încât să despartă cele patru părţi ale agneţului, dar nu de tot, căci ele vor fi rupte / împărţite / îmbucătăţite după prefacere. Astfel agneţul va fi tăiat ca şi cu o cruce încrustată. Făcând încrustările, preotul zice prima parte din versetul 10 din capitolul X din Evanghelia după Ioan: "Şi unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns." Şi aşa pune pe disc agneţul, întorcându-l cu coaja (pecetea / inscripţiile) în sus, şi aşezându-l pe partea de mijloc sau de sus a discului.

(sursa: http://ro.orthodoxwiki.org)

Povestioare cu tâlc: “Comori adunate”

2011-09-24T00:18:00.003+03:00

Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit.

Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului.

O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti.

In rest, toata viata lui nu a dat nimic.

Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu:

- Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!

Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte.

Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor:

Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat:

- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?
- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai.
- Dar crezi tu ca poti?
- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate…
- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine.

N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban.

Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus:

- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!

Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti.

- Aoleu, dar de ce n-am decat atat?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti?
- Ei, omule, i-a raspuns Sfantul Petru, cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa…

Tocmai in acea clipa, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot.

Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a cautat sa adune comori doar in cer.

Erau atatia saraci ce aveau nevoie de ajutorul sau …!

„Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.” (Fericitul Augustin)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

Icoana Maicii Domnului Myrtidiotissa - din pomul de mirt (24 septembrie)

2011-09-24T00:01:00.004+03:00

Aflata in cursul sec. XIV de un pastor, intre ramuri de mirt din locul numit Myrtide (in insula greceasca Kitera), Icoana Myrtidiotissa a Maicii Domnului este cinstita in sinaxarele ortodoxe straine la 24 septembrie, ziua cand a fost gasita. O alta pomenire a icoanei se face la Adormirea Maicii Domnului (15 august), iar o procesiune ampla cu aceasta are loc in decursul Saptamanii Luminate, prin toate localitatile insulei, spre ocrotire si belsug.

De altfel, foarte multe icoane facatoare de minuni grecesti au fost descoperite intre ramuri de copac, pazite acolo de secole, chiar din timpuri iconoclaste, spre a fi cinstite de urmasi.

De la inceput icoana s-a dovedit facatoare de minuni. Maica Domnului insasi s-a aratat acelui păstor, indemnandu-l sa caute icoana ei. Gasind-o, acela a dus-o in coliba sa. De trei ori la rand icoana a disparut, fiind aflata in ziua urmatoare, la locul initial, in mirt.

Pastorul a ridicat o mica biserica din lemn pe locul mirtului, care s-a pastrat pana astazi. Langa ea, ulterior, s-a zidit o biserica mare, a manastirii „Panaghia Myrtidiotissa”, icoana devenind ocrotitoarea insulei.

Intre minunile consemnate de localnici, se numara stoparea unei epidemii de ciuma, primirea de bani neasteptati pentru nevoile manastirii icoanei, de catre staretul Agantanghel (sec. XiX) in repetate randuri, salvarea muncitorilor bisericii din diferite accidente.

Una dintre cele mai impresionante minuni s-a petrecut in sec. XVi, cu paraliticul Teodor Kumprianos, descendent al pastorului ce a gasit icoana Mirtidiotissa. Acesta isi dorea foarte mult sa participe la sarbatorirea icoanei din 24 septembrie, insa nu se putea ridica din pat. Ani de-a randul a trimis pe cineva din familie in locul lui, la manastire, spre inchinare, sperand ca macar o data in viata sa ajunga si el. Intr-un an, rudele l-au purtat pe targa pana la biserica, de 24 septembrie. in timpul privegherii, s-a auzit un zgomot puternic venind dinspre mare. Crezand ca vin piratii, toti credinciosii au fugit, uitand sa-l ia si pe Teodor. El a ramas singur cu icoana, neputandu-se deplasa. Astfel ca a tasnit din inima sa ruga fierbinte, de a fi ocrotit si el. O asemenea rugaciune a strapuns cerurile, si indata s-a auzit voce din icoana care i-a spus: „Ridica-te si fugi!”

Teodor s-a ridicat si… a fugit. i-a ajuns din urma pe ceilalti, care s-au dezmeticit, intelegand ca nu vine vreun pirat…, dimpotriva, a fost mila Maicii Domnului revarsata spre cel credincios si rabdator.

Icoana este purtata in procesiune si fara data fixa, la vreme de seceta. intr-un an, un turc i-a observat pe crestinii ce se rugau pentru ploaie, cu icoana pe camp. El a promis ca le va da bratara sa cu diamante, daca vor reusi sa aduca ploaie in tinut. La sfarsitul rugaciunilor preotilor, s-a pornit o ploaie in rafale, iar bratara turcului celui bogat a ramas atarnata la icoana, ca semn de incredintare in fata minunii.

Copiile icoanei Mirtidiotissa cuprind ramurele de mirt. Uneori, langa Maica Domnului Cea din Mirt este infatisata Sfanta Tecla, sarbatorita in aceeasi zi, de 24 septembrie.

25-27 sept. 2011 – Programul dezvoltat si definitiv al manifestarilor prilejuite de Sarbatoarea Sf. Ierarh Antim Ivireanul

2011-09-22T11:31:00.001+03:00

Programul manifestărilor prilejuite de Sărbătoarea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului.

Duminică, 25 septembrie

Orele 9,00-12.00: Catedrala Arhiepiscopală – Sfânta Liturghie Arhierească săvârşită de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Deschiderea manifestărilor religioase şi culturale dedicate prăznuirii Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Ediţia a XIII-a.

Orele 12.00: – Complexul Spiritual-Cultural „Sfântul Antim Ivireanul” – Festivalul „GRĂDINA MAICII DOMNULUI”- Vernisajul Expoziţiei Monahism şi Artă, ediţia a XII-a, a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea (lucrări de artă realizate la mânăstirile şi schiturile din Arhiepiscopia Râmnicului).

Luni, 26 septembrie

Ora 10.30: – Aşezământul Pastoral-Cultural „Sfântul Ierarh Calinic”, Sala „Iosif Episcopul” – Simpozionul Internaţional „Vocaţia mărturisitoare a Bisericii. De la Sfânta Taină a Botezului la jertfa martirică”

Orele 12.15: – Aşezământul Pastoral-Cultural „Sfântul Ierarh Calinic”, Sala „Iosif Episcopul” - Lansare de carte – Episcop Vartolomeu Stănescu, „Femeia în Biserică, familie şi societate”.

Orele 13.15: Catedrala Arhiepiscopală – Primirea moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul de la mănăstirea Bistriţa.

Orele 16.00: Salina Ocnele Mari ( lângă biserica “Sf. M. Mc. Varvara”) – Concert de muzică sacră susţinut de Trio Gold – Prof. dr. Felix Constantin Goldbach.

Orele 18.00: - Slujba Vecerniei cu Litie la sărbătoarea Sfântului Antim Ivireanul.

Orele 19.30: – Pelerinajul cu Icoana Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, pe traseul Arhiepiscopie – Calea lui Traian – Biserica Cuvioasa Parascheva – Paraclisul Arhiepiscopal Buna Vestire – Primărie – Troiţa Sfântul Antim Ivireanul ;

Marţi, 27 septembrie

Ora 09.30 – Sfânta Liturghie Arhierească, cu prilejul sărbătoririi Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, săvârşită de către un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Prenumele biblice au recâştigat supremaţia în Franţa

2011-09-22T11:18:00.000+03:00

După câteva zeci de ani de haos onomastic, datorat mondializării şi secularizării excesive prin media, francezii încep să realizeze importanţa unor nume biblice sau creştine în viaţa şi identitatea culturală a copiilor lor. Nathan, Luca, Jules, Emma, Jade sau Zoe sunt prenumele cele mai folosite în Franţa, după Catalogul Oficial al Prenumelor 2012, apărut la Editura First.

Triumful numelor biblice este cu atât mai semnificativ cu cât părinţii încep să înţeleagă impactul cultural şi mental al unui nume în viaţa unui copil şi apoi adult. După o perioadă în care celebrităţile, fotbaliştii, vedetele (mai ales cele din lumea americană) erau adulaţi şi prin urmare, numele lor apăreau în viaţa copiilor francezi, astăzi remarcăm o preponderenţă masivă de nume precum cele de mai sus.

Se remarcă o renaştere a prenumelor vetero-testamentare. Astfel, în afară de cele enumerate mai sus, remarcăm progresia evidentă a numelor Gabriel (poziţia a 5-a), Raphael (8), Noah (11) şi chiar Adam (16), subliniază autorul acestui studiu, Stéphanie Rapoport.

Mulţi părinţi sunt însă îndrăgostiţi de Arthur, din istoria poporului franc, dar şi Jules câştigă un prestigios loc 3.

Prenumele feminine sunt de asemenea dominate de personalităţi biblice. Astfel, Emma, este numele cel mai iubit de francezi în ultimul an, după numărul de fetiţe numite cu numele lui Hristos. Pe locul 2 se află Jade. Tot din registrul biblic mai amintim Zoe (3) şi Sarah (13).

Pentru a realiza acest studiu, autoarea a analizat 12000 de prenume, le-a catalogat şi clasat. În ultimii ani se remarcă o şi progresie a prenumelor cu sonorităţi exotice, datorită imigraţiei.
　

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.lemonde.fr

Sfinţiri de biserici în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

2011-09-22T11:17:00.000+03:00

Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va resfinţi sâmbătă, 24 septembrie, Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din parohia Comarna, Protopopiatul Iaşi 2, iar duminică, 25 septembrie, va sfinţi Biserica "Izvorul Tămăduirii" din parohia Stânca, Protopopiatul Iaşi 2. IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va resfinţi Biserica "Sfinţii Voievozi" din parohia Slătioara, Protopopiatul Fălticeni. PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, va sfinţi sâmbătă Biserica "Sfântul Dumitru" din parohia Boatca, Protopopiatul Iaşi 1, iar duminică, va resfinţi Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din parohia Cogeasca, Protopopiatul Iaşi 1.

Povestioare cu tâlc: “Cele două grăunţe”

2011-09-20T00:07:00.001+03:00

Într-o zi, un ţăran ieşi pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:

- Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului şi cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină şi căldură. Eu, frăţioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.

Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neaşteptate din văzduh şi a înghiţit grăuntele rămas la vedere, în schimb, fratele său de sub brazdă încolţi peste puţin timp şi, din micul grăunte, ieşi din pământ un spic frumos şi trainic. De-abia acum, lumina şi căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt şi roadă lui multă.

Astfel, speranţa şi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viaţă, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul. Greutăţile vieţii nu trebuie să ne sperie şi să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferinţa şi credinţa noastră şi ne va răsplăti negreşit. Cu speranţă şi rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieţii, însă cei a căror inimă este plină de ei înşişi, în care nu mai este loc şi pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranţă şi încredere, aceia sfârşesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării negre - diavolul.

“Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. (Sfânta Scriptură)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

CITATUL SĂPTĂMÂNII 19 - 25 septembrie 2011

2011-09-19T00:23:00.002+03:00

Revelatia ne învata ca Dumnezeu este dragoste. Existenta îsi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Rascumpararea si nasterea noastra din nou s-a facut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Rascumpararii trebuie sa reveleze în cele din urma si in noi lui Dumnezeu, aceasta realitate fundamentala, pentru a putea spune : omul este dragoste. ( pr. Constantin Galeriu)

Icoana Maicii Domnului Vindecatoarea - Tselitelnissa (18 septembrie)

2011-09-18T00:37:00.000+03:00

Minunea care a inspirat zugravirea acestei icoane a fost consemnata de Sfantul Dimitrie al Rostovului, in cartea sa referitoare la o serie de icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, „Ploaie pe lana”.

Este vorba de o vindecare neasteptata a unui preot rus, din sec. XVIII. Preotul Vincent Bulveneskii, slujitor in biserica Navarninsk, se ruga intotdeauna la icoana Maicii Domnului, atat la intrarea, cat si la iesirea din biserica, spunand urmatoarea rugaciune:

„Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvantat este pantecele care L-a purtat pe Hristos si laptele care L-a hranit pe Mantuitorul nostru, Domnul Dumnezeu!”

In afara de aceasta, preotul Vincent avea o evlavie deosebita pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.

Intr-o vreme, el s-a imbolnavit grav la limba. Nu numai ca nu mai putea sluji, ci avea dureri ingrozitoare, zacand la pat, aproape de a-si pierde mintile datorita suferintei. Acum nu se mai putea ruga in biserica, dar se inchina cu rugaciunea obisnuita, catre Dumnezeu si Maica Domnului, in patul sau.

La sfarsitul unei rugi fierbinti, a vazut ca la capul patului sau a aparut un tanar foarte frumos. A inteles indata ca e ingerul sau pazitor. Acela l-a privit cu mila netarmuita si cu dragoste, chemand-o el insusi pe Maica Domnului, sa-l vindece pe bolnav. Atunci in camera preotului a intrat chiar imparateasa ingerilor, care l-a tamaduit.

Ridicandu-se complet vindecat, preotul a mers indata la biserica, slujind din nou. Enoriasii sai, care ii cunosteau situatia, au fost mai mult decat uimiti sa-l auda cantand.

Se pare insa ca minunea aceasta nu este unica, pentru ca icoana cu numele „Vindecatoarea” („Tselitelnissa”, „The Healer”) era cunoscuta dinainte, cu aceeasi reprezentare a unui bolnav, pe patul suferintei, langa care a venit Maica Domnului, alinandu-i suferinta.

Cea mai veche icoana „Vindecatoarea”, cunoscuta, dateaza din sec. IV, aflandu-se in biserica Tsilkan (Kartali – Georgia), din timpul Sfintei Nina, cea asemenea cu Apostolii.

O copie a icoanei Tselitelnissa a Maicii Domnului, ea insasi facatoare de minuni, se afla la Moscova, in manastirea Alexeev.

Icoana este pomenita in sinaxarele ruse, la 18 septembrie.

14 oct. termen limita: CONCURS PENTRU BURSELE FUNDATIEI MITROPOLITUL BARTOLOMEU

2011-09-17T01:25:00.005+03:00

Fundatia „Mitropolitul Bartolomeu” va acorda, prin concurs, pentru anul scolar si universitar 2011-201 un număr de 34 burse destinate elevilor de liceu, studentilor, masteranzilor si doctoranzilor, repartizate după cum urmează:

· 16 burse pentru elevii de liceu de 200 lei/lună

· 12 burse pentru studenti de 300 lei/lună

· 4 burse de cercetare pentru masteranzi de 400 lei/lună

· 2 burse de cercetare pentru doctoranzi de 500 lei/lună

Bursele pentru elevi, studenti si masteranzi, se acordă pe o perioadă de 9 luni, iar pentru doctoranzi de 12 luni, începând cu 1 octombrie 2011.

Doctoranzii si masteranzii care vor aplica pentru una din cele sase burse scoase la concurs vor trebui să prezinte un proiect de cercetare, pe o temă dintr-unul din domeniile propuse: teologia si interpretarea stiintelor de astăzi, teologia si bioetica, teologia si artele.

