Content feed Comments Feed

Slujiri arhiereşti în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Publicat de Mihai joi, 24 decembrie 2009


De sărbătoarea Naşterii Domnului, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va săvârşi Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Iaşi, iar IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va sluji la Catedrala arhiepiscopală din Suceava. PS Corneliu, Episcopul Huşilor, va oficia slujba Sfintei Liturghii la Catedrala episcopală din Huşi, iar PS Calinic Botoşăneanul va sluji la parohia Pârcovaci, Protopopiatul Hârlău. PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, va sluji la Catedrala arhiepiscopală din Roman.

Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-a aflat marti în municipiul Piatra Neamţ. Începând cu ora 9:30, Înalt Preasfinţia Sa a vizitat Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ, unde a fost întâmpinat de directorul Gheorghe Dumitroaia, care a prezentat secţiile muzeului pe care îl conduce. După cum ne-a relatat pr. Dumitru Ailincăi, protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamţ, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a fost impresionat de modul de organizare a muzeului. La ora 11:00, IPS Teofan s-a deplasat la Prefectura judeţului Neamţ, unde a avut loc un trisaghion la Monumentul eroilor Revoluţiei din 1989. „Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a rostit aici un cuvânt de folos duhovnicesc, în care a vorbit despre semnificaţiile zilei de 22 decembrie, îndemnând în acelaşi timp la nădejde, curaj, verticalitate, demnitate, pentru a împlini astfel visul revoluţionarilor. IPS Teofan a fost invitat apoi în Sala Prefecturii, unde Asociaţia Revoluţionarilor din Piatra Neamţ i-a oferit Înalt Preasfinţiei Sale o diplomă şi o plachetă comemorativă. Şi aici, ierarhul nostru a rostit un cuvânt care a fost apreciat de publicul prezent“, a declarat pr. protopop Dumitru Ailincăi. La ora 12:00, IPS Teofan a intrat în sala de întruniri a Prefecturii, unde s-a întâlnit cu oficialităţile judeţului şi ale oraşului. S-a urmărit, din faţa Prefecturii, derularea Festivalului Tradiţiilor, Obiceiurilor şi Portului Popular din judeţul Neamţ. Începând cu ora 13:00, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a primit pe colindători la sediul Protopopiatului Piatra Neamţ. Au fost prezente şapte cete de colindători: patru din cuprinsul Protopopiatului Piatra Neamţ şi trei din Protopopiatul Roznov. La final, IPS Teofan i-a binecuvântat pe colindători şi le-a oferit tuturor câte un dar.

Vindecătoarea discretă a creştinilor prigoniţi

Publicat de Mihai marți, 22 decembrie 2009

„Viaţa Sfintei Muceniţe Anastasia“ prezintă destul de puţin personajul principal. Sfânta Anastasia a fost şi o nobilă romană foarte bogată, lucru destul de rar întâlnit în rândul sfinţilor. Istoria ei inserează alte trei, mai scurte, despre personaje diferite. Sfânta este prezentă în acestea, dar are un rol atât de discret încât îţi poţi pune uşor întrebarea dacă nu cumva avem patru vieţi sub patronajul uneia singure.

Sfânta Anastasia a crescut într-o familie de rang înalt din Roma, posesoare a unei averi considerabile. Tatăl ei era în mod sigur şi membru al Senatului roman, respectat şi, evident, temut de cei din jur. În biografia Sfintei este relatat faptul că ar fi fost de origine elină, lucru destul de puţin probabil. El a stat la baza căsătoriei forţate a Sfintei Anastasia cu un tânăr care provenea dintr-o familie influentă, pe nume Pomplius. Această însoţire a fost din start o opţiune greşită, dar, cum la vremea respectivă părinţii hotărau aproape întotdeauna cu cine trebuie încheiată căsătoria copiilor, Sfânta Anastasia nu s-a putut împotrivi. Soţul ei era fermecat atât de frumuseţea ei fizică, cât şi de averea impresionantă. Observând că Sfânta Anastasia obişnuieşte să hrănească săracii şi are grijă de creştinii întemniţaţi, a închis-o cu forţa în casă. De multe ori a încercat să abuzeze fizic de ea, dar Sfânta nu se temea de bărbatul acela laş şi lipsit de orice scrupule. Trecerea ei la creştinism s-a datorat unuia dintre perceptorii avuţi în adolescenţă, pe nume Hrisogon. Atunci când acesta a fost întemniţat, a încercat să ia legătura cu el prin scrisori. Cu toate acestea, căsătoria cu Pomplius a rămas din toate punctele de vedere un eşec, lucru care a determinat-o să îl întrebe pe Hrisogon ce trebuie făcut. Acesta a îndemnat-o să aibă răbdare şi să se roage pentru mântuirea soţului ei. Atunci când Sfânta l-a întrebat dacă Pomplius se va întoarce vreodată la adevărata credinţă, Hrisogon i-a trimis următorul răspuns: „Totdeauna înaintea luminii merge întunericul, după boală se întoarce sănătatea şi după moarte se făgăduieşte viaţă. Cu un sfârşit se încheie cele potrivnice ale lumii, ca şi cele cu bună norocire, astfel încât nu prin nevoi să domnească deznădăjduirea, nici prin bucuria cea deşartă, înălţarea. Una este marea pe care umblă bărcile trupurilor noastre şi de o cârmă se conduc sufletele noastre prin înotare. Bărcile unora fiind tari, trec valurile fără vătămare, iar ale altora fiind slabe, chiar la ţărm sunt aproape de înecare, căci aproape este vremea ca să piară cei ce nu cugetă a veni la ţărm mântuitor. Iar tu, o, slujitoarea lui Hristos, cea fără de prihană, leagă-te cu tot gândul de Crucea lui Hristos şi te pregăteşte spre lucrul Domnului şi, după ce vei sluji, după dorinţa ta, cu mucenicească prăznuire, vei trece către Hristos“ (Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, p. 430). La scurtă vreme de la primirea acestei scrisori, Pomplius a fost trimis într-o ambasadă la perşi, iar corabia cu care a plecat s-a scufundat în adâncurile mării. Sfânta Anastasia era liberă să facă tot binele pe care şi-l dorea cu propria avere, la care Pomplius râvnise nesăturat atâta vreme. Având în vedere că Pomplius luase în calcul inclusiv asasinarea propriei soţii pentru a o moşteni, pedeapsa lui Dumnezeu nu a fost deloc fără raţiune. Când doreşti moartea cuiva, este mai bine să începi să te gândeşti şi la faptul că eşti tu însuţi muritor...

