„Viaţa Sfintei Muceniţe Anastasia“ prezintă destul de puţin personajul principal. Sfânta Anastasia a fost şi o nobilă romană foarte bogată, lucru destul de rar întâlnit în rândul sfinţilor. Istoria ei inserează alte trei, mai scurte, despre personaje diferite. Sfânta este prezentă în acestea, dar are un rol atât de discret încât îţi poţi pune uşor întrebarea dacă nu cumva avem patru vieţi sub patronajul uneia singure.
Sfânta Anastasia a crescut într-o familie de rang înalt din Roma, posesoare a unei averi considerabile. Tatăl ei era în mod sigur şi membru al Senatului roman, respectat şi, evident, temut de cei din jur. În biografia Sfintei este relatat faptul că ar fi fost de origine elină, lucru destul de puţin probabil. El a stat la baza căsătoriei forţate a Sfintei Anastasia cu un tânăr care provenea dintr-o familie influentă, pe nume Pomplius. Această însoţire a fost din start o opţiune greşită, dar, cum la vremea respectivă părinţii hotărau aproape întotdeauna cu cine trebuie încheiată căsătoria copiilor, Sfânta Anastasia nu s-a putut împotrivi. Soţul ei era fermecat atât de frumuseţea ei fizică, cât şi de averea impresionantă. Observând că Sfânta Anastasia obişnuieşte să hrănească săracii şi are grijă de creştinii întemniţaţi, a închis-o cu forţa în casă. De multe ori a încercat să abuzeze fizic de ea, dar Sfânta nu se temea de bărbatul acela laş şi lipsit de orice scrupule. Trecerea ei la creştinism s-a datorat unuia dintre perceptorii avuţi în adolescenţă, pe nume Hrisogon. Atunci când acesta a fost întemniţat, a încercat să ia legătura cu el prin scrisori. Cu toate acestea, căsătoria cu Pomplius a rămas din toate punctele de vedere un eşec, lucru care a determinat-o să îl întrebe pe Hrisogon ce trebuie făcut. Acesta a îndemnat-o să aibă răbdare şi să se roage pentru mântuirea soţului ei. Atunci când Sfânta l-a întrebat dacă Pomplius se va întoarce vreodată la adevărata credinţă, Hrisogon i-a trimis următorul răspuns: „Totdeauna înaintea luminii merge întunericul, după boală se întoarce sănătatea şi după moarte se făgăduieşte viaţă. Cu un sfârşit se încheie cele potrivnice ale lumii, ca şi cele cu bună norocire, astfel încât nu prin nevoi să domnească deznădăjduirea, nici prin bucuria cea deşartă, înălţarea. Una este marea pe care umblă bărcile trupurilor noastre şi de o cârmă se conduc sufletele noastre prin înotare. Bărcile unora fiind tari, trec valurile fără vătămare, iar ale altora fiind slabe, chiar la ţărm sunt aproape de înecare, căci aproape este vremea ca să piară cei ce nu cugetă a veni la ţărm mântuitor. Iar tu, o, slujitoarea lui Hristos, cea fără de prihană, leagă-te cu tot gândul de Crucea lui Hristos şi te pregăteşte spre lucrul Domnului şi, după ce vei sluji, după dorinţa ta, cu mucenicească prăznuire, vei trece către Hristos“ (Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, p. 430). La scurtă vreme de la primirea acestei scrisori, Pomplius a fost trimis într-o ambasadă la perşi, iar corabia cu care a plecat s-a scufundat în adâncurile mării. Sfânta Anastasia era liberă să facă tot binele pe care şi-l dorea cu propria avere, la care Pomplius râvnise nesăturat atâta vreme. Având în vedere că Pomplius luase în calcul inclusiv asasinarea propriei soţii pentru a o moşteni, pedeapsa lui Dumnezeu nu a fost deloc fără raţiune. Când doreşti moartea cuiva, este mai bine să începi să te gândeşti şi la faptul că eşti tu însuţi muritor...