Fundatia va încheia cu fiecare bursier un contract în care sunt prevăzute drepturile si obligatiile ce revin ambelor părti pe toată perioada derulării bursei.

Calendarul si etapele desfăsurării concursului:
• 14 Octombrie 2011, termenul limită pentru depunerea dosarelor, direct sau prin postă, la sediul Fundatiei (400117 Cluj-Napoca; P-ta Avram Iancu 18)

• 21 Octombrie 2011 afisarea rezultatelor

• 24 Octombrie 2011 contestatii si afisarea rezultatelor finale

Conditiile de participare, precum si actele necesare pentru întocmirea dosarului se găsesc în Regulamentul de burse aprobat de Colegiul Director, AICI (pdf).

Bursele se adresează tinerilor merituosi, indiferent de confesiune sau etnie, care se remarcă prin rezultate deosebite la învătătură, dar cu posibilităti materiale reduse.

Fondul alocat pentru bursele anului scolar si universitar 2011-2012 este de 87.600 lei.

Fundatia „Mitropolitul Bartolomeu” a luat fiintă în anul 2008 si a acordat până acum 111 burse, unor tineri din întreaga tară, în valoare totală de 275.700 lei, Pr. Bogdan Ivanov – Administrtor al Fundatiei si Ec. Sorin Câlea, contabil, printr-o scrisoare trimisa pe adresa redactiei.

BOSV încalcă în continuare Sfintele Canoane

2011-09-17T00:01:00.007+03:00

Astăzi am constatat cu durere într-un video postat pe youtube, că "frații" nostrii stilisti, dupa cum ei se numesc PĂSTRATORII ORTODOXIEI încalcă flagrant Sfintele Canoane.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi (BOSV) din Romania construieşte o "catedrală" (o variantă stersă a Catedralei Mântuirii Neamului), și au ajuns la pictură, în a cărei executare nu respecta deloc Canoanele Picturii.

Mai exact, au pictat pe boltă în Sfântul Altar pe Dumnezeu Tatal sub înfățișarea unui batran, ceea ce este interzis încă de la Sinodul VII Ecumenic!

Dar să explicam pentru toţi:

S-a spus despre icoana ortodoxă că este o "Biblie în imagini”. Cu alte cuvinte, Biserica mărturiseşte pe cale vizuală, prin intermediul icoanei, adevarul de credinta revelat. Acest fapt ii confera totodata icoanei, un important fundament dogmatic.

Chiar daca imaginatia umana nu are limite, putand din acest punct de vedere reprezenta orice, in ceea ce priveste realitatile dumnezeiesti, trebuie sa admitem ca nu totul e reprezentabil. In acest sens, realismul evanghelic reprezinta fara indoiala un profund temei al intregii iconografii ortodoxe. Potrivit parintelui Grigorie Krug, fundamentul care permite aparitia si existenta icoanelor, consta in faptul ca ele reprezinta ceea ce este vizibil si tangibil.

De aceea, icoana autentica nu poate fi realizata de oricine, oriunde si oricum. Tot din acelasi motiv, de-a lungul veacurilor au fost date anumite dogme si canoane care au condus la definitivarea unei adevarate teologii a icoanei in Biserica. Sinodul VII Ecumenic este reprezentativ in acest sens, fiind convocat in vederea condamnarii iconoclasmul ca erezie si a restabilirii cultului sfintelor icoane.

Icoana insa, - si realitatile istorice au dovedit-o – poate fi pusa din pacate si in slujba invataturii de credinta falsificate, in slujba ereziei. Un astfel de exemplu este legat de incercarile de a reprezenta iconografic pe Dumnezeu Tatal si, in special, Sfanta Treime.

"L-a vazut cineva pe Dumnezeu Tatal ca sa-L poata picta?"

Reprezentarea lui Dumnezeu Tatal, asa cum apare ea in practica bisericeasca, este un subiect de mare actualitate si importanta dogmatica.

Potrivit Sfintilor Parinti, reprezentarea lui Hristos, a Dumnezeu-Omului, se bazeaza tocmai pe posibilitatea de a infatisa firea umana a Maicii Sale. La Sinodul VII Ecumenic, aceasta posibilitate de a-L reprezenta pe Hristos conform trupului primit de la Maica Sa este pusa in contrast cu imposibilitatea de a-L infatisa pe Dumnezeu-Tatal.

Poate indrazni cineva sa spuna ca L-a vazut pe Dumnezeu Tatal ca sa-L poata picta, se intreaba Ilarie din Poitiers? In Iesirea 33,20 si in Judecatori 13,22 este scris: ”Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate omul sa vada fata Mea si sa traiasca”. Sfantul Evanghelist Ioan de asemenea afirma: ”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul Cel Unul nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (1, 18).

Cel mai obisnuit simbol, dar si cel mai des intalnit in Bisericile noastre, este chipul batranului, Celui Vechi de zile. Cei care sustin ca Dumnezeu Tatal poate fi pictat, se bazeaza pe vedeniile prorocilor, in special pe ale prorocului Isaia (6, 5: Domnul Savaot) si Daniel (7, 9 si 13: Cel Vechi de zile).

Chiar si in Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna putem citi: ”Noi Il inchipuim pe Dumnezeu Tatal Cel fara de inceput in chipul unui Batran, asa cum L-a vazut Daniel”.

Insa, potrivit talcuirilor facute de Sfintii Parinti la prorociile din Vechiul Testament, putem vedea ca aceste vedenii sunt intelese ca fiind referiri la Dumnezeu Fiul si nu la Dumnezeu Tatal.

Potrivit lui Alexandru Mihaila, lector in cadrul Catedrei de Teologie Biblica a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, "regasim si in Traditia Bisericii identificarea Celui Vechi de zile cu Fiul, nu doar cu Tatal. De exemplu, s-a spus: "Cel Vechi de zile S-a facut copil“ (Pseudo-Atanasie, Cuvant la Nasterea lui Hristos, in: PG 28 961).

De aceea nici Sinodul al VII-lea Ecumenic nu a prevazut nicio hotarare care sa legifereze pictarea chipului lui Dumnezeu Tatal.

Parintii Sinodului chiar au reluat argumentul Papei Grigorie II din scrisoarea acestuia catre imparatul Leon Isaurul: "De ce nu-L reprezentam si nici nu-L descriem pe Tatal Domnului nostru Iisus Hristos? Pentru ca nu stim cum este. (...) Numai daca L-am fi vazut si cunoscut precum L-am vazut si cunoscut pe Fiul Sau, atunci am fi incercat sa-L descriem si sa-L reprezentam cu ajutorul artei”.

Alti doi mari aparatori ai sfintelor icoane, Sfantul Teodor Studitul si Ioan Damaschin, s-au opus reprezentarii lui Dumnezeu Tatal. Ioan Damaschin afirma: ”Nu Il reprezentam pe Domnul Dumnezeu , deoarece nu Il vedem; daca L-am fi vazut, L-am fi reprezentat”.

SfantaTreime "Paternitate”, o icoana eretică

Aceasta icoana, dealtfel foarte cunoscuta, s-a raspandit in lumea ortodoxa mai ales incepand cu secolul XVII. Despre aceasta icoana, in care Dumnezeu -Tatal apare ca batran, cu Fiul Sau - Hristos in poala si Sfantul Duh ca un porumbel fie intre ei, fie pe un disc tinut de Mantuitorul, Vladimir Lossky sustine ca transpune doctrina Filioque in forma picturala.

Cu trecerea timpului, astfel de reprezentari au devenit din ce in ce mai numeroase. Rezultatul a fost acela ca adevarurile de credinta exprimate in icoanele traditionale au fost din ce in ce mai distorsionate, iar arhetipurile si principiile iconografiei bizantine au fost treptat abandonate.

Imaginea lui Dumnezeu-Tatal a fost interzisa la marele Sinod de la Moscova din 1666-1667. In Actele Sinodale se spune: ”Hotaram ca un pictor iscusit, care sa fie si om vrednic, sa fie numit mai-marele iconografilor conducator si supravetuitorul lor. Ca sa nu mai batjocoreasca cei neinvatati sfintele icoane ale lui Hristos, ale Maicii Sale si ale Sfintilor Lui, infatisandu-i urat si nepotrivit; si sa inceteze orice vanitate a pretinsei intelepciuni de a picta fiecare dupa fantezia sa, fara a avea vreo referinta autentica, adica de a-l zugravi in diferite chipuri pe Domnul Savaot [...]. Hotaram ca de acum inainte chipul Domnului sa nu fie pictat in reprezentarile cele absurde si nepotrivnice pentru ca nimeni nu L-a vazut niciodata in trup. Numai Hristos care a fost vazut in trup este zugravit asa, adica in trup, iar nu dupa Dumnezeire [...].

Este intru totul absurd si necuviincios a-L picta pe Domnul Savaot cu barba alba, iar pe Fiul in sanul Lui, sezand, si un porumbel intre Ei, pentru ca nimeni nu L-a vazut pe Tatal, dupa Dumnezeire; pentru ca Tatal nu a avut trup si nu in trup S-a nascut Fiul din Tatal mai inainte de toti vecii, asa cum zice si David proorocul: ”din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut” (Psalmul 109, 3) aratand ca acea nastere nu este trupeasca, ci negraita si nepatrunsa.”

Sinodul a hotarat definitiv ca reprezentarea ca batran, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportata la Tatal, ci doar la Hristos.

Sfanta Treime si Dumnezeu Tatal in iconografia ortodoxa traditionala

In iconografia traditionala ortodoxa exista doua moduri de reprezentare a Sfintei Treimi: Chipul lui Hristos, si scena numita ospitalitatea lui Avraam

Leonid Uspenski afirma ca "in icoane, nu infatisam deci decat ce ne-a fost dezvaluit: Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos” deoarece El este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul („Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis” – Ioan 12, 45; si "Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal” – Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: "Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus – decat in Duhul Sfant”(I Cor. 12, 3).

Icoana Sfintei Treimi care infatiseaza "ospitalitatea lui Avraam” si care corespunde intru totul invataturii Bisericii, atat in continut, cat si in expresia ei artistica, este Sfanta Treime pictata de Sfantul Andrei Rubliov. Aceasta reprezentare a celor trei Persoane biblice sub forma de ingeri este singura icoana admisa a Sfintei Treimi.

Dumnezeu Tatal este reprezentat in iconografia traditionala ca o mana care iese din cer binecuvantand. Vedem aceasta mana simbolica la Botezul lui Hristos, asa cum apare in mozaicurile de la Hosios Lukas si Daphni. Simbolismul mainii are la baza cuvintele Scripturii: "Trimite mana Ta din inaltime (Ps. 143, 7)” si "Mana Domnului era cu Dansul”.

Sfantul Duh mai este reprezentat sub urmatoarele trei forme in care s-a manifestat in istoria mantuirii: ca porumbel la Botezul Domnului, ca nor de forma geometrica la Schimbarea la Fata si ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii.

Povestioare cu tâlc: “Pentru un sac de bani”

2011-09-16T00:16:00.002+03:00

În timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat, întrebând de ce sunt bolnavii de la capătul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.

- Bine - a mai întrebat colonelul - dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte?

- Desigur că era sănătoasă - i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.

- Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani.

Din celălalt capăt al salonului, călugăriţa l-a auzit şi, întorcându-se spre colonel, i-a răspuns liniştită şi cu zâmbetul pe buze:

- Nici eu n-aş face acest lucru pentru un sac cu bani. Îl fac însă pentru o răsplată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia dintre noi, după meritul nostru.

“Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi pe aproapele.” (Avva Iacov)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

IPS Mitropolit Teofan, 20 ani de arhierie

2011-09-15T00:43:00.000+03:00

Astăzi se împlinesc 20 de ani de când, pe 15 septembrie 1991, actualul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a fost hirotonit arhiereu ca Episcop-Vicar Patriarhal. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să dăruiască IPS Părinte Mitropolit Teofan păstorire îndelungată în via Domnului, cu roade binecuvântate şi bucurie sfântă.

Întru mulţi ani, Înalt Preasfinţia Voastră!

Icoana Maicii Domnului “Cauta la smerenia / Ajutatoarea celor smeriti” (16 septembrie)

2011-09-15T00:08:00.002+03:00

Icoana Maicii Domnului „Ajutatoarea celor smeriti” („Care priveste spre cei umiliti”, „Prizni na smirenie”) a aparut in anul 1420, in apropierea lacului Stonii din tinutul Piskovului. in aceasta, Maica Domnului este reprezentata sezand, cu un sceptru in mana dreapta si cu Pruncul Sfant pe genunchi. Iisus Hristos tine in mana stanga un glob (simbol al lumii create), iar cu dreapta El atinge fata Maicii Sale, in mangaiere. in icoana originala, si Maica, si Pruncul, poarta pe cap coroane impodobite.

Icoana a plans cu lacrimi de sange in septembrie 1426, fapt corelat cu evenimente ulterioare, precum: foamete, incendiu de proportii si invazia unui print lituanian aliat cu tatarii, toate din zona Pskovului. La 16 septembrie 1426 a avut loc mutarea icoanei in catedrala din Pskov, fapt comemorat pana astazi in Biserica Rusa.

Una dintre copiile celebre ale aceste icoane „care plange pentru lume”, se afla la Kiev. Aceasta a fost adusa la manastirea intrarii Maicii Domnului la Templu (Kiev) in 1992, de catre schimonahia Feodora. inca dinainte de a face minuni cunoscute, icoana din Kiev a Maicii Domnului a fost iubita de credinciosi, datorita frumusetii ei, pentru stralucirea deosebita a culorilor, dar si fiindca toti cei ajunsi inaintea ei se simteau indemnati a se ruga vreme indelungata acolo, spunand Maicii Domnului toate pasurile lor.

Intr-o zi a anului 1993, staretul Damian al manastirii kievene a constatat innegrirea brusca a icoanei, pastrata in rama de lemn cu geam de sticla. indepartand grabit geamul, staretul a inteles minunea: icoana nu patise absolut nimic, doar ca pe sticla se imprimase o icoana identica, argintata, care dadea impresia de „intunecare”.

Minunea vizibila a fost doar inceputul. Au urmat multe vindecari, pornind de la tamaduirea unei femei insarcinate, amenintata cu pierderea sarcinii, din cauza unei hepatite confirmate de analizele medicale.

Numeroase familii cu copii au venit sa se roage, primind ajutor in toate cele solicitate cu rugaciune fierbinte si credinta neclintita.

Icoana este dusa in pelerinaj in diferite locuri ale lumii, intre care Moscova, iar la praznicul Schimbarii la Fata – 2009, ea a putut fi inchinata la o biserica din Codlea, jud. Brasov.

Sarbatoarea din 16 septembrie a fost stabilita in Rusia, cinstindu-se mutarea in catedrala din Pskov a icoanei originale a Maicii Domnului „Prizni na smirenie”.

Povestioare cu tâlc: “Cei doi vecini“

2011-09-14T00:00:00.005+03:00

Un ţăran cam rău la suflet a găsit într-o zi pe păşunea sa vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat şi l-a dus înapoi, spunându-i vecinului său:

- Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să ştii că o bat şi mai rău, ai auzit?