Hrisogon şi cele trei surori

Primele două existenţe ascunse în biografia Sfintei Anastasia sunt cele ale Sfântului Hrisogon şi surorilor care i-au găsit moaştele. După o scurtă perioadă de timp de la moartea soţului Sfintei Anastasia, Hrisogon a fost executat, iar trupul i-a fost aruncat în valurile mării. Moaştele sale au ajuns însă la un preot pe nume Zoil, care avea trei fiice: Agapi, Hionia şi Irina. Printr-o descoperire minunată, acesta a fost anunţat că Sfânta Anastasia va veni la el şi că fiicele lui vor suferi moarte mucenicească, lucru care s-a întâmplat. Sfânta Anastasia nu este prea prezentă în aceste scene de moarte martirică, lăsân-du-ni-se impresia că aici se povesteşte o altă biografie. Rolul ei a constat primordial în obţinerea trupurilor celor trei surori şi îngroparea lor. Poate şi acesta este un motiv pentru care a fost caracterizată drept o Sfântă foarte milostivă şi implicată în activităţile pentru ajutorarea aproapelui. „Sfânta Anastasia învăţase şi meşteşugul doftoriei, şi singură tămăduia pe cei răniţi şi pe mîinile sale îi purta pe aceia, care nu puteau să-şi ţină nici picioarele, nici mâinile, avându-le sfărâmate şi rănite pentru Hristos. Apoi singură le dădea acelora hrană în gură, îi adăpa şi le oblojea rănile şi bubele. Aceasta îi era ei spre mare bucurie şi veselie, de a sluji cu osârdie, ca Însuşi lui Hristos, acelora care pătimeau pentru mărturisirea numelui celui preadulce al Domnului. Pentru aceasta cu tot cugetul se îngrijea, în toate chipurile se sârguia şi întru aceasta se ostenea cu toată tăria, biruind neputinţa firii sale, cu tăria sufletului, cu bărbăţia şi cu dragostea către Dumnezu şi către cei de aproape; iar mai vârtos către Sfinţii pătimitori, care totdeauna sunt aproape de Dumnezeu, despre care zicea împreună cu David: iar mie foarte îmi sunt cinstiţi prietenii tăi, Dumnezeule“ (Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, p. 434).

Văduva Teodoti

Cea de-a treia biografie inclusă în Viaţa Sfintei Anastasia este cea a Muceniţei Teodoti. Aceasta era o simplă văduvă din regiunea Bitiniei, care a petrecut o perioadă destul de scurtă de timp împreună cu Sfânta Anastasia, dar, cu toate acestea, îi sunt dedicate câteva pasaje consistente. După trecerea la cele veşnice, o cercetează pe Sfânta Anastasia în închisoare, iar la întrebarea acesteia, cum reuşeşte să facă acest lucru, răspunde că „sufletelor mucenicilor li s-a dat acest dar deosebit de la Dumnezeu, ca, după ducerea lor de la cele pământeşti, să vină la cei care ar voi să vorbească cu dânşii şi să-i mângâie“ (Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, p. 441). Este una dintre puţinele descoperiri de acest gen însoţite de explicaţii plauzibile. Sfânta Anastasia capătă întărire din aceste descoperiri şi rezistă în închisoare mai bine de treizeci de zile fără hrană. Obişnuită să postească şi să se roage frecvent, primind întărire din descoperiri, Sfânta Anastasia a considerat această perioadă un chin mărunt.

Ce înseamnă să fii bogat...

Sfânta Anastasia a avut parte întotdeauna de ighemoni prietenoşi. Văzându-i frumuseţea şi auzind de neamul nobil din care provenea şi de bogăţiile acestuia, judecătorii erau destul de slugarnici şi încercau, fără succes, să îi facă inclusiv oferte de căsătorie. Bineînţeles că, în dese rânduri ,erau refuzaţi cât se poate de politicos, dar, uneori, Sfânta Anastasia îi lua direct la rost întrebându-i cu ce drept i se adresează într-un mod atât de ruşinos. Demnitatea nu i-a lipsit niciodată în cursul acestor anchete desfăşurate oricum într-un mod arbitrar, total nedrept. În cele din urmă, acestea au culminat cu executarea ei prin ardere, deşi, fiind nobilă romană, era normal să fie omorâtă prin decapitare. O nouă dovadă a... dreptăţii romane, dacă aceasta mai era necesară, având în vedere multitudinea de procese nedrepte. Sfânta Anastasia a fost îngropată de o femeie pe nume Apolinaria în grădina casei acesteia, iar după încetarea prigoanei lui Diocleţian i-a fost ridicată o biserică deasupra mormântului. Moaştele ei au fost aduse în cele din urmă în Constantinopol. Pilda esenţială a vieţii Sfintei Anastasia rămâne aceea a slujirii smerite. Bogăţia i-a devenit scară către cer, pentru că niciodată nu a pus-o mai presus de ajutorarea aproapelui. Nedreptăţile şi lăcomia celor din jur nu au înduplecat-o să îşi schimbe părerea, deoarece Sfânta ştia că întoarcerea la o existenţă fericită este posibilă doar în Împărăţia cerurilor. O împărăţie unde o aştepta comoara harului, neatinsă şi binecuvântată.

Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, se va afla astăzi în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din Piatra Neamţ. După ce va primi cetele de colindători la sediul Protopopiatului Piatra Neamţ, IPS Teofan va merge la Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ şi la ceremonia organizată, începând cu ora 11:00, de Asociaţia revoluţionarilor în faţa Prefecturii Piatra Neamţ, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la Revoluţia din 1989. După cum ne-a spus pr. Dumitru Ailincăi, protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamţ, IPS Teofan îi va vizita pe reprezentanţii autorităţilor locale, „pentru a împărtăşi urări şi binecuvântari cu prilejul sfintelor sărbători“.

Stiati că...

Publicat de Mihai luni, 21 decembrie 2009

...în anotimpul rece, fructele proaspete pot fi înlocuite cu succes cu cele deshidratate sau uscate. Acestea îşi păstrează aproape intact conţinutul de vitamine cu efect benefic asupra sănătăţii. Fructele uscate care se găsesc la noi pe piaţă sunt variate, însă cel mai căutate sunt prunele, smochinele, curmalele, caisele şi stafidele. Acestea conţin vitamine, microelemente şi macroelemente cu efect benefic aupra sistemului imunitar, dar nu numai.

Din păcate, puţini sunt cei care ştiu diferenţa între fructele uscate şi cele confiate: fructele uscate sunt deshidratate în condiţiile specifice industriei alimentare, păstrând o bună parte din proprietăţile fructelor proaspete. În contrast, fructele confiate sunt obţinute prin impregnarea cu melasă sau glucoză, pentru a le face mai dulci decât în realitate, în consecinţă, şi mai puţin sănătoase.


Prunele uscate au un conţinut ridicat de cupru şi potasiu şi ajută la reglarea zahărului din sânge. Consumul regulat previne cancerul de colon, stomac şi reumatismul. Prunele uscate rehidratate, adică atunci când sunt puse de seara într-o cană de apă şi consumate de dimineaţă, au efect laxativ la persoanele care suferă de constipaţie.

Smochinele sunt originare din Asia Mică, iar la noi sunt mai des consumate în anotimpul rece. Din punct de vedere energetic, smochinele uscate conţin 260 calorii la 100 g. Cu toate acestea, smochinele au proprietăţi nutritive, tonifiante (sunt recomandate sportivilor), laxative, diuretice şi emoliente. Sunt recomandate copiilor, adolescenţilor, convalescenţilor, bătrânilor, sportivilor şi femeilor însărcinate şi sunt benefice în cazurile de astenie, iritaţii gastrointestinale, constipaţie. Extern, sunt recomandate în stomatite, gingivite, abcese dentare, furuncule. Ele grăbesc colectarea puroiului în afecţiunile inflamatorii (furuncule), în abcese dentare, antrax, panariţiu: se fierb una sau două smochine în lapte, timp de zece minute, înţepându-le. Se aplică sub formă de cataplasmă pe părţile ce trebuie tratate. Se schimbă din patru în patru ore.

Caisele uscate se comercializează sub diverse forme: cele mai comune sunt jumătăţile de un portocaliu aprins. Această culoare intensă este rezultatul tratării cu bioxid de sulf. Există şi caise mici şi întregi care provin din Turcia şi care sunt cele mai gustoase.

Medicii recomandă curmalele în special sportivilor, datorită conţinutului ridicat de glucide, care, după cum se ştie, reprezintă suportul energetic al muşchilor. De asemenea, ele conţin toate vitaminele care aparţin grupului B. În acelaşi timp, sunt foarte eficiente în combaterea constipaţiei şi în prevenirea cancerului abdominal şi anemiei.

Cu toate aceste efecte benefice, fructele uscate sunt interzise persoanelor cu dereglări de metabolism şi celor obeze, din cauza coţinutului ridicat de calorii.

A fost odată o seară minunată care a schimbat întreaga lume. Cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla dacă Iisus Domnul nu S-ar fi născut? Poate că speranţa ar fi rămas închisă pentru totdeauna acolo, unde au închis-o păgânii, în cutia Pandorei.

Dar Dumnezeu a privit spre Pământ şi I S-a făcut milă. A văzut că oamenii Îl aşteptau pe Fiul Lui, a văzut cât erau de nefericiţi şi că nu ştiau cât de puţin le trebuie să dobândească fericirea. Atunci şi-a adus aminte că a hotărât din veci să le trimită pe Fiul Său iubit, pe Pruncul dumnezeiesc, ca Dar de Crăciun. Aşa, primul dar ne-a venit de la Dumnezeu şi, cine ştie, poate că astfel am învăţat şi noi de la El că trebuie să dăruim. Fecioara Maria a fost aleasă pentru curăţenia ei să poarte în pântece Darul dat de Dumnezeu şi ea a primit cu bucurie, pentru ca şi ea să participe la acest Dar. Dar nu s-a oprit aici. Deja totul a început să se schimbe. Iosif a fost şi el prins de această participare la Darul lui Dumnezeu… şi apoi a venit Pământul cu peştera lui… magii, păstorii, îngerii care cântau şi… de aici a început totul. Cântecul îngerilor s-a transformat peste ani şi ani în cântecul colindelor. Păgânii, care odinioară cântau pentru a vesti naşterea Anului Nou, cântau acum despre Naşterea Pruncului. Ziua în care Soarele a învins era cântată de colindele vechi, dar, când zorii creştinătăţii au deschis cu lumina lor ochii lumii întregi, colindele cântau pe Soarele Cel adevărat, Hristos Domnul.