Hrisogon şi cele trei surori
Primele două existenţe ascunse în biografia Sfintei Anastasia sunt cele ale Sfântului Hrisogon şi surorilor care i-au găsit moaştele. După o scurtă perioadă de timp de la moartea soţului Sfintei Anastasia, Hrisogon a fost executat, iar trupul i-a fost aruncat în valurile mării. Moaştele sale au ajuns însă la un preot pe nume Zoil, care avea trei fiice: Agapi, Hionia şi Irina. Printr-o descoperire minunată, acesta a fost anunţat că Sfânta Anastasia va veni la el şi că fiicele lui vor suferi moarte mucenicească, lucru care s-a întâmplat. Sfânta Anastasia nu este prea prezentă în aceste scene de moarte martirică, lăsân-du-ni-se impresia că aici se povesteşte o altă biografie. Rolul ei a constat primordial în obţinerea trupurilor celor trei surori şi îngroparea lor. Poate şi acesta este un motiv pentru care a fost caracterizată drept o Sfântă foarte milostivă şi implicată în activităţile pentru ajutorarea aproapelui. „Sfânta Anastasia învăţase şi meşteşugul doftoriei, şi singură tămăduia pe cei răniţi şi pe mîinile sale îi purta pe aceia, care nu puteau să-şi ţină nici picioarele, nici mâinile, avându-le sfărâmate şi rănite pentru Hristos. Apoi singură le dădea acelora hrană în gură, îi adăpa şi le oblojea rănile şi bubele. Aceasta îi era ei spre mare bucurie şi veselie, de a sluji cu osârdie, ca Însuşi lui Hristos, acelora care pătimeau pentru mărturisirea numelui celui preadulce al Domnului. Pentru aceasta cu tot cugetul se îngrijea, în toate chipurile se sârguia şi întru aceasta se ostenea cu toată tăria, biruind neputinţa firii sale, cu tăria sufletului, cu bărbăţia şi cu dragostea către Dumnezu şi către cei de aproape; iar mai vârtos către Sfinţii pătimitori, care totdeauna sunt aproape de Dumnezeu, despre care zicea împreună cu David: iar mie foarte îmi sunt cinstiţi prietenii tăi, Dumnezeule“ (Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, p. 434).
Văduva Teodoti
Cea de-a treia biografie inclusă în Viaţa Sfintei Anastasia este cea a Muceniţei Teodoti. Aceasta era o simplă văduvă din regiunea Bitiniei, care a petrecut o perioadă destul de scurtă de timp împreună cu Sfânta Anastasia, dar, cu toate acestea, îi sunt dedicate câteva pasaje consistente. După trecerea la cele veşnice, o cercetează pe Sfânta Anastasia în închisoare, iar la întrebarea acesteia, cum reuşeşte să facă acest lucru, răspunde că „sufletelor mucenicilor li s-a dat acest dar deosebit de la Dumnezeu, ca, după ducerea lor de la cele pământeşti, să vină la cei care ar voi să vorbească cu dânşii şi să-i mângâie“ (Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, p. 441). Este una dintre puţinele descoperiri de acest gen însoţite de explicaţii plauzibile. Sfânta Anastasia capătă întărire din aceste descoperiri şi rezistă în închisoare mai bine de treizeci de zile fără hrană. Obişnuită să postească şi să se roage frecvent, primind întărire din descoperiri, Sfânta Anastasia a considerat această perioadă un chin mărunt.
Ce înseamnă să fii bogat...
Sfânta Anastasia a avut parte întotdeauna de ighemoni prietenoşi. Văzându-i frumuseţea şi auzind de neamul nobil din care provenea şi de bogăţiile acestuia, judecătorii erau destul de slugarnici şi încercau, fără succes, să îi facă inclusiv oferte de căsătorie. Bineînţeles că, în dese rânduri ,erau refuzaţi cât se poate de politicos, dar, uneori, Sfânta Anastasia îi lua direct la rost întrebându-i cu ce drept i se adresează într-un mod atât de ruşinos. Demnitatea nu i-a lipsit niciodată în cursul acestor anchete desfăşurate oricum într-un mod arbitrar, total nedrept. În cele din urmă, acestea au culminat cu executarea ei prin ardere, deşi, fiind nobilă romană, era normal să fie omorâtă prin decapitare. O nouă dovadă a... dreptăţii romane, dacă aceasta mai era necesară, având în vedere multitudinea de procese nedrepte. Sfânta Anastasia a fost îngropată de o femeie pe nume Apolinaria în grădina casei acesteia, iar după încetarea prigoanei lui Diocleţian i-a fost ridicată o biserică deasupra mormântului. Moaştele ei au fost aduse în cele din urmă în Constantinopol. Pilda esenţială a vieţii Sfintei Anastasia rămâne aceea a slujirii smerite. Bogăţia i-a devenit scară către cer, pentru că niciodată nu a pus-o mai presus de ajutorarea aproapelui. Nedreptăţile şi lăcomia celor din jur nu au înduplecat-o să îşi schimbe părerea, deoarece Sfânta ştia că întoarcerea la o existenţă fericită este posibilă doar în Împărăţia cerurilor. O împărăţie unde o aştepta comoara harului, neatinsă şi binecuvântată.
Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, se va afla astăzi în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din Piatra Neamţ. După ce va primi cetele de colindători la sediul Protopopiatului Piatra Neamţ, IPS Teofan va merge la Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ şi la ceremonia organizată, începând cu ora 11:00, de Asociaţia revoluţionarilor în faţa Prefecturii Piatra Neamţ, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la Revoluţia din 1989. După cum ne-a spus pr. Dumitru Ailincăi, protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamţ, IPS Teofan îi va vizita pe reprezentanţii autorităţilor locale, „pentru a împărtăşi urări şi binecuvântari cu prilejul sfintelor sărbători“.Din păcate, puţini sunt cei care ştiu diferenţa între fructele uscate şi cele confiate: fructele uscate sunt deshidratate în condiţiile specifice industriei alimentare, păstrând o bună parte din proprietăţile fructelor proaspete. În contrast, fructele confiate sunt obţinute prin impregnarea cu melasă sau glucoză, pentru a le face mai dulci decât în realitate, în consecinţă, şi mai puţin sănătoase.

A fost odată o seară minunată care a schimbat întreaga lume. Cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla dacă Iisus Domnul nu S-ar fi născut? Poate că speranţa ar fi rămas închisă pentru totdeauna acolo, unde au închis-o păgânii, în cutia Pandorei.Părintele Arhimandrit Varlaam Merticariu, chemat oficial la treapta arhieriei în această seară
Hirotonia întru arhiereu a Părintelui Arhimandrit Varlaam Merticariu va avea loc mâine, tot la Catedrala Patriarhală. Atât slujba Sfintei Liturghii cât şi slujba de hirotonie întru arhiereu a Părintelui Arhimandrit Varlaan Merticariu vor fi transmise în direct de postul de televiziune TRINITAS TV.
În toată ţara, colindătorii vestesc Naşterea Domnului Peste 100 de preoţi din municipiile Galaţi şi Brăila şi de la celelalte protopopiate din eparhie s-au întâlnit la Catedrala arhiepiscopală, pentru a primi binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Casian şi a porni spre vestirea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, la casele creştinilor ASCOR Iaşi a organizat pentru prima dată marşul „Bucuria Colindelor“Invitati:
1.Corul studentilor de la UMF, dirijor Corina Rata
2.Corul Liceului "Waldorf", dirijor Daniel Popa
3.Corul "Mira", al Bisericii Sf. Nicolae Domnesc, dirijor Petronela Dartu
4.Corul "Sf. Teodora", al Manastirii Sf. Trei Ierarhi, dirijor Elena Popa
5.Corul "Sf. Ioan Cucuzel", dirijor Gabriel Corolea
6.Corul "Adoramus", dirijor Ionut Valcu
7.Corul "Floralia", al Universitatii de Arte, indrumat de Lect.Univ.Drd. Zamfira Bucescu-Danila si Preparator Univ. Adrian Sarbu
8.Corul "Invierea" al ASCOR Iasi, dirijor Alin Mihaita
Alaturi de noi va fi la concert si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Va asteptam cu drag!
Marşul s-a desfăşurat pe traseul Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" (corpul B) - Piata Unirii - bdul Ştefan cel Mare şi Sfînt - Catedrala Mitropolitană.
Colindatorii cu lumanari aprinse in mana, si cu stele frumos impodobite au intrat in Catedrala Sfantul Gheorghe (vechea Catedrala Mitropolitana) unde au continuat sa colinde, dupa care Protos. Nicodim Petre a tinut o mica cuvantare, rugand participantii sa mearga si la IPS Teofan pentru a-l colinda si a primi binecuvantare.