A doua zi însă, vecinul cel dintâi găsi şi el, în bătătura sa, două oi ale celuilalt, ce se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul şi a reparat gardul, după care a luat frumos oile şi le-a dus stăpânului lor, celui crud, spunându-i:

- Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat şi ţi le-am adus acasă. Dacă am să le mai găsesc şi altă dată în curtea mea, să ştii că am să fac la fel: am să le port de grijă şi am să ti le aduc nevătămate.

- Îţi mulţumesc - i-a răspuns ţăranul - puteai să faci la fel ca mine, dar acum îmi dau seama că eu am greşit. Vei vedea că a doua oară nu se va mai întâmpla! Şi, într-adevăr, ţăranul s-a ţinut de cuvânt.

Când vrei să-i arăţi cuiva că a greşit, nu trebuie să o faci cu răutate, ci cu blândeţe şi răbdare şi, atunci, cu siguranţă, vei reuşi.

“Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna. ”
(Sfântul Ioan Gură de Aur )

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

CITATUL SĂPTĂMÂNII 12 - 18 septembrie 2011

2011-09-12T00:50:00.001+03:00

Casatoria este conforma cu legea si cu Sfintele Scripturi când nu patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceea ce este necesar satisfacerii reciproce si zamislirii copiilor fixeaza casatoria în scopurile ei. Consimtamântul la casatorie va fi cu adevarat cinstit când, nevoile casatoriei fiind cunoscute dinainte si temelia fiind asezata conform cu legile stabilite de Domnul, placerea împreunarii sexuale, care face din cei doi un singur trup, va fi consecinta nevoilor casatoriei ... Caci atunci când ratiunea, aflata în suflet, daca stapâneste sufletele, le uneste cu virtutea a ceea ce este necesar, pe buna dreptate, contopirea sufletelor este urmata, în mod legitim, de cea a trupurilor în care salasluiesc. ( Sfântul Vasile cel Mare)

2013 – An omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena

2011-09-10T00:26:00.003+03:00

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:

În şedinţa de lucru din 7 septembrie 2011, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc a hotărât să propună spre aprobare Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române proclamarea anului 2013 ca An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, întrucât în anul 2013 se împlinesc 1700 de ani de când Sfântul Constantin cel Mare a emis Edictul de la Mediolan (313), prin care au încetat persecuţiile pe motive religioase în Imperiul Roman.

Alte motive ale proclamării anului 2013 ca An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena sunt: evlavia Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în apărarea dreptei credinţe şi în construirea de lăcaşuri sfinte la Roma, Constantinopol, Ierusalim şi în alte părţi, zelul lor pentru educaţia creştină şi dărnicia lor în susţinerea lucrării social-filantropice a Bisericii.

Propunerea Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc conţine şi un amplu program pastoral, cultural şi misionar pentru anul 2013, care însă poate fi implementat cu succes numai dacă pregătirile încep cu doi ani înainte.

Slujiri arhiereşti în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

2011-09-09T12:19:00.001+03:00

În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va săvârşi Sfânta Liturghie în parohia Drăguşeni, Protopopiatul Fălticeni.

PS Corneliu, Episcopul Huşilor, va sluji la Catedrala episcopală din Huşi.

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, va sluji în Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din parohia Cârjoaia, Protopopiatul Hârlău.

PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, va sluji la Biserica cu hramurile "Sfântul Ierarh Nicolae" şi "Naşterea Maicii Domnului" din Moineşti.

Delegaţie a Bisericii Ortodoxe a Finlandei, în pelerinaj la mănăstirile moldave

2011-09-09T12:14:00.004+03:00

În perioada 6-12 septembrie, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe a Finlandei, condusă de Înalt Preasfinţitul Panteleimon, Mitropolit de Oulu, se află într-un pelerinaj în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Ieri, IPS Panteleimon a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani, alături de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Delegaţia este compusă din IPS Panteleimon, ierarh din Biserica Ortodoxă Autonomă a Finlandei, al cărei primat este sub Patriarhia de Constantinopol, trei preoţi parohi din Eparhia de Oulu şi pr. Bogdan Grosu, parohul parohiei Varkaus din Eparhia Karelia. IPS Panteleimon a hotărât, împreună cu preoţii parohi din eparhia pe care o conduce, ca în fiecare an să meargă într-o vizită de studiu. Prin această vizită se doreşte ca participanţii să fie introduşi în cultura şi spiritualitatea unui popor şi a unei biserici. Anul trecut, IPS Panteleimon şi preoţii din eparhia pe care o păstoreşte au fost în Peninsula Kola din Rusia. După cum ne-a relatat pr. Bogdan Grosu, tot atunci s-a propus ca în acest an să fie vizitată România. "În Finlanda sunt destule informaţii despre Biserica Ortodoxă Română. Se ştie că România este cea mai mare ţară ortodoxă de pe teritoriul Uniunii Europene. De asemenea, se cunoaşte faptul că Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie. Experienţa trăirii spiritual-duhovniceşti a poporului român oarecum ne lipseşte. IPS Panteleimon ştia că Moldova este o regiune renumită pentru credincioşia oamenilor care trăiesc în spiritualitatea ortodoxă. Astfel, am sugerat Înalt Preasfinţitului Panteleimon să dea binecuvântare ca acest pelerinaj să aibă loc la mănăstirile din Moldova şi Bucovina", a explicat pr. Bogdan Grosu, care a adăugat că pe teritoriul Eparhiei de Oulu sunt cinci parohii care se întind pe un teritoriu foarte mare. "Problemele administrative ale Bisericii Ortodoxe a Finlandei se rezolvă pe plan local. Există un Sinod al episcopilor şi o Adunare bisericească naţională", a adăugat pr. Bogdan Grosu. Miercuri, 7 septembrie, au fost vizitate, pe lângă Catedrala mitropolitană din Iaşi, câteva mănăstiri ieşene (Galata, Cetăţuia, "Sfinţii Trei Ierarhi"). Ieri, după hramul Mănăstirii Vorona, delegaţia s-a îndreptat către mănăstirile din Bucovina. Astăzi, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, pelerinajul continuă spre Mănăstirea Neamţ. "Experienţa pe care o vom dobândi pe parcursul pelerinajului o vom împărtăşi credincioşilor noştri. Acest lucru este o datorie a noastră. Parohiile noastre sunt angajatorii noştri. Ele ne-au permis să venim în această călătorie pentru a acumula cunoştinţele şi trăirile de aici pentru a le transmite mai departe. Fotografiile şi înregistrările video pe care le-am făcut aici vor fi folosite în cadrul întâlnirilor pe care le vom avea cu enoriaşii noştri", a afirmat în încheiere pr. Bogdan Grosu.

Sfantul Teodosie, Arhiepiscop de Cernigov - aflarea moastelor (9 septembrie)

2011-09-09T00:01:00.005+03:00

In 1896, sinodul rus l-a canonizat oficial pe Sfantul Teodosie (…1696), arhiepiscop de Cernigov, vietuitor din sec. XVII. In acest scop, s-au facut cercetari amanuntite de catre inspectorii arondati, cu martori, referitor la minunile întamplate la mormantul acestuia din catedrala Sfintilor Boris si Gleb (Cernigov). Tot atunci s-a recunoscut autenticitatea sfintelor sale moaste.

De origine nobila, Sfantul a urmat colegiul în cadrul manastirii Teofaniei din Kiev, fiind pregatit teologic aici de profesori celebri (calugari, preoti si episcopi). Fara a-si finaliza studiile, din cauza unui razboi survenit cu polonezii, care a determinat închiderea partiala a colegiului, el s-a calugarit în Lavra Pesterilor din Kiev, primind numele de Teodosie, în cinstea Sfantului Teodosie de Kiev (pomenit la 3 mai). Desi a fost solicitat ca arhidiacon si administrator al resedintei mitropolitane de catre mitropolitul Dionisie Balaban, Sfantul Teodosie a cautat un loc retras, cu reguli monahale severe, mergand la manastirea Krutit din Cernigov.

Ulterior, a fost numit egumen de Korsun, egumen de Kievo-Vidubit, a ctitorit schitul de pe insula Mihailovschina – unde l-a lasat ca îngrijitor si administrator pe ieromonahul Iov Opalinsky – a ajuns arhimandrit de Elet (Cernigov), apoi, în 1692, arhiepiscop de Cernigov. Ca egumen, a avut în grija mai ales manastiri care fusesera în stapanirea uniatilor sau ale iezuitilor si dominicanilor, pe care le-a restaurat si reorganizat. De fapt, acesta era motivul pentru care accepta parasirea locurilor sale singuratice.

A avut si o perioada în care a fost acuzat ca „tradator de tara”, de catre un episcop, dar calomnia a iesit la iveala în scurt timp, fiind scos de sub acuzare.

Ca ierarh, a considerat prioritate întarirea credintei ortodoxe a pastoritilor sai prin restaurarea lacasurilor de cult, prin ridicare de biserici si manastiri noi, ceea ce a si aplicat, ctitorind în special biserici în cinstea Maicii Domnului.

Apoi, a acordat un interes deosebit dezvoltarii monahismului si modului selectionarii candidatilor pentru preotie. A patronat scoala clericala din Cernigov, unde a fost elev Sfantul Ioan Maximovici, ajuns mai tarziu arhimandrit de Cernigov în locul sau si mitropolit de Tobolsk.

Vindecarile petrecute în urma rugaciunilor credinciosilor la mormantul sau au atras atentia autoritatilor bisericesti, care au stabilit doua sarbatori în cinstea acestui Sfant, trecute în sinaxarele ruse: la 5 februarie si la 9 septembrie. Pana în 1896, Sfantul Teodosie de Cernigov avusese un cult local, neoficial, în virtutea memoriei vietii sale sfinte, pastrate de Biserica.

Ştiaţi că… Anafura

2011-09-08T00:43:00.003+03:00

Anafura este pâinea sfinţită la Sfânta Liturghie, care se împarte credincioşilor la sfârşitul slujbei.

Termeni:

Anafură vine din slavonescul (a)nafora (grecii folosesc termenul antidoron), şi trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (anaforaua liturgică sau anaforaua euharistică), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la "Sus să avem inimile!" şi până la ecfonisul "Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Pregătirea anafurei:

Bucăţile de prescură ce rămân de la proscomidie sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei şi sunt binecuvântate de preot după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie, în timpul Axionului, prin atingere de sfântul potir şi de sfântul disc cu formula: "Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale".

Înţelesul anafurei:

După cum arată si numele ei grecesc (antidoron însemnând "în locul Darurilor"), folosit şi de ruşi, precum şi formula de binecuvântare ("în locul Sfintelor Tale"), anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârşitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioşi care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, ca să aibă şi ei o participare concretă la sfinţenia celor săvârşite.

(sursa: http://ro.orthodoxwiki.org)

Icoana Maicii Domnului - Sophia, a Intelepciunii lui Dumnezeu (8 septembrie)

2011-09-08T00:37:00.000+03:00

Intre Icoanele rare ale Maicii Domnului, este sarbatorita In data de 8 septembrie, la Kiev, Icoana „Sofia” („Sophia”, a „Intelepciunii lui Dumnezeu”). Subiectul acestei icoane, insuficient analizat pana in prezent, este reprezentat printr-o biserica zidita pe sapte stalpi, In centrul careia se afla Maica lui Dumnezeu, cu Pruncul – Intelepciunea Intrupata.

Intelepciunea, aratata inca din Vechiul Testament ca o persoana – a fost identificata, in timpurile Nou Testamentare, cu Hristos. La Pildele lui Solomon se spune: „Intelepciunea si-a zidit casa rezemata pe sapte stalpi, a injunghiat vite pentru ospat, a pregatit vinul cu mirodenii si a intins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale sa strige pe varfurile dealurilor cetatii: Cine este neintelept sa intre la mine!, si celor lipsiti de buna-chibzuiala le zice: Veniti si mancati din painea mea si beti din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Parasiti neintelepciunea ca sa ramaneti cu viata si umblati pe calea cea dreapta a priceperii!” (Pilde 9, 1-7 s.u.) In Noul Testament se precizeaza: „Dar pentru cei chemati, si iudei, si elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si Intelepciunea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 1, 24)

Icoana infatiseaza implinirea acestei profetii a lui Solomon: Intelepciunea S-a aratat in persoana Mantuitorului Iisus Hristos, Care a zidit o casa: Biserica – mai intai zidind propriul Trup. Maica Domnului însasi este un simbol al Bisericii, în care a încaput Dumnezeu.

La intrarea in biserica din icoana sunt inscrise cuvintele din cartea Proverbelor: „Intelepciunea si-a construit o casa pe sapte stalpi”, iar deasupra intrarii in biserica apar Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Sfantul Duh. Pe margini sunt zugraviti sapte Arhangheli cu aripile intinse: pe partea dreapta: Mihail, Uriil, Rafael; pe partea stanga: Gavriil, Selafiil, Ierudiil si Varahiil.

Sub norul cu semiluna de la picioarele Maicii Domnului este o scara cu sapte trepte, pe care se afla martori ai manifestarii Intelepciunii lui Dumnezeu in Vechiul Testament: patriarhi si profeti. Pe trepte sunt scrise cuvintele: „credinta”, „nadejde”, „dragoste”, „curatie”, „smerenie”, „binecuvantare” si „slava”. Ele corespund celor sapte stalpi, pe care sunt inscrise imagini si explicatii din Apocalipsa. In mod minunat, Icoana Sofia prezinta împlinirea profetiilor Vechiului Testament, avand legatura însa si cu vremurile viitoare, ale Infatisarii depline a Bisericii lui Hristos, din vesnicie.

„Ioan, celor sapte Biserici, care sunt In Asia: Har voua si pace de la Cel ce este si Cel ce era si Cel ce vine si de la cele sapte duhuri, care sunt Inaintea scaunului Lui” (Apoc. 1, 4).

O alta Icoana a „Intelepciunii lui Dumnezeu” („Sofia”), se prezinta astfel: in centru este Intelepciunea, ca un înger în haine imperiale, cu parul lung, cu fata si mainile ca focul, cu aripi de foc, cu o coroana de aur. In mana tine un sceptru si un sul strans. El sta pe un tron. Acesta este înconjurat de un nimb turcoaz. In unele reprezentari nimbul e ornamentat si cu stele de aur. De o parte si de alta a tronului se afla Maica Domnului – în dreapta, si Sfantul Ioan Botezatorul – în stanga, în atitudini evlavioase, care amintesc de icoana Deisis, a Dreptei Judecati. In unele icoane „Sofia” si ei au aripi.

Maica Domnului Il tine pe Fiul Sau, Intr-o sfera. Deasupra Intelepciunii se afla icoana Mantuitorului mult milostiv, pe tron de Ingeri si evanghelisti. Iar deasupra Acestuia este un alt tron, pe care sunt pregatite materiile Sfintei Jertfe.