Povestea noastră nu se sfârşeşte aici, ci continuă în teritoriul României de azi. De altfel, povestea nici nu are un final şi nici nu are nevoie de unul. Sufletul sensibil, de poet, al românului a dat desăvârşirea colindelor româneşti. Acestea sunt, poate, cele mai frumoase şi variate dovezi că Hristos S-a născut odată cu sufletul românesc. Domnul S-a născut şi pentru noi, de aceea, încă de când s-a format acest popor, Naşterea Domnului a fost slăvită de cei care au cântat şi hore la bucurie, şi doine la tristeţe. Când nu se vor mai auzi colindele, atunci nu vom mai fi români. Acestea sunt astăzi răspunsul nostru la Darul care în urmă cu peste două milenii l-am primit de la Dumnezeu. Dacă îngerii ne-au învăţat pe noi, oamenii, că doar cântecul este darul pe care oamenii îl pot aduce ca răspuns la Darul lui Dumnezeu, atunci frumuseţea colindelor este răspunsul pe care românii îl aduc pentru că S-a născut Pruncul Cel mult aşteptat.

Să continuăm şi astăzi povestea colindelor, în Ajunul Crăciunului, şi să nu uităm că glasul îngerilor îl auzim azi doar din glasul şi inimile copiilor noştri: „Astăzi S-a născut Hristos, Mesia Cel luminos!“.

„Colindele sunt cântece tradiţionale româneşti, anumite felicitări (urări) de tip epico-liric, având, în general, între 20 şi 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreştină. Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creştine de iarnă, şi nici colindatul, cu umblatul cu steaua. Colindele se cântă în preajma Crăciunului. Unele dintre ele au o sumedenie de variante şi versiuni, potrivit diferitelor regiuni şi graiuri. Iniţial, colindele aveau o funcţiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire şi belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei).“ („Mic dicţionar despre tradiţia colindelor la români“)

„Ritualul se desfăşoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului (24 decembrie), până dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi, vreme de patruzeci sau optsprezece zile, ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie noi şi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete şi bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră şi, după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii.“ (Mircea Eliade, „Istoria credinţelor şi ideilor religioase“)

Pe 25 decembrie, la Biserica „Sf. Mc. Pantelimon“ din Başeu - Hudeşti se va desfăşura un program de colinde şi poezii religioase susţinut de copiii din parohia noastră. Sub titlul „Sub lumina stelei Bethleemului“, enoriaşii au, astfel, ocazia să li se vestească bucuria Naşterii Domnului prin glasurile nevinovate ale copiilor.

pr. Iulian Andrei, parohia „Sf. Pantelimon“, Başeu - Hudeşti, Protopopiatul Darabani


Ieri, în Duminica dinaintea Naşterii Domnului, în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite în Catedrala patriarhală, a avut loc hirotonirea întru arhiereu a părintelui arhimandrit Varlaam Merticariu, ales Episcop-Vicar Patriarhal de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu titulatura Ploieşteanul, în şedinţa de lucru din 28 octombrie 2009. Rânduiala chemării la această înaltă treaptă a slujirii a început la Vecernia de sâmbătă seara.

La finalul Vecerniei săvârşite de preoţii slujitori ai Catedralei patriarhale, a avut loc slujba specială de anunţare şi chemare a candidatului la treapta arhieriei. Prin această slujbă, care se numeşte ipopsifiere, se arată că, după alegerea candidatului de către Sfântul Sinod şi după ce autorităţile de stat au luat act de această alegere, potrivit canoanelor Bisericii şi Statutului Bisericii Ortodoxe Române, precum şi potrivit principiului libertăţii umane, candidatul răspunde în mod liber şi conştient chemării şi responsabilităţii ce vor urma.

Ieri-dimineaţă, la slujba Utreniei, candidatul la arhierie a citit înaintea ierarhilor prezenţi mărturisirea de credinţă, care cuprinde o retrospectivă a istoriei luptei Bisericii cu toate ereziile cu care s-a confruntat de-a lungul veacurilor.

După mărturisirea de credinţă, noul episcop a semnat un act oficial, aşezat pe Sfânta Evanghelie, prin care a certificat că îşi asumă tot ceea ce a mărturisit, precum şi slujirea şi misiunea ce vor urma.

„Vrednic este!“

În cadrul Sfintei Liturghii ce a urmat, săvârşită de Întâistătătorul Bisericii nostre, înconjurat de IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, PS Sofronie, Episcopul Oradiei, PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, PS Daniil, Episcop administrator al Daciei Felix, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, PS Emilian Lovişteanul, Episcop -Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, şi de un ales sobor de preoţi şi diaconi, candidatul a fost hirotonit episcop, după rânduiala liturgică, primind veşmintele specifice: sacosul, omoforul, engolpionul, crucea şi mitra, la fiecare întrebându-se: „Vrednic este?“ şi mulţimea răspunzând „Vrednic este!“