Dupa ce grupul de colindatori l-au colindat si pe IPS Teofan acesta le-a multumit, si le-a oferit covrigei si calendare.
Rezultat studiu: Există dovada că rugăciunile ortodoxe funcţionează
Dupa o prima iubire pentru Elizabeth Abbott, consumata in Rusia in anii '30, la varsta de 50 de ani Benjamin Button se indragosteste nebuneste de o femeie de 30 de ani pe nume Daisy si problemele nu intarzie sa apara in aceasta relatie amoroasa intrucat cei doi parteneri de cuplu evolueaza in directii diferite, barbatul intinerind pana cand ajunge un bebelus si dispare in cele din urma de pe fata pamantului, iar femeia imbatranind.
Un film exceptional.O poveste magnifica despre viata, iubire, credinta si suferinta. O istorisire extraordinara despre determinare si sacrificiu.Primul si totodata singurul cuvant la care ma pot gandi atunci cand incerc sa gasesc adjective pentru a caracteriza indeajuns de bine atmosfera filmului este "magic", astfel nu pot spune decat ca atmosfera creata pe tot parcursul peliculei este una magica, iesita din comun...desavarsita. Adoptand un ton obiectiv, dar pastrand idea de mai sus, trebuie sa spun ca cinematografia este sublima, jocul actorilor fara cusur, scenariul de inalta clasa, si coloana sonora un deliciu pentru spectator; dar regia...ei bine regia este monumentala, (indraznesc sa spun) cum nu de multe ori mi-a fost dat sa intalnesc pana in prezent. Pot spune ca desi pana acum la auzul numelui David Fincher, gandul imi zbura la capodopere cum ar fi Se7en sau Fight Club, de azi inainte primul film la care ma voi gandi va fi cu siguranta acesta, The Curious Case Of Benjamin Button.O productie de exceptie, o incantare cinematografica pentru oricare cinefil. Un film care nu atat "te pune pe ganduri" cat te...provoaca sa gandesti. Recomand cu caldura! Vizionare placuta!

După ce în prealabil au susţinut la Centrul eparhial examenul de specialitate în faţa unei Comisii formate din preoţi cu experienţă în domeniul pastoral şi duhovnicesc, tinerii slujitori au primit, prin rugăciunile Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, hirotesia întru duhovnic, în cadrul slujbei de seară închinate Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei.

" - Unde mergi, Gând Rău?" întreabă aceasta, mirată." N-ai mai ieşit de mult la plimbare."
" - În vizită la rudele mele", răspunse timid. "Sunt abătut în ultima perioadă, parcă nu mai sunt eu… Simt că nu mai am mult de trăit şi am decis să rezolv toate disputele cu cei din jur."
" - Foarte bine. Să nu le tulberi prea tare. Să nu stârneşti amintiri ce nu-şi mai au rostul."
"- Nu, promit! Îmi voi folosi simţul umorului. Bruma de umor ce am avut-o din născare", zise Gând Rău.
Sună la sonerie. O dată. Încă o dată. Se auzi cheia răsucită în uşă.
"- Frateee!" spuse Gândul Rău şi se năpusti asupra Gândului Bun.
" - Heeii... păstrează distanţa. Nu vreau să mă întinezi", se apără Gând Bun.
"- Ce-i cu tine aici?" întrebă Gând Senin.
" - Simt că sunt pe cale să dispar din lumea aceasta, şi am zis să vă vizitez."
" - Deci nu vor mai exista decât gânduri de bine?" se interesă Gând Frumos.
" - Da. Eu sunt ultimul Gând Rău din familia gândurilor. Oaia neagră ce există în fiecare familie."
" - Nu se poate", spuse timid, cu privirea în pământ Gând Rău. "Mă irit de la sărutat."
" - Trebuie, trebuie, trebuie..." au sărit cu gura gândurile. Şi au atacat.
L-au sărutat pe Gând Rău, pe urechi, pe nas, pe gură, pe mâini.
Acesta se gâdila... râdea din răsputeri şi, încetul cu încetul se umplea de inimioare pe tot corpul.