O interpretare a acestei icoane a fost întocmita de teologul Paul Evdochimov, care considera ca Intelepciunea (Persoana centrala cu aripi de Inger) este, de fapt, Duhul Sfant, si ca, în toata Icoana, numai Dumnezeu Tatal este nevazut. Dar, din contextul prezentat, reiese ca întelepciunea este personificata de Hristos, nu de Duhul Sfant – cu toate ca este o trasatura comuna, în aceeasi masura, Tatalui, Fiului si Sfantului Duh, Intelepciunea desavarsita. Tot Evdochimov considera ca stalpii Bisericii (sapte) sunt darurile Duhului Sfant, amintite de Profetul Isaia.

Si aceasta Icoana „Sofia” indica împlinirea tainicelor profetii ale Vechiului Testament, în Persoana lui Hristos, fiind chiar mai apropiata de viziunea misterioasa oferita de Apocalipsa, despre Hristos – Imparatul si Judecatorul fapturii, Centrul universului.

„Pentru ca Intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie începatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El. El este mai înainte decat toate si toate prin El sunt asezate. si El este capul trupului, al Bisericii; El este Inceputul, Intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai întru toate. Caci în El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea. Si printr-însul toate cu Sine sa le împace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.” (Coloseni 1, 16-20; vezi si Epistola Sfantului Pavel catre Evrei, cap. I)

Icoane de tipul „Sofia” exista In Kiev, In Novgorod, In Moscova, dar si In alte locuri. Cea mai veche icoana cunoscuta, a „Intelepciunii lui Dumnezeu”, dateaza din sec. V. In alte parti din spatiul ortodox, Icoana „Sofia” este cinstita la 15 august.

Cuvânt la Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

2011-09-08T00:08:00.003+03:00

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Ps. 103, 25) exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate? În alt psalm se spune: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor (Ps. 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (In. l, 1-3).

Înţelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl (In. l, 14). Aşadar, Cuvântul prin Care toate s-au făcut este Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. El se mai numeşte şi „înţelepciunea lui Dumnezeu”, aşa cum spune în epistola sa Sfântul Apostol Pavel: Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit… puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. l, 22-24).

Fiul lui Dumnezeu Se numeşte Cuvântul şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu-Tatăl pe toate le săvârşeşte prin Fiul Său. În acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ni Se vesteşte prin faptele Sale şi prin El [Fiul] s-a arătat în diversitatea ei înţelepciunea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea lui Dumnezeu s-a manifestat prima oară la crearea lumii văzute şi nevăzute. Noi vedem acum lumea ajunsă la starea păcătoasă, după ce şi-a pierdut bunătatea dintru început, dar lumea este minunată, chiar şi stricată de păcat şi răsfrânge în ea înalta înţelepciune a Creatorului. Dacă vom privi cerul, vom vedea mişcările armonioase ale luminătorilor cereşti, totul se mişcă după legi veşnice, date naturii de Ziditor, la facerea ei. Dacă vom privi în jurul nostru, în fiecare plantă, în fiecare animal, chiar şi în oricare pietricică vom vedea înţelepciunea Celui ce le-a zidit!

Fiecare vietate, până la cele mai mici insecte, este înzestrată cu toate însuşirile necesare pentru supravieţuirea, apărarea şi dezvoltarea vieţii sale şi pentru înmulţirea speciei. Fiecare corp însufleţit şi neînsufleţit din natură este compus din particule minuscule, distribuite armonios, care alcătuiesc o zidire minunată, o ţesătură graţioasă a Marelui Artist şi Ziditor. Să ne uităm în noi înşine, ce combinaţie minunată şi înţeleaptă a nevăzutului cu văzutul alcătuim! Prin trupul nostru aparţinând lumii zidite, noi alcătuim cea mai meşteşugită zidire, în care fiecare celulă îşi are menirea ei. Cu cât ştiinţa pătrunde mai adânc în tainele naturii, cu atât devine mai evident că natura este zidirea unei preamăreţe înţelepciuni şi cu atât mai sus se înalţă ochiul minţii noastre, în cunoaşterea Creatorului său.

Despre înalta înţelepciune a lui Dumnezeu mărturiseşte cu deosebire duhul nostru cel după asemănarea lui Dumnezeu, care-l înalţă pe om deasupra pământului şi a mării vieţii acesteia şi ne dă putinţa să ne împărtăşim chiar şi în viaţa aceasta de puterile înaltului.

Toate acestea le avem chiar şi acum, în starea noastră păcătoasă, a omului căzut, supusă stricăciunii naturii. Cum a fost, dar, frumuseţea şi bunătatea lumii la zidirea ei! Încântat de propria frumuseţe, primul dintre îngeri, Luceafărul de dimineaţă, s-a mândrit şi, dorind să se facă deopotrivă cu Cel Preaînalt, a căzut de la Dumnezeu. Alungat din cer, el l-a pizmuit pe omul creat şi l-a ademenit să încalce porunca lui Dumnezeu.

Păcătuind Adam, cel întâi zidit, o dată cu el întreaga omenire s-a lipsit de slava şi de cinstea ei cea dintru început. Mintea omului s-a întunecat, voinţa i-a slăbit, simţurile i s-au întinat. Omul s-a lipsit de comuniunea harică cu Dumnezeu, Izvorul vieţii, şi a devenit muritor.

Pierzând omul cununa zidirii, s-a produs o schimbare în întreaga lume, căci urmările păcatului s-au simţit peste tot. Întreaga lume a devenit stricăcioasă şi păcătoasă. Natura, începând cu animalele, a început să-i facă rău omului, iar omul, înlăuntrul său, era chinuit de despărţirea de Dumnezeu.

Însă Preaînţeleptul Dumnezeu, încă înainte de zidirea lumii, nu numai că a prevăzut căderea omului pe care urma să-l zidească, dar a şi hotărât dinainte cum să-l îndrepteze. înainte ca lumea să fie zidită. În Sfatul Sfintei Treimi a fost dinainte rânduit că a doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, va deveni om şi va lua asupra Lui păcatele lumii, îndreptând greşeala lui Adam.

Nimănui nu i-a fost dezvăluit leacul pregătit pentru boala omenească; hotărârea Sfatului Sfintei Treimi a rămas o taină pentru întreaga lume zidită. Trebuia pregătit pe pământ un adăpost vrednic să-l primească pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce urma să Se întrupeze. În neamul omenesc stricat de păcat trebuia găsit un vas nepângărit, în care să Se coboare Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care pe toate le-a zidit şi, cu trupul primit, să Se sălăşluiască printre oameni, El însuşi devenind om. De multe veacuri a fost nevoie ca să se pregătească împlinirea preaînţeleptei chivernisiri a lui Dumnezeu. Şi a apărut o Fecioară Curată, vrednică a deveni Maica după trup a Aceluia prin Care s-au făcut cerul şi pământul şi prin Care urmau să se împlinească cele dinainte hotărâte de Preaînţeleapta Treime, pentru mântuirea lumii.

Când a venit plinirea vremii (Gal. 4, 4) şi a venit sorocul ca să Se întrupeze Fiul lui Dumnezeu pe pământ, taina minunatului Sfat al Sfintei Treimi a fost dezvăluită de Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, care a fost trimis în Nazaret să-i binevestească Preacuratei Fecioare Maria despre naşterea Mântuitorului lumii, ce avea să se petreacă de la ea.

„Sfatul cel mai dinainte de veci descoperindu-l Pruncei, Gavriil se înfăţişă” Preacuratei, vestindu-i: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Vei naşte Fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema (Lc. l, 28-32). S-a tulburat smerita copilă auzind această prevestire. De la vârsta de trei ani ea se afla la templu, fiind dată de părinţi şi petrecând necontenit în rugăciune, a fost crescută în Sfânta Sfintelor, unde a auzit glasurile locuitorilor cereşti, dar cu toate acestea n-ar fi putut gândi să devină Maica Răscumpărătorului, dând în acelaşi timp şi făgăduinţa de a rămâne Fecioară.

„Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” – rosti îngerul, răspunzându-i la întrebarea: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? “. „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” – răspunse Maria cu smerenie şi cu supunere faţă de voia lui Dumnezeu (Lc. l, 35-38). Atunci Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel UnulNăscut al lui Dumnezeu Se sălăşlui în Maria. Cel pe Care cerul şi cerurile cerurilor nu-L încap (III Regi 8, 27; II Paralipomena 6, 18), Căruia Cerul îi este scaun şi pământul aşternut picioarelor (Isaia 66, Fapt. 7, 49), Şi-a ales ca sălaş o Fecioară, din pântecele (vintrele) ei făcându-Şi Prestol şi pântecele ei mai mult decât cerurile lărgindu-l. „Mai întinsă decât cerurile” s-a făcut Fecioara Maria.

Peste nouă luni ea a născut un Fiu, pe Dumnezeu arătat în trup. „Taina cea ascunsă din veac şi de îngeri neştiută, prin Născătoarea de Dumnezeu, Dumnezeu Se arătă pe pământ, în unire neamestecată întrupat.”

Însă Fecioria Maria şi întruparea, prin ea, a Fiului lui Dumnezeu au rămas o taină pentru diavol, până când Domnul nu a împlinit lucrarea mântuirii noastre. „Primind de bunăvoie pentru noi crucea asupra Sa”, suferind moarte şi înviind din morţi, Domnul Iisus Hristos a dăruit viaţă neamului omenesc şi i-a deschis raiul care fusese pecetluit [pentru el].

Întrupându-se din Fecioara Născătoare de Dumnezeu, ,Adam s-a chemat, Eva s-a slobozit, blestemul s-a sfârşit, moartea s-a omorât şi noi am înviat”.

Împreună cu omul, întreaga lume este izbăvită de stricăciune, pregătindu-se de acum pentru ziua când lumea va fi curăţată prin foc, când toată făptura va fi slobozită de robia stricăciunii, când cerul cel nou şi pământul cel nou vor dezvălui zidirea lui Dumnezeu în toată frumuseţea şi bunătatea ei.

Astfel, este sfărâmată uneltirea răutăţii diavoleşti şi Ziditorul lumii, cu înalta Sa înţelepciune, le îndreaptă pe toate după voia Sa pentru binele întregii făpturi. Aşa cum Dumnezeu a creat la început lumea prin Cuvântul Său, adică prin Fiul Său, la fel prin Fiul lui Dumnezeu lumea este renăscută după căderea în păcat. Prin Cel prin care s-a arătat înţelepciunea lui Dumnezeu în zidire, tot prin Acela s-a descoperit înţelepciunea lui Dumnezeu şi în restaurarea lumii distruse de păcat şi în întoarcerea bunăvoirii lui Dumnezeu asupra lumii.

De aceea, Fiul lui Dumnezeu este numit înţelepciunea lui Dumnezeu sau, în greceşte, Sophia, pentru că prin El noi L-am cunoscut şi îl cunoaştem pe Preaînţeleptul Dumnezeu. Iisus Hristos pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare (I Cor. l, 30).

Preacurata Fecioară, prin care S-a întrupat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Ziditorul şi Mântuitorul nostru, ca să ne dăruiască viaţa veşnică, a fost scara pe care Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi a devenit pentru noi puntea pe care urcăm la cer.

Cu mult înainte de întruparea lui Hristos au prevestit despre ea proorocii, cei care profeţeau venirea lui Mesia. Profetul Iezechiel o vede ca pe o poartă închisă la răsărit, prin care trece Domnul şi care rămâne închisă, ceea ce înseamnă că până la naştere, în timpul naşterii şi după naştere, Maria a rămas Fecioară. Profetul Daniel, tâlcuind misteriosul vis al lui Nabucodonosor, o preînchipuie ca pe un munte feciorelnic din care o piatră se desprinde de la sine, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti, şi umple pământul, ceea ce iarăşi înseamnă naşterea fără de sămânţă şi neprihănită a lui Hristos din Fecioară. Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieste: Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14; Matei l, 23).

Strămoşul Iacov a văzut în vechime în vis o scară sprijinită pe pământ, al cărei vârf ajungea la ceruri şi care o pre-închipuia pe cea prin care S-a pogorât pe pământ Fiul lui Dumnezeu. Regele David, Psalmistul, o cântă ca pe o Regină aşezată de-a dreapta Regelui, îmbrăcată în veşminte de aur şi împodobită, a cărei întreagă slavă se află înlăuntrul ei. Iar înţeleptul Solomon vorbeşte despre ea în Cartea Pildelor ca despre Casa înţelepciunii: înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi (Pilde 9, 1). Iar casa în care S-a sălăşluit Preaveşnica înţelepciune la întrupare este tocmai Preacurata Fecioară Maria. Stâlpii acestei case sunt virtuţile ei. La popoarele orientale din vechime, cifra şapte simboliza desăvârşirea, şi cei şapte stâlpi ai casei închipuie desăvârşirea în bine a Maicii Domnului. De aceea, în icoane este reprezentată înţelepciunea lui Dumnezeu – Fiul lui Dumnezeu pe tron, ca şi cum S-ar afla într-o clădire aşezată pe şapte stâlpi, care o închipuie pe Preacurata Sa Maică. Deasupra sunt şapte arhangheli, de amândouă părţile stau şapte prooroci cu suluri de hârtie acoperite cu profeţii despre Maica Domnului, iar dedesubt sunt numele celor şapte virtuţi. Cifra şapte repetată de multe ori închipuie desăvârşirea duhovnicească a Preasfintei Fecioare.

Astăzi, când cântăm „Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a vestit bucurie întregii făpturi”, se chiverniseşte Casă pământeană pentru înţelepciunea Cea veşnică, se pregăteşte lăcaş pentru Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine din ceruri pentru mântuirea neamului omenesc

„Pe Hristos din ceruri întâmpinaţi-l.” Pentru întâmpinarea Lui se zideşte o Cămară însufleţită, o Biserică sfinţită, în care Se va sălăşlui Cuvântul lui Dumnezeu Cel dinainte de veci, coborât pe pământ, pentru ca de aici să înceapă rezidirea lumii, ca să unească din nou cerul cu pământul. Să ne bucurăm, aşadar, şi să ne veselim de Naşterea Alesei de Dumnezeu Prunce Maria, să o lăudăm pe cea mai cinstită decât oştirile cereşti, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Casa înţelepciunii dumnezeieşti, să dăm cinstirea cuvenită drepţilor ei părinţi şi împăratului veacurilor, Celui Nestricăcios, Nevăzutului, Singurul Dumnezeu Preaînţelept, prin Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava în vecii vecilor (I Tim. l, 17). Amin.

Sf. Ioan Maximovici – Predici şi Îndrumări Duhovniceşti – Sophia, Bucureşti, 2006

Nasterea Maicii Domnului - Sfanta Maria Mica

2011-09-08T00:03:00.001+03:00

Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Parintii Fecioarei Maria - Ioachim si Ana

Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea Ana si era fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.

Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna

Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati.

Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune. Ioachim a zis catre sotia sa Ana: "Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua un copil". Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: "Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).

Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).

Praznicul liturgic al Nasterii Maicii Domnului

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului exista si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni separati de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Avand in vedere ca acestia n-au imprumutat mai nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea respectiva era deja in uz si la ei inainte de aceasta despartire. Deci, inceputul ei trebuie pus intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).