„Hristos vine în lume pentru toate popoarele care vor crede în El“

După citirea Sfintei Evanghelii, în care s-a istorisit Genealogia Mântuitorului, potrivit Sfântului Evanghelist Matei, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat că genealogia pe care ne-o prezintă Evanghelistul Matei ne arată perioada de pregătire şi de aşteptare, cu credinţă şi cu speranţă, a venirii lui Mesia. „În primul rând, Evanghelia de astăzi ne arată că Dumnezeu pregăteşte pe poporul ales şi pe alte popoare ca Fiul Său cel Veşnic, care se face om, să fie primit potrivit pregătirii. Pregătirea aceasta s-a făcut mai ales prin prooroci şi prin persoane care preînchipuiau pe Mesia, pe Hristos. În al doilea rând, învăţăm din Evanghelia de astăzi că nu numai pentru poporul evreu vine Hristos în lume, ci şi pentru alte popoare, pentru toate popoarele care vor crede în El. În al treilea rând, în partea a doua a Evangheliei care s-a citit se vede că Naşterea după trup a Mântuitorului Iisus Hristos nu este una obişnuită, nu este o naştere din iniţiativă bărbătească, nici din poftă trupească. Este o naştere care se realizează din iniţiativa lui Dumnezeu, astfel că Pruncul care se naşte din Fecioara Maria S-a zămislit de la Duhul Sfânt, aşa cum se spune în Crez, şi zămislirea Lui s-a făcut în mod neobişnuit“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel.

O temeinică formare pastorală, duhovnicească şi monahală

La finalul Sfintei Liturghii, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, în calitate de secretar al Sfântului Sinod, a citit Actul Patriarhal, prin care noul episcop a fost recunoscut ca Episcop-Vicar Patriahal, cu titulatura Ploieşteanul - „Luând act că propunerea noastră a ţinut seama de existenţa unui post vacant de episcop-vicar patriarhal la Patriarhia Română, încă din luna aprilie 2006, şi are în vedere soluţionarea multiplelor şi complexelor probleme care se derulează prin Cancelaria Sfântului Sinod, sectoarele Administraţiei Patriarhale şi ale instituţiilor centrale bisericeşti cu scop misionar, acordarea importanţei cuvenite şi coordonarea eficientă a activităţilor cu caracter cultural-educativ, misionar-filantropic şi social, administrativ-economic şi edilitar-gospodăresc la nivelul Patriarhiei Române“ - , arătându-se, de asemenea, că această alegere şi hirotonia s-au făcut apreciindu-se că preacuviosul părinte arhimandrit dr. Varlaam Merticariu are o temeinică formare pastorală, duhovnicească şi monahală, desăvârşită în peste 11 de ani de viaţă călugărească şi de slujire la sfântul altar, o solidă instruire teologică şi o vastă cultură în domeniul istoriei bisericeşti universale şi al ortodoxiei româneşti, o îndelungată şi rodnică experienţă la catedră.

„O demnitate mai mare şi o slujire mai grea“

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre i-a dăruit noului Episcop-Vicar Patriarhal mantia şi toiagul, însemne ale slujirii arhiereşti, iar PS Varlaam a binecuvântat poporul în noua sa demnintate. PF Părinte Patriarh a rostit, cu această ocazie, un cuvânt de felicitare pentru noul episcop hirotonit şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru dăruirea unui nou slujitor, subliniind: „Avem mare nevoie, aici la Patriarhie, de ierarhi care să reprezinte, ca delegaţi ai Patriarhului României, Biserica în diferite momente importante, atât din viaţa Bisericii, cât şi din viaţa ţării noastre, şi, de asemenea , să reprezinte Biserica noastră peste hotare, în diaspora română şi la întruniri internaţionale, ca manifestare a faptului că Patriarhia Română, Biserica Ortodoxă Română, are relaţii de dialog şi cooperare mai întâi cu Bisericile Ortodoxe surori şi apoi cu alte Biserici creştine şi cu organisme internaţionale şi instituţii în care aduce mărturia dreptei credinţe şi mărturia unei vieţi dinamice, a unei vieţi pastorale, misionare, culturale şi sociale, care se desfăşoară în ţara noastră cu multă jertfelnicie, cu multă dăruire de sine. Felicităm pe Preasfinţitul Episcop-Vicar Patriarhal Varlaam, pentru că astăzi primeşte o demnitate mai mare şi o slujire mai grea, aceea a arhieriei“, a spus Preafericirea Sa.

„Mă încearcă sentimentul responsabilităţii chemării în această dumnezeiască slujire“

În final, noul Episcop-Vicar Patriarhal a mulţumit Părintelui Patriarh Daniel, întreg Sfântului Sinod, precum şi clerului şi credincioşilor, exprimându-şi emoţia în faţa acestei înalte slujiri. „Mă încearcă sentimentul responsabilităţii chemării în această dumnezeiască slujire. Cred că lucrarea Duhului Sfânt pe care l-aţi invocat în taina hirotoniei pe care am primit-o astăzi va vindeca şi va completa cele care îmi lipsesc şi nădăjduiesc că sentimentul acesta de responsabilitate îl voi trăi cu bucurie mai târziu. Trăiesc un sentiment de mare onoare, pentru că am fost chemat la cea mai înaltă demnitate bisericească, la arhierie, treapta cea mai înaltă a slujirii sacramentale, despre care Sfântul Ignatie Teoforul, pe care îl prăznuim astăzi, a scris în cuvinte de foc“, a spus Preasfinţitul Varlaam, noul Episcop- Vicar Patriarhal.


În această seară, după slujba Vecerniei de la Catedrala Patriarhală din Bucureşti a avut loc slujba de ipopsifiere a noului episcop-vicar patriarhal, părintele arhimandrit Varlaam Merticariu. La slujba au fost prezenţi mai mulţi ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, preoţi şi credincioşi, atât din Arhiepiscopia Bucureştilor, cât şi din Arhiepiscopia Iaşilor. Ipopsifierea reprezintă chemarea oficială la treapta arhieriei, informează TRINITAS TV.

Hirotonia întru arhiereu a Părintelui Arhimandrit Varlaam Merticariu va avea loc mâine, tot la Catedrala Patriarhală. Atât slujba Sfintei Liturghii cât şi slujba de hirotonie întru arhiereu a Părintelui Arhimandrit Varlaan Merticariu vor fi transmise în direct de postul de televiziune TRINITAS TV.

„Am pornit să colindăm...“

Publicat de Mihai joi, 17 decembrie 2009

În toată ţara, colindătorii vestesc Naşterea Domnului Peste 100 de preoţi din municipiile Galaţi şi Brăila şi de la celelalte protopopiate din eparhie s-au întâlnit la Catedrala arhiepiscopală, pentru a primi binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Casian şi a porni spre vestirea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, la casele creştinilor ASCOR Iaşi a organizat pentru prima dată marşul „Bucuria Colindelor“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), filiala Iaşi, a organizat în seara zilei de 14 decembrie 2009 marşul „Bucuria Colindelor“. Evenimentul a avut loc cu sprijinul şi participarea membrilor a 15 asociaţii de la mai multe universităţi din Iaşi, informează mmb.ro. Peste 300 de studenţi ieşeni, purtând în mâini stele tradiţionale (din lemn împodobit cu ghirlande) şi lumânări aprinse, au parcurs traseul Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi - Piaţa Unirii - Bdul „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ - Catedrala mitropolitană din Iaşi. Tinerii au cântat colinde româneşti, dorind astfel să aducă ieşenilor vestea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. „Acest marş are loc de mulţi ani la Bucureşti, iar la Iaşi s-a organizat pentru prima dată. Prin această acţiune am dorit să aducem bucurie în sufletele oamenilor, să-i aducem mai aproape unii de alţii, pentru ca, astfel, să-i bucure pe cei aflaţi în suferinţă“, a declarat Marius Constantin Pavel, preşedintele ASCOR - filiala Iaşi. În timp ce intonau colindul „O, ce veste minunată“, studenţii ieşeni au intrat în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi.

Vestitorii Naşterii Domnului s-au îndreptat apoi către Palatul mitropolitan, unde îi aştepta Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a ascultat câteva dintre cântările specifice acestei perioade. Mitropolitul le-a împărţit apoi colindătorilor daruri de binecuvântare, transmiţând tuturor celor prezenţi urări de bine pentru anul 2010. „Să aveţi cu toţii sfârşit de an binecuvântat şi să vă bucuraţi la anul de timp frumos deasupra cerului, deasupra creştetului, dar mai ales în inimile voastre“, a spus IPS Teofan. „A fost o acţiune frumoasă, având în vedere că în Iaşi sunt în jur de 60. 000 de studenţi. Iaşiul ne găzduieşte pe perioada studiilor. Noi, ascorenii, avem o tradiţie, aceea de a-l colinda pe Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar anul acesta ne-am bucurat de ea împreună cu alţi colegi. Cred că Înalt Preasfinţia Sa s-a bucurat că studenţii încă ţin tradiţia în viaţă“, a declarat Ionela Amihălăchioaei, coordonator al Departamentului Relaţii Externe, ASCOR - filiala Iaşi. Tinerii ascoreni i-au colindat şi pe deţinuţii de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Iaşi.

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a organizat aseară, la Casa de Cultură din Suceava, cu binecuvântarea şi în prezenţa IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, concertul de colinde „Astăzi S-a născut Hristos“. Concertul s-a bucurat de prezenţa a 28 de coruri, grupuri vocale, corale ale preoţilor din protopopiatele Rădăuţi şi Botoşani, corale folclorice şi corale ale pompierilor militari din Suceava şi Câmpulung Moldovenesc.

Eveniment misionar la Galaţi

Pe 15 decembrie 2009, Arhiepiscopia Dunării de Jos a organizat un eveniment misionar, specific perioadei de dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului, urmat de un concert de colinde, sub genericul „Am pornit să colindăm...“, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

Peste 100 de preoţi din municipiile Galaţi şi Brăila şi de la celelalte protopopiate din eparhie, purtând icoanele Naşterii Domnului, precum şi tineri din opt formaţii corale, s-au întâlnit la Catedrala arhiepiscopală, pentru a primi binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Casian şi a porni spre vestirea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, la casele creştinilor.

De la Catedrala arhiepiscopală, cei prezenţi, în frunte cu chiriarhul locului, au plecat în procesiune, până la Teatrul Muzical „Nae Leonard“, unde a avut loc concertul de colinde susţinut de următoarele formaţii: corurile de copii ale parohiilor „Sf. Dumitru“ şi „Sf. Atanasie Patelarie“ din Galaţi, care participă la programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“; grupurile de colindători tradiţionali de la parohia Lieşti, protopopiatul Tecuci, şi de la parohia Rădeşti, protopopiatul Tg. Bujor; corala „Camerata Juventus“ a Liceului Pedagogic şi a Seminarului Teologic din Galaţi; corul „Theologos“ al Departamentului Teologic al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi; corul Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei“ din Galaţi; corul studenţilor din ASCOR Galaţi.

Copiii, tinerii şi studenţii participanţi la acest concert au primit din partea Arhiepiscopiei Dunării de Jos 350 de pachete în valoare totală de 3.000 de lei.

Invitatie la Concertul "Lumina din Betleem"

Publicat de Mihai miercuri, 16 decembrie 2009

In seara aceasta de la ora 18.00 ASCOR Iasi va invita la Concertul de colinde "Lumina din Betleem", in sala Pasilor Pierduti (in corpul A al UAIC).