In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In sec. al VI-lea, Sf. Roman Melodul a compus Condacul si Icosul acestui praznic, iar in sec al VIII-lea, Sf. Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8 septembrie aleasa pentru praznuire reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de catre imparateasa Eudoxia la inceputul sec. al V-lea.

Maica Domnului in Calendarul popular

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa se ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa: "O trecut Santamarie, leapada si palarie!" Este vremea in care se desfasoara diferite targuri si iarmaroace. Din aceasta zi se incep unele activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de toamna.

Fecioara Maria este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nascatoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele pe care le aduc acestea oamenilor.

Părintele Zaharia de la Essex va conferenţia la Iaşi

2011-09-07T00:07:00.002+03:00

Joi, 29 septembrie 2011, părintele arhimandrit Zaharia Zaharou de la Mănăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" - Essex, Anglia, va susţine, începând cu ora 17:00, o conferinţă la Centrul de Conferinţe "Providenţa" din Iaşi, cu titlul: "Relaţiile între oameni în lumina relaţiei noastre personale cu Hristos". Intrarea este liberă, în limita locurilor.

A doua zi, de la aceeaşi oră, tot la Centrul de Conferinţe "Providenţa", părintele Zaharia va susţine o a doua conferinţă, intitulată "Chipuri de a trăi preoţia împărătească în viaţa noastră - în Liturghie, în monahism", la care vor putea participa monahi şi monahii.

Pelerinajul părintelui Zaharia în Arhiepiscopia Iaşilor începe luni, 26 septembrie, şi se va încheia luni, 3 octombrie. În programul pelerinajului sunt prevăzute momente de închinare la mai multe mănăstiri din Arhiepiscopia Iaşilor, iar marţi, 27 septembrie, părintele Zaharia se va întâlni cu preoţii participanţi la conferinţele preoţeşti de la Durău.

Părintele Zaharia a fost ucenic apropiat al arhimandritului Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, stareţul şi fondatorul Mănăstirii "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Essex.

Originar din Cipru, părintele Zaharia a studiat chimia în Marea Britanie, unde a obţinut titlul de doctor în ştiinţe. Întâlnindu-l pe stareţul Sofronie şi, marcat de statura duhovnicească a acestuia, a ales devenirea întru monah în mănăstirea acestuia.

Povestioare cu tâlc: “O primire meritată”

2011-09-07T00:05:00.001+03:00

Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:

- Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă şi vom vedea cum o fi şi acolo…

Azi aşa, mâine aşa, până când, omul nostru a visat într-o noapte ceva nemaipomenit: se făcea că murise şi ajunsese la Poarta Raiului. Acolo, ce să vezi, veselie multă, îngeri adunaţi să-l întâmpine pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-şi creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu creştin. Oricum, era fericit că urma să intre în rai, nici n-ar fi sperat şi la o asemenea primire. Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de ţăranul nostru şi îi spuse:

- Omule, nu poţi intra pe aici, du-te ceva mai încolo şi vei găsi o portiţă mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo şi, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale Raiului.

- Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? - a mai întrebat omul mirat.

- Ei, aşteptăm pe un boier care a murit odată cu tine şi care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare şi ne pregătim să-l întâmpinăm cum se cuvine.

- Bine, îngerule, dar cum se poate una ca asta? Cât am trăit în lume, am văzut nedreptăţi multe, dar şi aici, cum de e cu putinţă? De ce el, fiindcă este boier, trebuie primit cu atâta fast? Contează că el are bogăţii şi eu nu?

- Omule, pentru a te mântui nu contează ce ai avut - fie că ai fost sărac, fie bogat- ci ceea ce ai făcut cu tot ce Dumnezeu ţi-a dăruit. Dacă ai fost sărac şi ai ştiut să împărţi şi celorlalţi din puţinul de care ai avut parte, te vei mântui negreşit. Dacă ai fost bogat, cu atât mai mult ai fi putut dărui cu drag celor mai necăjiţi decât tine. Fie că eşti sărac sau bogat, important este să rămâi om.

- Dar atunci, dacă şi eu şi boierul vom intra în rai, pentru ce este venirea lui aşa o sărbătoare?

- Omule, creştini ca tine, vin aici în fiecare zi, cu miile şi sunt bine primiţi cu toţii. Dar un boier de când n-a mai ajuns şi aici, în rai…

Sărac sau bogat, oricine poate fi bun şi darnic, din atât cât are. Cel bogat cu atât mai mult ar trebui să dea milostenie. Şi fiecare din noi este bogat, în felul ; căci oricând putem găsi pe cineva mai sărman decât noi, pe care să îl ajutăm. Daca vom fi egoişti şi zgârciţi, ce folos vom avea? Cine a văzut vreodată un om rău sau zgârcit care să fie fericit?

“Eşti bogat? Foarte bine! Eşti zgârcit? Foarte rău! (…) Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei ce slujesc bogăţiei.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan

CITATUL SĂPTĂMÂNII 5 - 11 septembrie 2011

2011-09-06T00:30:00.003+03:00

"Nimenea pe acest pământ nu poate fugi de suferinţe; şi deşi suferinţele trimise de Domnul nu sânt mari, oamenii şi le închipuie mai presus de puterile lor şi sânt zdrobiţi de ele. Aceasta se întâmplă din pricină că nu-şi smeresc sufletul şi nu se încredinţează voii lui Dumnezeu. Însă Domnul Însuşi îi călăuzeşte cu harul Său pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu şi duc toate cu tărie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit şi împreună cu Care pururea se proslăvesc. Cu neputinţă este a scăpa de necaz pe lumea aceasta, însă cel ce se predă voii lui Dumnezeu duce cu uşurinţă necazul, văzându-l; ci punându-şi în Domnul credinţa, aşa trece necazul său." (Stareţul Sofronie de la Essex)

Minunea Sfantului Arhanghel Mihail la Colosse si Sfantul Arhip (6 septembrie)

2011-09-06T00:01:00.004+03:00

Colosse sau Colossae, cunoscut si sub numele de Chonae sau Kona („Locul Crapaturii”), e un oras stravechi din Frigia, langa Laodiceea (azi In Anatolia, Turcia), al carui site arheologic nu a fost inca cercetat. In apropierea lui curge raul Lycos (Lycus), ce izvoraste din estul Muntelui Cadmus, însa în mod straniu, înaintea ruinelor orasului, îsi varsa apele printr-o crapatura de stanca, iesind la iveala abia dupa un kilometru de parcurs subteran, continuandu-si curgerea pana la varsarea în raul Maeander.

Sinaxarele ortodoxe prezinta o explicatie pentru acest fenomen geologic, si anume minunea Sfantului Arhanghel Mihail din Colosse, comemorata anual la 6 septembrie, împreuna cu Sfantul Arhip. Minunea a constat în apararea de catre Arhanghelul Mihail a posibilitatii savarsirii altor minuni, pe acele meleaguri.

Pe la Colosse a trecut în vechime Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, profetind ca locul va fi sfintit prin prezenta Arhanghelului Mihail. La scurt timp, un izvor a tasnit din pamant. Un localnic din Laodiceea a primit înstiintare prin vis de la Arhanghelul Mihail ca fata lui cea muta se va vindeca, daca va bea din apa acelui izvor. Intr-adevar, acest lucru s-a petrecut. Uimiti, tatal si fiica au primit botezul crestin – ei erau pagani – împreuna cu toata familia. Vestea s-a raspandit, iar la izvor au început sa vina crestini si pagani, vindecandu-se de orice boala. Foarte multi dintre acei pagani au primit botezul, iar tatal fetei ce fusese muta a ridicat o biserica langa izvor, cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail.

Dupa 90 ani de la izvorarea apei minunate (sec. II d.Hr.), la biserica a venit Sfantul Arhip, un baietandru de zece ani din Hierapolis. Acesta a ramas ca îngrijitor al bisericii, nedespartit de locul sfant. Ascet, ravnitor spre iubirea lui Dumnezeu asemenea arhanghelilor Sai, Arhip a primit în curand darul facerii de minuni. El le predica paganilor care veneau la izvor, binevestindu-L pe Hristos.

Un grup de idolatri întaratati si-a pus în gand sa-l omoare pe tanar. Nereusind decat jignirea si lovirea Sfantului, fiindca Arhip era ocrotit de Dumnezeu, au planificat distrugerea bisericii, a izvorului si uciderea Sfantului, laolalta. Ei au deturnat cursul unei ape (sau chiar a doua ape, dupa cum precizeaza sinaxarele), spre biserica.

Desi a înteles ce urmeaza sa se întample, Arhip nu a parasit lacasul, ci s-a rugat lui Dumnezeu si Arhanghelului Mihail, sa zadarniceasca planul rauvoitorilor. Intr-adevar, pe cand apele se îndreptau învolburate spre biserica, Arhanghelul s-a aratat ca o coloana de foc, stand în fata lor. La un anumit loc, Inainte de biserica, el a lovit o stanca, cu un toiag, iar acolo s-a format un defileu subteran, apele curgand prin spartura. Este vorba de acel defileu de circa un kilometru (cinci stadii), existent pana astazi, amintit mai sus. Infricosati de minune, paganii au fugit, iar Arhip a dat slava lui Dumnezeu, petrecand în bisericuta Sfantului Mihail pana la varsta de 70 ani, în linistea rugaciunii.

In prezent, exista mai multe biserici cu hramul Minunii Sfantului Arhanghel Mihail din Colosse.

CITATUL SĂPTĂMÂNII 29 august - 4 septembrie 2011

2011-09-05T18:06:00.006+03:00

“Uneori credem că nu avem energie, când de fapt avem o cantitate incredibilă de energie în noi. Secretul este să găsim un gând smerit care să ne ruşineze, care să ne aducă pocăinţă şi să descătuşeze energia duhovnicească din noi“. (Pr. Zaharia de la Essex)

Criza Bisericii Ierusalimului cu Patriarhia Romana, subiect de discutie in Fanar. Rezumatul discutiilor Sinaxei vechilor Patriarhii Ortodoxe

2011-09-04T00:18:00.009+03:00

Sinaxa Întâistătătorilor Patriarhiilor Ortodoxe istorice (cele mai vechi), aflati alaturi de cel al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ciprului, s-a deschis odată cu începutul noului an liturgic.

“Astăzi, 1 septembrie 2011, prima zi a anului bisericesc, este dedicată, la iniţiativa Patriarhiei Ecumenice, rugăciunii pentru mediu”… întrucât Creatorul tuturor lucrurilor, al Universului şi ecosistemului Pământului, ne-a inspirat pe toţi să ne purtăm cu grijă faţă de toate elementele naturii, cu dragoste şi milostenie faţă de întreaga lume: oameni, animale şi plante – se arată într-o scrisoare semnată de Patriarhul Bartolomeu, cu ocazia noului an liturgic.

1 septembrie 2011 marchează în calendarul ecleziastic (bisericesc) ortodox începutul noului an liturgic şi comemorarea Sărbătorii Sfântului Simeon, născut în anul 388 în Siria, mutat la cele vesnice în 459.

„Tot astăzi începe, de asemenea, în Fanar, la sediul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol şi la invitaţia Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, o Sinaxă la care, alături de Sanctitatea Sa participă: primaţii Bisericilor Ortodoxe locale din Antiohia (Ignatie al IV-lea), Alexandria (Theodoros), Ierusalim (Teofil) şi Arhiepiscopul Ciprului (Hrisostom).

Un comunicat de presă, din data de 31 august 2011, emis de Biroul Arhimandritului Bartolomeu Samaras, secretar al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, preciza că întâlnirea va avea loc în Fanar 1 – 2 septembrie 2011, urmând să-i reunească pe “Întâistătătorii Patriarhiilor Ortodoxe vechi, alături de Patriarhul Bisericii autocefale a Ciprului, invitaţi de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care va şi prezida discuţia” .

În declaraţie se mai preciza, de asemenea, că Preafericitul Părinte Patriarh Ignatie al IV-lea al Antiohiei nu va putea participa personal la întâlnire, deşi a fost primul care acceptase invitaţia, “delegand pe Excelenţa Sa Episcopul Apamea Isaac, să îl înlocuiască”. Primaţii ortodocşi, susţinea acelaşi comunicat, urmau să oficieze Sfânta Liturghie împreună cu Sanctitatea Sa şi cu mai mulţi mitropoliţi ai Patriarhiei Ecumenice, la începutul noului an bisericesc. Ei semnează împreună cu Sanctitatea Sa un decret special patriarhal Indiction, la începutul noului an liturgic.

Lucrările Sinaxei – concluziona Comunicatul – cuprind discuţii despre situaţia actuală a sfintelor Biserici Ortodoxe din Orientul Mijlociu, dar şi alte aspecte generale ortodoxe, inclusiv pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod pan-ortodox.

Reuniunea Primaţilor Ortodocşi din Istanbul a tratat, deci, cu îngrijorare evenimentele din Orientul Mijlociu şi posibilul impact al acestora asupra viitorului creştinilor din Orient, conform unor date oferite de unul dintre participantii la aceasta intrunire.

”Rugaţi-vă împreună cu noi, pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat, pentru pacea din regiunea noastră”, se arată într-un fragment dintr-o scrisoare trimisă de către Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei, Întâistătătorilor colegi din Bisericile Ortodoxe reunite în Fanar, la Istanbul.

În Biserica Patriarhală, închinată Sfântului Gheorghe, din Fanar – sediul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol – lucrările Sinaxei i-au strâns alături de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, pe Primaţii celor mai vechi Patriarhii Ortodoxe (Alexandria, Antiohia, Ierusalim) şi pe cel al Bisericii din Cipru, acestea fiind deschise la orele 9:00, vineri 2 septembrie 2011, în urma unei slujbe prezidate de Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu I, în prezenţa Mitropolitului Ioan Zizulas de Pergamon, a lui Emmanuel Adamakis din Franţa, preşedinte al AEOF, şi a altor demnitari şi ierarhi ai Scaunului Ecumenic şi ai altor Biserici participante.

Discuţiile s-au concentrat în principal pe situaţia creştinilor din Orient şi asupra viitorului lor în această regiune, date fiind diversele evenimente şi tulburări politice din ultima perioadă.

Problema pregătirilor pentru Sfântul şi Marele Sinod pan-ortodox al Bisericii Ortodoxe s-a aflat şi ea, de asemenea, pe ordinea de zi.

În discursul său, Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la desfăşurarea evenimentelor politice din Orientul Mijlociu şi la impactul lor asupra vieţii creştinilor care trăiesc în această regiune.

El şi-a exprimat, totodată, speranţa şi încrederea că vom vedea în curând Sfântul şi Marele Sinod întrunit in Biserica Ortodoxa.

În observaţiile sale introductive, Patriarhul Alexandriei Theodoros a mulţumit Patriarhului Ecumenic pentru atenţia constantă, îndreptată asupra problemelor existente în Biserica Alexandriei, întemeiată de către Sf. Apostol Marcu, şi asupra tuturor chestiunilor referitoare la Bisericile Ortodoxe locale.