Invitati:

1.Corul studentilor de la UMF, dirijor Corina Rata
2.Corul Liceului "Waldorf", dirijor Daniel Popa
3.Corul "Mira", al Bisericii Sf. Nicolae Domnesc, dirijor Petronela Dartu
4.Corul "Sf. Teodora", al Manastirii Sf. Trei Ierarhi, dirijor Elena Popa
5.Corul "Sf. Ioan Cucuzel", dirijor Gabriel Corolea
6.Corul "Adoramus", dirijor Ionut Valcu
7.Corul "Floralia", al Universitatii de Arte, indrumat de Lect.Univ.Drd. Zamfira Bucescu-Danila si Preparator Univ. Adrian Sarbu
8.Corul "Invierea" al ASCOR Iasi, dirijor Alin Mihaita

Alaturi de noi va fi la concert si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

Va asteptam cu drag!

Marşul colindătorilor... (video)

Publicat de Mihai marți, 15 decembrie 2009

Marşul colindătorilor...

Publicat de Mihai luni, 14 decembrie 2009

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Iaşi, a organizat si anul acesta un marş al colindătorilor.

Marşul s-a desfăşurat pe traseul Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" (corpul B) - Piata Unirii - bdul Ştefan cel Mare şi Sfînt - Catedrala Mitropolitană.

Colindatorii cu lumanari aprinse in mana, si cu stele frumos impodobite au intrat in Catedrala Sfantul Gheorghe (vechea Catedrala Mitropolitana) unde au continuat sa colinde, dupa care Protos. Nicodim Petre a tinut o mica cuvantare, rugand participantii sa mearga si la IPS Teofan pentru a-l colinda si a primi binecuvantare.

Dupa ce grupul de colindatori l-au colindat si pe IPS Teofan acesta le-a multumit, si le-a oferit covrigei si calendare.


Rezultat studiu: Există dovada că rugăciunile ortodoxe funcţionează

Publicat de Mihai duminică, 13 decembrie 2009


Un studiu efectuat de cercetătorii ruşi a arătat că atunci când oamenii fac semnul crucii şi practică rugăciunea se purifică şi se vindecă mai repede.

Fiziciana Angelina Malahovska a dovedit experimental minunile înfăptuite de semnul crucii şi de rugăciuni. "Când mîncarea este însemnată cu semnul crucii aceasta este purificată în mod real, imediat. Aceasta este o mare minune, care se întîmplă zi de zi", afirmă Malahovska. Studiul a fost efectuat de-a lungul a aproape zece ani, cu binecuvîntarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Astfel, cercetătorii au verificat efectul rugăciunii "Tatăl Nostru" şi al semnului ortodox al Sf. Cruci făcute asupra bacteriilor patogene. În acest sens, au fost prelevate probe de apă din: fântâni, râuri şi lacuri şi toate conţineau stafilococul auriu.

Purifică apa şi mâncarea

Studiul a dovedit că, dacă se rosteşte rugăciunea "Tatăl Nostru" şi se face semnul Sf. Cruci peste probele de apă, numărul bacteriilor periculoase scade de şapte, zece, sute şi chiar mii de ori. Rugăciunea a fost rostită atît de credincioşi, cît şi de necredincioşi.

De asemenea, s-a dovedit că persoanele bolnave, după ce au practicat frecvent rugăciunea, au început să se simtă mai bine. Însă, dacă semnul Sf. Cruci este făcut neglijent, de exemplu cu cele trei degete unite incorect, sau duse în afara locurilor corecte (mijlocul frunţii, centrul plexului solar şi cavităţile umerilor drept şi sting), rezultatul pozitiv este redus sau chiar nu există.





Adaptat dupa nuvela omonima a autorului american Francis Scott Fitzgerald, filmul de fata este o fantezie cu elemente de science fiction si drama, ce urmareste cazul iesit din comun al unui barbat pe nume Benjamin Button care reuseste sa inverseze procesul firesc de scurgere a timpului, nascandu-se batran si intinerind pe masura ce anii se scurg. Povestea este plasata in New Orleans, debutand spre sfarsitul primului Razboi Mondial si derulandu-se pana la inceputul secolului XXI, timp in care Benjamin experimenteaza deopotriva sentimentul iubirii si al pierderii, bucuria vietii si amaraciunea mortii.

Dupa o prima iubire pentru Elizabeth Abbott, consumata in Rusia in anii '30, la varsta de 50 de ani Benjamin Button se indragosteste nebuneste de o femeie de 30 de ani pe nume Daisy si problemele nu intarzie sa apara in aceasta relatie amoroasa intrucat cei doi parteneri de cuplu evolueaza in directii diferite, barbatul intinerind pana cand ajunge un bebelus si dispare in cele din urma de pe fata pamantului, iar femeia imbatranind.

Un film exceptional.O poveste magnifica despre viata, iubire, credinta si suferinta. O istorisire extraordinara despre determinare si sacrificiu.Primul si totodata singurul cuvant la care ma pot gandi atunci cand incerc sa gasesc adjective pentru a caracteriza indeajuns de bine atmosfera filmului este "magic", astfel nu pot spune decat ca atmosfera creata pe tot parcursul peliculei este una magica, iesita din comun...desavarsita. Adoptand un ton obiectiv, dar pastrand idea de mai sus, trebuie sa spun ca cinematografia este sublima, jocul actorilor fara cusur, scenariul de inalta clasa, si coloana sonora un deliciu pentru spectator; dar regia...ei bine regia este monumentala, (indraznesc sa spun) cum nu de multe ori mi-a fost dat sa intalnesc pana in prezent. Pot spune ca desi pana acum la auzul numelui David Fincher, gandul imi zbura la capodopere cum ar fi Se7en sau Fight Club, de azi inainte primul film la care ma voi gandi va fi cu siguranta acesta, The Curious Case Of Benjamin Button.O productie de exceptie, o incantare cinematografica pentru oricare cinefil. Un film care nu atat "te pune pe ganduri" cat te...provoaca sa gandesti. Recomand cu caldura! Vizionare placuta!


„Zilele Dosoftei“ la Iaşi

Publicat de Mihai sâmbătă, 12 decembrie 2009


Asociaţia „Frăţia Ortodoxă Română“ - filiala Iaşi, în colaborare cu Muzeul Literaturii Române Iaşi, organizează astăzi, începând cu ora 14:30, la Muzeul „Sfântul Ierarh Dosoftei Mitropolitul“, „Zilele Dosoftei“. După cuvântul de bun-venit al pr. Constantin Andrei, protopop al Protopopiatului Iaşi 1 şi preşedinte al Asociaţiei „Frăţia Ortodoxă Română“ - filiala Iaşi, se va oficia slujba Acatistului Sfântului Ierarh Dosoftei. Prof. univ. Elvira Sorohan de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi va susţine conferinţa „Dosoftei, un traducător original al Psaltirii“. La final, elevii Şcolii „Dimitrie Sturdza“ din Iaşi vor susţine un program artistic.

Marşul colindătorilor

Publicat de Mihai



Şi anul acesta avem bucuria să vă invităm la un concert de colinde miercuri, 16 decembrie 2009, ora 18:00 în Sala Paşilor pierduţi a Universităţii "A. I. Cuza". Vă dorim numai bucurii!



Vineri, 11 decembrie 2009, la Catedrala arhiepiscopală din Galaţi, a avut loc slujba de hirotesie întru duhovnic a preoţilor hirotoniţi în lunile octombrie şi noiembrie a.c. pe seama unor parohii vacante din judeţele Galaţi şi Brăila.

După ce în prealabil au susţinut la Centrul eparhial examenul de specialitate în faţa unei Comisii formate din preoţi cu experienţă în domeniul pastoral şi duhovnicesc, tinerii slujitori au primit, prin rugăciunile Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, hirotesia întru duhovnic, în cadrul slujbei de seară închinate Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei.

Povestioare cu tâlc: Gândul RĂU și Gândul IUBIRII

Publicat de Mihai vineri, 11 decembrie 2009


Gândul Rău s-a hotărât să facă o vizită rudelor sale. Cine altcineva decât Gândurile Bune?... S-a îmbrăcat la patru ace, şi-a făcut freza cu creastă - ultima modă - şi-a pus cercelul rotund în urechea dreaptă şi a pornit la drum.

Mergând atent, să nu se sfarme, nu a zărit Conştiinţa care s-a oprit încet.
" - Unde mergi, Gând Rău?" întreabă aceasta, mirată." N-ai mai ieşit de mult la plimbare."
" - În vizită la rudele mele", răspunse timid. "Sunt abătut în ultima perioadă, parcă nu mai sunt eu… Simt că nu mai am mult de trăit şi am decis să rezolv toate disputele cu cei din jur."
" - Foarte bine. Să nu le tulberi prea tare. Să nu stârneşti amintiri ce nu-şi mai au rostul."
"- Nu, promit! Îmi voi folosi simţul umorului. Bruma de umor ce am avut-o din născare", zise Gând Rău.

Ajuns la capătul străzii, coti spre dreapta. S-a oprit in faţa unei case simple, modeste, cu un etaj. Exteriorul vopsit în alb, cu flori în grădini şi iederă pe casă.
Sună la sonerie. O dată. Încă o dată. Se auzi cheia răsucită în uşă.
"- Frateee!" spuse Gândul Rău şi se năpusti asupra Gândului Bun.
" - Heeii... păstrează distanţa. Nu vreau să mă întinezi", se apără Gând Bun.

Rudele au apărut una câte una în salon.
"- Ce-i cu tine aici?" întrebă Gând Senin.
" - Simt că sunt pe cale să dispar din lumea aceasta, şi am zis să vă vizitez."
" - Deci nu vor mai exista decât gânduri de bine?" se interesă Gând Frumos.
" - Da. Eu sunt ultimul Gând Rău din familia gândurilor. Oaia neagră ce există în fiecare familie."

"- Am o idee!" zise triumfător Gând Dulce. "Să facem o magie. Toate gândurile de bine să-l sărute pe Gând Rău şi acesta va deveni un gand bun."
" - Nu se poate", spuse timid, cu privirea în pământ Gând Rău. "Mă irit de la sărutat."
" - Trebuie, trebuie, trebuie..." au sărit cu gura gândurile. Şi au atacat.
L-au sărutat pe Gând Rău, pe urechi, pe nas, pe gură, pe mâini.
Acesta se gâdila... râdea din răsputeri şi, încetul cu încetul se umplea de inimioare pe tot corpul.

După ritual, Gândul Rău s-a transformat în Gândul Iubirii.

ICOANA ZILEI:

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

SINAXAR:

Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva

PROLOAGE:

Autor:

Fotografia mea
Mihai
Iasi, Moldova/Romania, Romania
M-am născut pe 27-01-1989, în Piatra Neamt, judeţul Neamt. STUDII: Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Staniloae" - Iasi (facultate în curs) specializarea Teologie Pastorală; Colegiul Tehnic de Transporturi (Auto) - Piatra Neamt (2004-2008); Şcoala Generală Nr. 1 Zanesti (1996-2004).
Vizualizaţi profilul meu complet
Subscribe to blogul_pentru_suflet

Powered by us.groups.yahoo.com

Persoane interesate