Reamintind contribuţia Patriarhului Bartolomeu I la Tronul Ecumenic şi în viaţa Bisericilor Ortodoxe locale, acesta i-a transmis şi un omagiu ocazionat de marcarea aniversării a 50 de ani de diaconie a Patriarhului Bartolomeu în slujirea Bisericii şi a 20 de ani de conducere a Scaunului Ecumenic. El i-a mai oferit Sanctităţii Sale un engolpion, cu aceeaşi ocazie.

Mitropolitul Isaac de Apamea, care l-a reprezentat în cadrul Sinaxei pe Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei, aflat în imposibilitatea de a călători la Istanbul din cauza situaţiei politice din Siria, a citit scrisoarea Preafericitului Părinte Ignatie al IV-lea, înaintea clericilor şi Primaţilor strânşi în rugăciune comună la Istanbul. El i-a invitat pe aceştia să se roage ălături, “pentru oprirea vărsării de sânge nevinovat şi pentru pacea în regiune”.

Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a asigurat că doreşte ca pacea să revină în Siria, acolo unde coabitează, ca fii ai patriei, creştinii şi musulmanii.

La rândul său, Patriarhul Ierusalimului, Teofil, a discutat despre dificultăţile specifice creştinilor din Ţara Sfântă, despre problema palestiniană rămasă nerezolvată, precum şi despre alte aspecte locale ale Ortodoxiei, cum ar fi întreţinerea acoperişului Bisericii Naşterii Domnului şi recenta criză cu Patriarhia Română.

Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom, şi-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la riscul apariţiei şi proliferării gruparilor extremiste în Orientul Mijlociu, susţinând că aşteaptă din partea Bisericilor Ortodoxe din regiune să îşi asume responsabilitatea de a face faţă acestor provocări.

Icoana Maicii Domnului Rugul aprins (4 septembrie)

2011-09-03T00:01:00.006+03:00

Icoana profetiilor Implinite, ocrotitoare de incendii si traznete

Prima Icoana a „Rugului aprins” se presupune a fi fost pictata la manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai, dat fiind faptul ca altarul acestei biserici este ridicat pe radacina rugului stravechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu. Icoana Il cuprinde pe Profetul Moise, descaltat de sandale, Inaintea rugului care nu se mistuia In flacari, precum toate icoanele „Rugului aprins” („Neopalimaia Kupina”) mai vechi.

Data de sarbatorire din 4 septembrie, pentru Icoana „Rugului aprins”, existenta In sinaxarele ruse, a fost stabilita In cinstea Sfantului Profet Moise, celebrat In aceasta zi de toate Bisericile Ortodoxe, cel care s-a Invrednicit sa vada rugul nears, simbol al mantuirii oamenilor prin Fiul lui Dumnezeu Intrupat din Pururea Fecioara Maria.

De la Sinai, tipul Icoanei s-a raspandit In toata lumea ortodoxa, pe parcursul vremii devenind din ce In ce mai complex. In prezent, o icoana facatoare de minuni „Neopalimaia Kupina” se afla la Moscova, chiar In biserica Rugului aprins (nears).

Realizarea Icoanei „Rugul aprins” are la baza relatarea biblica a Vechiului Testament, despre minunea rugului In flacari, care nu ardea:

„si departandu-se (Moise) odata cu turma In pustie, a ajuns pana la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a aratat Ingerul Domnului Intr-o para de foc, ce iesea dintr-un rug; si a vazut ca rugul ardea, dar nu se mistuia.” (Iesire 3, 1-2; vezi si 3, 3-6) Din mijlocul rugului i-a vorbit Dumnezeu Insusi, Moise acoperindu-si fata si descaltandu-se de sandale, In semn de respect, dupa cum i s-a poruncit. Moise a fost Instiintat ca Ii va conduce pe evrei la izbavirea din robia egipteana, iar Domul i-a spus numele Sau: „Eu sunt Cel ce sunt”. (Iesire 3, 14)

Biserica a considerat dintotdeauna imaginea rugului nears ca prefigurare a Maicii Domnului – Theotokos, care Il naste pe Mantuitorul lumii, ramanand Fecioara si dupa nastere. Aceasta idee a patruns si In imnele bisericesti, dar si In iconografie. „Asa cum rugul arde si nu este ars, asemenea Fecioara Te-a nascut pe Tine”, canta biserica noastra.

In ceea ce priveste Icoana, aceasta cuprinde o stea cu opt colturi, In centrul careia se afla Maica Domnului cu Pruncul. Patru dintre colturile stelei sunt rosii, sugerand focul, iar patru sunt verzi, sugerand rugul pastrat neatins de foc. Pe fiecare colt al stelei este zugravit ceva: pe cele rosii, simbolurile biblice ale celor patru evanghelisti: Ingerul (Sfantul Evanghelist Matei), leul (Sfantul Evanghelist Marcu), boul (Sfantul Evanghelist Luca) si vulturul (Sfantul Evanghelist Ioan), dupa cum sunt indicate la Iezechiel 1, 10 si In Apocalipsa 4, 7.

Ei sunt Inchipuiti In jurul Maicii Domnului, pe colturile rosii, Intrucat sunt cei care au scris despre viata lui Hristos, Cel plamadit In pantecele „nears” de focul dumnezeiesc, al Fecioarei Maria.

In colturile verzi ale stelei sunt reprezentati Sfinti Ingeri, a caror Imparateasa este Nascatoarea de Dumnezeu.

Cu timpul, Icoana a devenit din ce In ce mai complexa. Pe margine au aparut (In afara stelei): Intr-o parte, Proorocul Moise, Sfinti arhangheli si rugul (Iesire 3, 2); In alt colt Profetul Isaia si serafimi cu carbunele aprins din profetia sa (Isaia 6, 7); In altul, Profetul Iezechiel si poarta prin care numai Domnul poate intra, profetie a acestuia (Iezechiel 44, 2) si In ultimul colt, patriarhul Iacob cu scara sa (Facere 28, 12). Maica Domnului tine, In centru, scara lui Iacob de dimensiuni micsorate, care urca de la pamant la cer, pe cei credinciosi. In unele reprezentari iconografice ale acestui tip apare si „mladita lui Iesei” (Isaia 11, 1), mai exact arborele genealogic al Mantuitorului din care rasare „Vlastarul” divin.

Se cunoaste o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe cladiri din lemn. In mijlocul focului, o batrana statea In fata casei sale, tinand In mana o Icoana „Rugul aprins”. A doua zi, s-a vazut ca doar casa femeii era neatinsa, In timp ce toate celelalte arsesera din temelii. Acest lucru explica faptul ca Icoana este considerata ocrotitoare de incendii.

Exista o slujba speciala In cinstea acestei Icoane, la Inceputul careia se mentioneaza: „Aceasta slujba este cantata la Muntele Sinai, ori de cate ori este vreme de furtuna”. Precizarea e motivata de faptul ca Icoana „Rugul aprins” ocroteste si de traznete, nu numai de incendii.

„Dintr-o Maica de-a pururi Fecioara
asa S-a zamislit, S-a Intrupat,
Cel ce a pazit nevatamat!
trupul Rugului de para.
Cuvant de rostit S-a facut
Numele Domnului de slava
Dumnezeul cel nevazut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemarginit
pe Sine S-a Incaput
cu masura S-a masurat
si aievea Cel nenumit
aici, printre noi S-a aratat…”

(fragment din „Imnul Acatist la rugul aprins al Maicii Domnului”, Ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor)

Slujiri arhiereşti în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

2011-09-02T03:26:00.004+03:00

Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va sfinţi mâine Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" a parohiei Văleni-Belceşti, Protopopiatul Hârlău, iar duminică, 4 septembrie, va sfinţi Biserica "Sfinţii Arhangheli" din parohia Racovăţ-Pomârla, Protopopiatul Dorohoi.

Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va oficia duminică Sfânta Liturghie în Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" din cadrul Aşezământului de copii "Sfântul Ierarh Leontie din Rădăuţi" al Mănăstirii Bogdana din judeţul Suceava.

PS Corneliu, Episcopul Huşilor va pune mâine piatra de temelie pentru biserica ce se va ridica în filia Unceşti, a parohiei Buhăeşti, Protopopiatul Vaslui. Duminică, Episcopul Huşilor va săvârşi Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală din Huşi.

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, va resfinţi duminică Biserica "Duminica Tuturor Sfinţilor" din parohia Sticlăria-Scobinţi, Protopopiatul Hârlău.

PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, va resfinţi Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a parohiei Cucova, Protopopiatul Sascut.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului „Cernigov – Ilinsk” (cu dată de serbare la 16 aprilie)

2011-09-01T00:06:00.001+03:00

Icoana Maicii Domnului Cernigov a fost pictată în anul 1658 de către zugravul de icoane Grigorie Dubenski (Ghenadie, cu numele de călugăr). În vremea când Arhiepiscop de Cernigov era Lazăr Baranovich, iar Zosima era egumenul mânăstirii Sfântului Ilie, din icoană au curs lacrimi, în perioada 16 - 24 aprilie, în semn de milă.

Aproape toţi locuitorii din Cernigov au fost martori ai minunii. Curând, în acelaşi an, tătarii au atacat Cernigovul şi au devastat toate satele din împrejurimi. Cu toate acestea, călugării de la mânăstire nu ştiau nimic despre pericolul iminent. Noaptea, ei au aflat vestea şi au alergat în grabă la biserică, cu lacrimi, rugându-se Stăpânei Îngerilor, după care s-au ascuns în peştera Sfântului Antonie. La miezul nopţii, tătarii au intrat în mânăstire jefuind-o, însă Icoana făcătoare de minuni şi toate podoabele ei au rămas neatinse.

O putere nevăzută nu a permis barbarilor să atingă Sfânta Icoană. Aceeaşi putere nevăzută i-a ţinut pe năvălitori, ca să nu poată intra în peştera unde erau ascunşi călugării, deşi tătarii au încercat de mai multe ori să pătrundă acolo, cu torţe aprinse şi cu săbii în mâini. Dintr-o dată, înspăimântaţi de o viziune neînţeleasă, ei au fugit.

Sfântul Dimitrie al Rostovului, după ce descrie 24 de minuni petrecute în legătură cu Sfânta Icoană „Ilinsk", concluzionează în cartea sa „Ploaia pe lână" („Runo Oroshennoe"): „Sfârşitul acestei cărţi, dar nu şi al minunilor Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, pe care cine le poate număra?"

Mai apoi, Sfântul Ioan de Tobolsk a scris de asemenea despre Icoana de la Cernigov.

O copie după icoana făcătoare de minuni de la Cernigov a fost dăruită şi ea cu darul facerii de minuni, fiind aflată în schitul Ghetsimani din Lavra Sfânta Treime - Serghiev, prima minune fiind în anul 1869.

Despre o copie a Icoanei „Cernigov - Ilinsk", numită „Cernigov - Ghetsimani" (cu celebrare la 16 aprilie şi 1 septembrie)

Icoana Cernigov - Ghetsimani a Maicii Domnului este o copie a renumitei Icoane Cernigov - Ilinsk a Născătoarei de Dumnezeu din mânăstirea Sfânta Treime - Sfântul Ilie (pe dealul Boldina, lângă Cernigov), loc în care Sfântul Antonie de la Lavra Peşterilor a petrecut un răstimp din lupta sa spirituală. Harul revărsat prin această Icoană s-a manifestat şi prin copiile făcute după ea.

Icoana Cernigov - Ghetsimani a Maicii Domnului a fost pictată pe pânză, în sec. XVIII. A fost dăruită în 1852 lavrei Sfânta Treime - Sfântul Serghie, de către Alexandra Grigorievna Filipova, care a avut-o în grijă pentru un sfert de secol. Icoana îi fusese dată acesteia ca binecuvântare de către preotul Ioan Alexeev, din oraşul Khodkov. La rândul său, acesta o primise de la unul din călugării lavrei Sfânta Treime - Sfântul Serghie. Cu binecuvântarea Arhimandritului Antonie, administrator al lavrei, Icoana a fost amplasată în biserica nou construită din peştera Sfântului Arhanghel Mihail, sfinţită în data de 27 octombrie 1851 de mitropolitul Filaret al Moscovei, care a jucat un rol activ şi în construirea schitului Ghetsimani.

Icoana este legată de mari Sfinţi ruşi, precum Sfântul Antonie al Peşterilor, Cuviosul Serghie de Radonej, de părinţii acestuia Kiril şi Maria, de luptătorii sfinţi ai sec. XIX.

Prima minune la această Icoană s-a petrecut pe 1 septembrie 1869, când Tecla Adrianova, o femeie simplă de 28 de ani, din provincia Tula, a fost vindecată de paralizie generală, pe care aceasta o avea de 9 ani. Tecla a rămas într-o pensiune de lângă Peşteri, apoi a locuit chiar în lavră, până la 25 septembrie, zi marcând trecerea la Domnul a Sfântului Serghie, când ea s-a vindecat total. Sfântul Ierarh Inocent, mitropolitul Moscovei, a întrebat-o pe Tecla despre toate detaliile cu privire la vindecare, chiar în data de 25 sept. 1869. Apoi, acesta a vizitat pe 26 sept. schitul Ghetsimani, dând binecuvântare spre a se înălţa rugăciuni înaintea Icoanei recunoscute oficial, astfel, drept făcătoare de minuni, el însuşi rugându-se înaintea ei cu lacrimi.

Înainte de 26 sept. se mai petrecuseră şi alte vindecări miraculoase la Icoană, mulţi alţii au venit şi în luna noiembrie a aceluiaşi an, rugându-se să fie miluiţi în bolile şi suferinţele lor. Vestea despre aceste minuni s-a răspândit cu repeziciune, încât oameni din diferite clase sociale, mulţi dintre ei chinuiţi de suferinţe şi boli, însetaţi de vindecare trupească şi sufletească, au venit înaintea Icoanei, cu credinţă puternică. Mila lui Dumnezeu nu i-a părăsit pe aceştia. La începutul sec. XX, peste 100 de minuni au fost consemnate cu date precise.

La început, data de prăznuire a Icoanei a fost la 16 aprilie, odată cu a Icoanei Cernigov - Ilinsk. Însă mai târziu a fost transferată la 1 sept., data manifestării puterii sale. În prezent, există copii făcătoare de minuni şi după Icoana Cernigov - Ghetsimani, pictate de bătrâni din schitul Ghetsimani şi din aşezământul Sfântul Zosima, din lavra Sfânta Treime - Sfântul Serghie.

Anul Nou bisericesc

2011-09-01T00:01:00.002+03:00

Data de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxă începutul noului an bisericesc. Potrivit tradiţiei iudaice, acum se socoteşte că a început Dumnezeu lucrarea de creare a lumii, apoi, la această dată, Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în sinagogă, unde a citit textul proorociei lui Isaia, capitolul 61, 1-2, pecetluind începutul activităţii Sale de propovăduire a Evangheliei. O ultimă semnificaţie legată de acest termen derivă din faptul că de la 1 septembrie calculau romanii anii indictionului. Din punct de vedere social, în vechime, dar şi acum, anul avea alte repere. Erau cele două sărbători, cea de primăvară, a Sfântului Mucenic Gheorghe, şi cea din toamnă, a Sfântului Dimitrie. Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep şi se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umană legată de cultivarea pământului. Sfinţii Părinţi au rânduit ca în perioada toamnei să se citească pericopele evanghelice cu bogatul nemilostiv, cu bogatul căruia i-a rodit ţarina, cu tânărul bogat, pentru a căuta să sensibilizeze pe cei avuţi, fiindcă se apropia iarna şi pentru cei săraci era foarte greu.

Data de 1 septembrie, când noi prăznuim începutul anului bisericesc, este legată de istoria mântuirii. Pe parcursul unui an bisericesc se rezumă lucrarea de mântuire de la creaţie şi până la sfârşitul lumii. Biserica Ortodoxă marchează aceste lucruri prin sărbătorile care sunt prăznuite în lunile de început şi final de an. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august, cel mai mare prooroc de până la venirea Mântuitorului. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viaţa veşnică, fiind vorba de două morţi. Sfântul Ioan, ca prooroc al pocăinţei, îndeamnă în cuvântul său: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“. Propovăduirea pocăinţei, condiţie pentru intrarea în împărăţia cerurilor, ne arată tocmai venirea împărăţiei lui Dumnezeu, încheierea veacului acestuia şi începutul eshatonului.

Simbolismul anului nou bisericesc

Observăm că sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, este sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, fiindcă Adormirea Maicii Domnului nu este decât trecerea de aici în veşnicie, cum spune şi troparul sărbătorii: „Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica Vieţii…“. Cu această sărbătoare, practic, se încheie anul bisericesc şi, în chip simbolic, veacul acesta. Şi sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan, ultimul dintre prooroci, cel mai mare dintre ei, care pregăteşte poporul pentru primirea lui Mesia, stă în legătură cu viaţa viitoare, cu eshatonul. Analizând semnificaţiile teologice ale anului bisericesc, părintele profesor Boitan Florian, de la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, spune că „fiecare an nou este anul mântuirii. Timpul este rânduit de Dumnezeu pentru mântuire. Timpul este sfinţit prin Întruparea Domnului Hristos şi rânduit pentru dobândirea unei existenţe fericite în veşnicie. Mulţi Sfinţi Părinţi accentuează ideea că timpul pe care omenirea îl parcurge de la Înălţarea lui Hristos până acum este timpul aşteptării celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, este timpul pregătirii pentru marea întâlnire cu Dumnezeu. Aşa mărturisim şi în Crez, în ultimul articol: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, iar noi, prin ceea ce lucrăm în intervalul vieţii noastre pământeşti, pregătim intrarea noastră în împărăţia lui Dumnezeu. Biserica, prin rugăciunile ei, prin Sfintele Taine pe care le săvârşeşte spre sfinţirea şi apropierea noastră tot mai mare de Dumnezeu, caută să ne integreze în atmosfera împărăţiei cereşti“.

La fel, începutul anului are, ca primă sărbătoare importantă, tot un praznic închinat Maicii Domnului: Naşterea Maicii Domnului, aceea prin care se săvârşeşte mântuirea oamenilor, ea născând pe Hristos, Răscumpărătorul păcatelor noastre. De altfel, toate praznicele împărăteşti cu dată fixă sunt în strânsă legătură cu istoria mântuirii: Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Naşterea Domnului, Soborul Maicii Domnului şi toate celelalte.

Toamna se încheie un ciclu agrar şi începe altul

Într-un alt context, legat de ciclul agrar, septembrie este prima luna de toamnă, când se adună roadele şi se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cele dăruite. Se încheie vechiul an agricol şi se începe un nou an agricol, acum pregătindu-se semănăturile de toamnă. Aşadar, orice sfârşit este un început, după cum, şi în viaţa fiecărui om, sfârşitul vieţuirii pământeşti face trecerea spre ultima etapă, viaţa veşnică. De aceea se prăznuiesc zilele martiriului sau trecerii la cele veşnice a sfinţilor, fiindcă acestea sunt momentele naşterii lor duhovniceşti, pentru viaţa de dincolo. Pildele lor vin să întărească această realitate că, prin moarte, noi nu intrăm în nefiinţă, ci trecem dincolo, într-una din acele stări, raiul sau iadul.

Din punct de vedere social, în vechime, dar şi acum, anul avea alte repere. Erau cele două sărbători, cea de primăvară, a Sfântului Mucenic Gheorghe, şi cea din toamnă, a Sfântului Dimitrie. Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep şi se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umană legată de cultivarea pământului. Sfinţii Părinţi au rânduit ca în perioada toamnei să se citească pericopele evanghelice cu bogatul nemilostiv, cu bogatul căruia i-a rodit ţarina, cu tânărul bogat, pentru a căuta să sensibilizeze pe cei avuţi, fiindcă se apropia iarna şi pentru cei săraci era foarte greu. Biserica a avut grijă să rânduiască în perioada aceasta, de toamnă (în jurul datei de 16 octombrie), citirea pericopei evanghelice care se referă la pilda semănătorului. Odată cu semănatul pământului trebuia ca şi cuvântul lui Dumnezeu să fie pus în pământul cel bun al sufletelor credincioşilor.

Indictionul, numerotarea anilor din timpul romanilor

În Sinaxarul peste tot anul de la finalul Ceaslovului, la ziua dintâi a lunii septembrie citim că se face pomenirea anului nou bisericesc şi începutul indictionului. Biserica Ortodoxă prăznuieşte indictionul, luând obicei de la cei vechi; căci se obişnuia la romani să se facă începutul anului de la acest indiction; iar indictionul la romani însemna: poruncă şi arătare. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărui prim an se numeşte şi indictionul întâi şi aşa mai departe, până la al 15-lea, după ordinea lor. Terminându-se, astfel, evoluţia celor 15 ani, începe iarăşi o nouă perioadă, la care, de asemenea, anul întâi se numeşte indictionul întâi până la al 15-lea an, după care iarăşi începe o nouă perioadă. Că indictionul îşi are numele de la tributurile extraordinare, destinate pentru plata soldaţilor (acest fel de tributuri se numeau indictiones) nu există nici o îndoială. Mai greu este să se răspundă la întrebarea: de ce perioada are 15 ani sau de când s-a introdus pentru prima oară indictionul. Regula practică pentru a găsi al câtelea an al indictionului este un an oarecare după Hristos, este următoarea: se adaugă 3 la anul respectiv şi, apoi, se împarte totul la 15 şi, dacă împărţirea este fără rest, anul indictionului este 15, iar dacă rămâne un număr, acesta va fi anul indictionului.

Indictioanele sunt de trei feluri: Indictionul constantinopolitan, care începe la 1 septembrie; Indictionul Cezarului (împărătesc) sau constantinian, începând de la 24 septembrie, şi Indictionul papal sau roman, care începea la 1 ianuarie. Biserica prăznuieşte această zi, adică începutul Indictionului, pentru următoarele motive: mai întâi pentru că, după tradiţia veche, la această dată, Dumnezeu a început crearea lumii; în al doilea rând, pentru că luna septembrie se consideră început al anului nou bisericesc şi, de aceea, Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca şi noul an să fie roditor; iar în al treilea rând, pentru că în această zi a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în sinagoga iudeilor şi, dându-I-se cartea proorocului Isaia, deschizând-o, a aflat locul unde era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, să vindec pe cei zdrobiţi la inimă, să propovăduiesc celor robiţi eliberare şi orbilor vedere, să slobozesc pe cei sfărâmaţi întru uşurare, să propovăduiesc anul Domnului cel bine primit“ (Isaia 61, 1-2). Apoi, dând cartea slujitorului şi şezând a zis: „Iată, astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre“. Încât şi popoarele s-au minunat de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui“ (Luca 4, 16-22).

Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic

În cultul Bisericii Ortodoxe există o diferenţiere între anul bisericesc şi anul liturgic. Dacă anul bisericesc începe pe data de 1 septembrie, anul liturgic îşi află începutul în ziua Paştilor. De la această dată se numără Evangheliile şi Duminicile anului bisericesc. Acesta are 52 de săptămâni, spre deosebire de anul liturgic care socoteşte săptămânile în funcţie de sărbătorile Paştilor sau Rusaliilor (citim în calendar: Duminica a II-a după Paşti, a III-a după Rusalii…). Pe parcursul anului liturgic, anumite duminici se repetă şi, implicit, Evangheliile rostite atunci, după rânduieli stabilite de Biserică, în iconomia ei.

Anul bisericesc are trei perioade care reflectă întreita activitate a Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ: învăţătorească, arhierească şi împărătească.

Perioada Octoihului, care este cea mai întinsă dintre toate (durata ei variind între 40-46 de săptămâni), corespunde activităţii învăţătoreşti a Domnului; aceasta o vedem în primul rând din pericopele evanghelice rânduite în duminicile acestui interval; multe din ele sunt parabolele Mântuitorului sau Predica de pe munte (vezi duminica a II-a după Rusalii, a III-a, a XI-a, a XIX-a după Rusalii). Octoihul, aminteşte în „Liturgica Generală“ părintele profesor Ene Branişte, comemorează şi sărbătoreşte evenimentele de dinainte de venirea Mântuitorului până în ajunul Pătimirilor Sale, cu alte cuvinte el reînnoieşte activitatea profetică, didactică în care El a dat lumii învăţătura divină a Evangheliei Sale.

A doua perioadă este cea a Triodului, care se referă la activitatea arhierească Domnului, având în centru pătimirile şi jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului. Ea durează de la Duminica vameşului şi fariseului până la Duminica Paştilor, în total 10 săptămâni, cuprinzând Postul Paştilor, vreme de pregătire prin rugăciune, pocăinţă şi post pentru praznicul Învierii Domnului.

Ultima perioadă din ciclul anului bisericesc, cea a Penticostarului, reprezintă timpul dintre Învierea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt şi sărbătoreşte pe Mântuitorul Hristos ca Împărat Slăvit, Biruitor al morţii şi al păcatului.

Anul Nou bisericesc realizează prelungirea Întrupării şi a vieţii Mântuitorului

Prin structura anului bisericesc, aşa cum a fost el rânduit, menţionează părintele Branişte, „Biserica urmăreşte ca Persoana şi amintirea Domnului să fie prezente în chip tainic, real şi continuu în fiecare din zilele şi anii vieţii creştinilor. Astfel, anul bisericesc reînnoieşte, în cadrul timpului istoric şi al experienţei umane, viaţa cu Hristos şi în Hristos, realizându-se o prelungire a Întrupării şi a vieţii istorice a Mântuitorului“. Anul Nou bisericesc are, ca praznic obişnuit, tropar şi condac proprii. Biserica mulţumeşte lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dăruit în anul care a trecut şi Îl roagă să binecuvinteze anul care stă să înceapă. Dumnezeu este Creatorul timpului şi al lumii, Care binecuvintează cununa anului bunătăţii Sale. Orice an, orice timp este darul lui Dumnezeu pentru noi. Din finalul troparului ne dăm seama că atât sfârşitul anului, cât şi începutul lui stau sub ocrotirea Maicii Domnului: „A toată făptura, Ziditorule, Cel ce vremile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne mântuieşte pre noi“.

Condacul este şi el grăitor în privinţa învăţăturii dogmatice şi liturgice a Bisericii: „Cel ce locuieşti întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule, Cel ce zilele şi nopţile, vremile şi anii ai făcut, binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe drept-credincioşi, ţara aceasta şi pe poporul Tău, Multmilostive“.

Tot în ziua de 1 septembrie, urmând tradiţiei iudaice conform căreia de anul nou se serbează crearea lumii, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Isus al lui Navi, cel care i-a urmat lui Moise la conducerea poporului evreu şi care a îndrumat poporul evreu Canaan. Tot ceea ce relatează Sfânta Scriptură, întâmplările istorice din Vechiul Testament au o legătură tainică cu Noul Testament, ele preînchipuind, anticipând realităţi din Biserica creştină. Isus al lui Navi a primit de la proorocul Moise îndemnul de a călăuzi pe iudei spre pământul făgăduinţei. Avem aici prezentată sumar, în chip simbolic istoria întregului neam omenesc, care trece prin încercări, aşa cum evreii odinioară au trecut prin pustiu, pentru a ajunge în pământul promis, în Canaanul cel ceresc, cum e cazul creştinilor. Canaanul a reprezentat pentru evrei un nou început, împlinirea unei făgăduinţe, o nouă viaţă, în libertate, total opusă traiului din Egipt, unde erau asupriţi de păgâni.

Similitudini între începutul anului creştin şi cel evreiesc

În perioada Vechiului Testament, au funcţionat în regatele israelite două tipuri de calendar.

Cel mai vechi, de origine canaanită, avea la bază ciclul lucrărilor agricole şi începea toamna. De exemplu, în prezentarea calendarului cultic din Ieşire 23, 14-17, cea de-a treia sărbătoare importantă, cea a strângerii roadelor (a culesului) „toamna“, aşa cum apare în Biblia sinodală, era la „finele anului“ (v. 16 textul masoretic). Această informaţie se repetă şi în cadrul aşa-numitului decalog cultic, în Ieşire 34, 22 (Biblia sinodală „la sfârşitul toamnei“, textul masoretic „la trecerea anului“). Unele texte biblice folosesc chiar denumirea canaanită a lunilor (de exemplu, ethanim, ulterior luna a şaptea, bul, luna a opta, acestea fiind atestate şi în surse extrabiblice, dar şi aviv, luna întâi, ziv, luna a doua).

Sărbătorile încă nu aveau în acest stadiu o dată fixă, ele depinzând direct de lucrările agricole. Acest fapt se păstrează până în perioada textelor deuteronomice (a doua jumătate a sec. al VII-lea î.Hr.), care nici ele nu datează exact sărbătorile mari (cf. în Deuteronom 16, Paştile se ţine în luna aviv, dar nu se precizează exact în ce zile).

Către anul 600, sub influenţa babiloniană, se adoptă calendarul babilonian, care începea anul în primăvară. În Babilon, festivitatea anului nou (akitu) era una foarte importantă, regele fiind reîntronizat în cadrul unei ceremonii care amintea de crearea lumii.

Această schimbare o remarcăm în sursa sacerdotală, scrisă în jurul anului 550, probabil în exil. Această sursă aduce se pare şi ultima redactare a Pentateuhului. În textele sacerdotale, sărbătorile sunt mult mai clar definite. Acum, sărbătoarea Paştelui cade în prima lună a anului, aşa cum se precizează în Ieşire 12, 2: „Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului“. Vechea sărbătoare agricolă a Azimilor, unită încă din textul deuteronomic (Deuteronom 16) cu sărbătoarea Paştilor, de origine pastorală, este, în textul preoţesc, fixată chiar la mijlocul lunii, funcţionând ca o contrapondere pentru cealaltă sărbătoare importantă, din toamnă, culesul, numită a Corturilor, şi pusă în legătură cu călătoria prin pustie a israeliţilor după ieşirea din Egipt.

Atât Azimile, cât şi Corturile sunt fixate în mijlocul lunii respective, deci în ziua de 15. Ambele sărbători durează şapte zile. Însă, fiecare va primi o zi în plus, pusă înaintea celor şapte, primăvara, şi după cele şapte, toamna. De aceea, în calendarul cultic din sursa sacerdotală, Paştile-Azimile ţin de pe 14 nisan până pe 21, iar Corturile de pe 15 tişri până pe 22 (cf. Levitic 23, 5-6, 34-36).

Tot în această perioadă sunt adoptate şi denumirile babiloniene: nisan, tişri etc., dar acestea se folosesc şi în paralel cu vechea modă de numerotare a lunilor. De exemplu, în Estera 3, 7: „în luna întâi, adică în luna nisan“.

Biserica creştină a păstrat vechiul calendar care începea toamna, luând în consideraţie şi tradiţii ebraice după care crearea lumii s-a petrecut toamna (de exemplu, după opinia majoritară în Talmud, omul ar fi fost creat pe 1 tişri). Însă calendarul ebraic era unul care ţinea cont de fazele lunii, pe când cel roman era solar. Tişri, luna a şaptea din calendarul babilonian, care însă în vechiul calendar era prima, cădea în lunile septembrie-octombrie, de aceea Biserica a transformat luna septembrie în prima lună a anului bisericesc. (lect. dr. Alex MIHĂILĂ)

Punerea in racla a braului Maicii Domnului

2011-08-31T00:18:00.004+03:00

Potrivit traditiei, Apostolul Toma, nefiind prezent la inmormantarea Maicii Domnului, a primit Sfantul Brau ca dovada a invierii si inaltarii ei cu trupul la cer. Acesta a fost tesut de Maica Domnului din par de camila. Pana in secolul al IV-lea, Braul s-a pastrat la Ierusalim. Arcadie, fiul imparatului Teodosie cel Mare (379-395), aduce Cinstitul Brau la Constantinopol in 395.

In sec. al X-lea, in urma vindecarii sale miraculoase, imparateasa Zoe, sotia lui Leon cel Intelept, a brodat Braul cu fir de aur si l-a reasezat in racla daruita de imparatul Arcadie. Evenimentul reasezarii Braului in racla este pomenit, in calendarul ortodox, la 31 august.

Mai tarziu, in secolul al XIII-lea, trimisii regelui bulgar Ionita Caloian iau Braul de la Constantinopol. In secolul XIV, cneazul sarb Lazar I (1372-1389) daruieste Braul manastirii Vatoped din Muntele Athos. Dupa cercetarile altora, acest Brau a fost daruit manastirii de imparatul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355).

Intre anii 1512 si 1520, domnitorul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, a innoit incinta manastirii Vatoped si a construit un paraclis cu hramul "Braul Maicii Domnului". Acesta a fost reparat in 1794 tot cu ajutoare romanesti, iar in secolul al XIX-lea Romania a daruit paraclisului o noua catapeteasma. De asemenea, racla de argint in care se pastreaza Braul la manastirea Vatoped a fost confectionata in secolul al XVIII-lea in Tara Romaneasca. Este vorba de fapt numai despre o parte din Brau, pentru ca alte doua parti ale acestuia au fost daruite in anul 1522 manastirii de maici Kato Xenias, situata la 50 km de Volos (Grecia).

Braul Maicii Domnului - tamaduiri

De-a lungul vremii, Braul Maicii Domnului a vindecat nenumarati bolnavi, in special de cancer, si a ajutat sa nasca femei care nu puteau avea copii. Tamaduirea acestora s-a produs prin purtarea in jurul braului a unei panglici care a fost atinsa de racla in care se pastreaza Braul Maicii Domnului. De asemenea, Cinstitul Brau a facut sa inceteze diferite epidemii: in 1813, Braul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus in Tara Romaneasca pentru indepartarea ciumei; in 1871 sultanul turc sub a carui protectie se gasea Muntele Athos dupa caderea Constantinopolului, a dus Braul in tara sa pentru indepartarea holerei; in 1894 Braul a fost dus la Kios, pentru a inlatura epidemia care lovise plantatiile de lamai si portocali.

In perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Braul Maicii Domnului de la manastirea Kato Xenias s-a aflat la Iasi cu ocazia hramului Catedralei mitropolitane - Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie. Evenimentul a marcat totodata implinirea a 600 de ani de la recunoasterea Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol (26 iulie 1401) si a 360 de ani de la aducerea la Iasi a moastelor Sfintei Parascheva (13 iunie 1641). Peste un milion de credinciosi au cinstit in acele zile la Iasi Braul Maicii Domnului, impreuna cu moastele intregi ale Sfintei Parascheva si cu fragmente din moastele Sfantului Gheorghe.

Decizie istorica in Turcia: retrocedarea bunurilor minoritatilor religioase – decretul 5737/2011

2011-08-31T00:02:00.000+03:00

În ziua de duminică, 28 august 2011, primul -ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, a emis un decret (Decretul 5737) privind restituirea bunurilor confiscate, înregistrate în 1936, instituţiilor minorităţilor religioase din Turcia.

Patriarhia Ecumenică se află printre primii beneficiari ai acestei măsuri.

Se estimează că un număr de 1 000 de proprietăţi ar urma să fie returnate Patriarhiei.

Duminică seara, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a aflat alături de Premierul turc, la o cină de iftar (o masă tradiţională, la apusul soarelui, în postul din luna Ramadanului).

Acesta din urmă a vorbit despre măsurile decisive pentru democratizarea ţării şi a declarat că nedreptăţile care au avut loc în trecut au provocat mari suferinţe grupurilor religioase minoritare. La rândul său, Patriarhul şi-a exprimat încrederea în viitor

1 - 2 septembrie 2011: Sinaxa Intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe istorice, la Constantinopol

2011-08-30T21:03:00.005+03:00

În data de 1 septembrie 2011 – care marchează începutul anului nou bisericesc – Patriarhul Ecumenic a hotărât organizarea unei întâlniri importante, Sinaxa Întâistătătorilor vechilor Biserici Ortodoxe. În acest scop, el i-a invitat pe primaţii Patriarhatelor istorice – Alexandria, Antiohia, Ierusalim – şi pe Arhiepiscopul Ciprului.

Deşi Biserica Ciprului nu este un Patriarhat şi ocupă locul zece în dipticele ecleziastice, Primatul acesteia a fost invitat la Fanar, deoarece datorează autocefalia sa unui sinod ecumenic, la fel ca celelate trei Patriarhii vechi.

În scrisoarea sa, adresată celor trei Patriarhi şi Arhiepiscopului Ciprului, Patriarhul Bartolomeu specifica:

"Vechile Patriarhate ale Bisericii Ortodoxe, împreună cu Preasfânta Biserică a Ciprului, datorită autocefaliei confirmate de către un sinod ecumenic, trebuie să se consulte mai des cu privire la problemele ortodoxe, deoarece acestea reprezintă un trunchi comun al structurii şi articulării Bisericii Ortodoxe, nu pentru a exclude alte Biserici Ortodoxe în deciziile pan-ortodoxe, ci pentru a sprijini şi facilita unitatea pan-ortodoxă".

Cei trei Patriarhi şi Arhiepiscopul Ciprului au răspuns pozitiv la invitaţia Patriarhului Ecumenic. Soborul Primaţilor se va concentra pe două teme, fixate de scrisoarea Patriarhului Ecumenic.

Un prim punct se va ocupa de evoluţiile actuale din Orientul Mijlociu, care au produs îngrijorare în rândul popoarele din regiune şi, în special, în rândul creştinilor ortodocşi şi heterodocşi, privind viitorul. Patriarhul Bartolomeu mai subliniază, de asemenea, necesitatea consultării "asupra situaţiei acestor Biserici, în condiţiile prezente, în sensul unui sprijin frăţesc reciproc".

A doua temă va însemna o discuţie privind "progresele legate de Sfântul şi Marele Sinod al sfintei Biserici Ortodoxe". Soborul Întâistătătorilor va avea loc pe 1 şi 2 septembrie 2011. În plus, Patriarhul Ecumenic va co-oficia Sfânta Liturghie în Biserica Patriarhală Sf. Gheorghe din Fanar, marcând începutul anului nou bisericesc.

Treptele iubirii vrajmasilor, conform Sf. Ioan Gura de Aur

2011-08-30T20:01:00.000+03:00

1. Prima treapta e de a nu face primii raul.

2. Cea de-a doua treapta e de a nu ne razbuna pe masura a chiar suferintei care ni s-a facut.

3. Cea de-a treia treapta e de a nu ne razbuna deloc, si de a lasa razbunarea in grija lui Dumnezeu. “Nu rasplatiti nimanui raul cu rau” (Rm 12, 17); “nu va razbunati voi singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu; caci scris este: A mea este razbunarea, Eu voi rasplati, zice Domnul” (Rm 12, 19).

4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Hristos spune: “Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!” (Mt 5, 39).

5. A cincea treapta e de a nu ne infuria la randul nostru pentru ceea ce ne fac vrajmasii, ci de a-i suporta, de a da dovada de rabdare, de a indura tot ceea ce ne fac sa suferim, dupa exemplul Apostolului: “Prigoniti, rabdam” (1 Co 4, 12) si dupa idealul pe care il fixeaza altundeva: “caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce este al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz – rabdati” (2 Co 11, 20).

6. A sasea treapta e de a nu ne mahni launtric pentru afronturile, injuriile, incercarile si intristarile pe care ne fac sa le suferim vrajmasii nostri, sau cum spune Sfantul Simeon Noul Teolog: “de a avea neschimbat aceeasi buna simtire egala pentru cei ce ne batjocoresc in fata, ne calomniaza, ne judeca, ne osandesc, ne injura si ne scuipa in fata, si pentru cei ce iau in afara infatisarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi lucruri fara sa se poata insa ascunde de fapt”.

7. A saptea treapta e de a privi ocarile primite drept o binefacere, de a ne bucura de ele si de a multumi lui Dumnezeu. “Fericiti veti fi cand oamenii va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind din pricina Mea” (Mt 5,11).

“Daca cineva il tine minte pe fratele care l-a mahnit, suparat sau ocarat, trebuie sa-si aduca aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos, sa-l priveasca drept un binefacator. Caci daca te mahnesti in asemenea imprejurari e pentru ca sufletul tau e bolnav. Caci daca n-ai fi bolnav, n-ai suferi. Trebuie insa sa multumesti acestui frate pentru ca datorita lui iti cunosti boala, trebuie sa te rogi pentru el si sa primesti ce vine de la el ca pe niste leacuri trimise tie de Domnul” (Sfantul Zosima).

8. A opta treapta e de a ne oferi de bunavoie ocarilor. “De te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt” (Mt 5, 39).

9. A noua treapta e de a voi sa suferim mai mult decat vor altii sa ne faca sa induram.

10. A zecea treapta e de a nu avea ura pentru cei ce ne maltrateaza.

11. A unsprezecea treapta e de a nu simti ranchiuna, de a nu avea nici manie, nici resentiment fata de vrajmasii nostri. “Iubirea – scrie Sfantul Ioan Scararul - este propriu-zis lepadarea oricarui cuget potrivnic, caci iubirea nu socoteste raul” (1 Co 13, 5).

12. A douasprezecea treapta e de a nu-i invinui pe vrajmasii nostri, de a nu-i critica, de a nu vorbi rau drept de ei si chiar de a nu descoperi altora raul pe care ni-l fac.

13. A treisprezecea treapta e de a nu avea niciun dispret pentru ei.

14. A paisprezecea treapta e de a nu avea in noi nicio urma de aversiune sau respingere fata de ei.

15. A cincisprezecea treapta e de a nu incerca nici cea mai mica amaraciune fata de ei la gandul a ceea ce ne-au facut, nici cea mai mica intristare.

16. A saisprezecea treapta e de a nu-i judeca defel, ci de a privi la propriile noastre nedreptati. “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si nu vezi barna din ochiul tau?” (Mt 7, 1-3).

17. A saptesprezecea treapta e de a ierta sincer. “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.” (Mt 6, 12). “Ca de veti ierta oamenilor greselile lor. ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc greselile voastre” (Mt 6, 14).

“Cine nu pizmuieste si nu se manie pe cel ce l-a intristat si nu tine minte raul de la el, inca nu are dragoste fata de acela. Caci poate sa nu rasplateasca raul cu rau, chiar daca nu are multa dragoste, pentru ca asa e porunca”; “cine nu iubeste pe cineva, prin aceasta inca nu si-l uraste; iar cel ce nu-l uraste, inca nu si-l iubeste. Si poate sa stea la mijloc: adica nici sa-l iubeasca, nici sa-l urasca” (Sfantul Maxim Marturisitorul).

18. A optsprezecea treapta e de a ne sili sa ne impacam cu vrajmasii nostri, precum spune Hristos: “Du-te mai intai si te impaca cu fratele tau” (Mt 5, 24), “impaca-te cu parasul tau degraba, pana esti cu el pe cale” (Mt 5, 25).

19. A nouasprezecea treapta e de a avea inima si compatimire pentru ei. “Fiti milostivi, precum Tatal vostru milostiv este” (Lc 6, 36).

20. A douazecea treapta implica nu numai renuntarea la a fi razbunat de Dumnezeu, dar si la dorinta ca El sa pedepseasca vreodata pe vrajmasii vostri. Sfatul Apostolului: “Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu, caci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul"” (Rm 12, 19).

21. A douazeci si una treapta e de a ne ruga lui Dumnezeu pentru ei. “Rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Mt 5, 44).

22. A douazeci si doua treapta e de a avea afectiune pentru ei. “A iubi din adancul sufletului si a-i imbratisa fara patima ca pe niste prieteni adevarati, cu lacrimi de iubire sincera, fara sa se afle in acea clipa nici urma vreunei suparari in noi” (Sfantul Simeon).

23. A douazeci si treia treapta e de a le voi si a le face binele. “Binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc” (Mt 5, 44); “cautati ce este bine inaintea tuturor oamenilor” (Rm 12, 17). “daca vrajmasul tau flamanzeste, da-i sa manance; daca inseteaza, da-i sa bea” (Rm 12, 20).

24. A douazeci si patra treapta e de a-i privi pe cei ce ne fac raul deopotriva cu cei ce ne fac binele, si a-i iubi in mod egal. “A-l privi pe cel ce ne loveste ca si pe cel ce ne mangaie, pe cel ce ne dispretuieste ca si pe cel care ne cinsteste, pe cel ce ne ocaraste ca si pe cel ce cinsteste, pe cel ce ne mahneste ca si pe cel ce ne usureaza” (Sfantul Varsanufie).

25. A douazeci si cincea treapta e de a-i trata pe vrajmasii nostri ca pe prietenii nostri. “Fata de cei ce ne-au nedreptatit trebuie sa ne purtam ca fata de niste adevarati prieteni, si sa-i iubim ca pe noi insine” (Sf. Ioan Gura de Aur).

26. A douazeci si sasea treapta e de a-i iubi pe vrajmasii nostri nu numai ca pe noi insine, dar chiar mai mult decat pe noi insine.