BLOGUL PENTRU SUFLET

traducere şi adaptare: Mihai-Alex Olteanu

Icoana Maicii Domnului „Floarea nepieritoare” este prăznuită pe 3 aprilie. 

Icoana Maicii Domnului „Floarea nepieritoare” mai este numită și „Floarea neprihănită” sau „Floarea de crin” 

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în această icoană ținându-L pe Pruncul Hristos cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă un buchet simbolic de flori în care predomină crinii albi (sau chiar un singur crin alb). Acesta simbolizează floarea ce nepieritoare a fecioriei și neprihănirii Preacuratei Fecioare Maria, căreia Biserica i se adresează în imnuri cu „Tu eşti rădăcina fecioriei şi Floarea cea neveştejită a curăţiei”. Din aceste cântări închinate Maicii Domnului se trage și denumirea icoanei.

În unele icoane, pe lângă crini mai sunt zugrăviți trandafiri, bujori sau alte flori.

Hristos este zugrăvit purtând coroană și îmbrăcat cu veșminte împărătești. El binecuvântează cu mâna Sa stângă, iar în mâna dreaptă ține un glob care are deasupra o cruce (glob crucifer), ceea ce înseamnă că El este Stăpânul lumii și Mântuitorul tuturor. În unele copii ale icoanei, Pruncul Hristos ține în mâna stângă sceptrul, ca simbol al autorității supreme.

Nu se cunoaște când și unde a apărut această icoană în Rusia.

Copii ale acestei icoane făcătoare de minuni s-au proslăvit în Moscova, în Voronej, dar și în alte locuri din Rusia și Ucraina, tămăduind mulți bolnavi.

Sursa: http://www.doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos, și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).

Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).

Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează.

Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Iviron este ferecată, cu exceptia fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu pietre prețioase, monezi de aur și o mulțime de alte podoabe dăruite de împărați, regi, egumeni, duci, ofițeri și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la Dânsa.

Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” este prăznuită pe 24 martie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este numită și icoana Maicii Domnului „Muntele umbrit”.

Icoana Maicii Domnului s-a aflat pentru aproximativ 250-300 de ani într-una din mănăstirile de monahi din Tver, până când a fost dăruită de stareț lui Cosma Volcianinov, unul din ctitorii mănăstirii. Icoana a fost transmisă în familia ctitorului din generație în generație, până când un strănepot a lui Cosma a considerat-o învechită și a aruncat-o într-un pod.

Tânărul era cunoscut pentru insultele pe care i le aducea soției sale în mod repetat. Necăjindu-se tare, femeia și-a pus în gând să se sinucidă într-o baie părăsită din casă.

În drum spre baie, i s-a arătat un monah care i-a spus: Unde te duci, tu nefericito? Întoarce-te în casa ta, caută icoana Maicii Domnului „Muntele unbrit”, roagă-te înaintea ei și vei trăi în pace cu soțul tău.

Uimită fiind, femeia s-a întors acasă și a povestit cele întâmplate familiei. Aceștia chiar au mers și au căutat călugărul, dar acesta nu mai era.

Femeia a căutat și a descoperit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a curățat-o și a așezat-o la loc de cinste în casă. Spre seară (în ajunul Bunei Vestiri) au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele netăiat”. Din acel moment, preotul a venit și a săvârșit anual rugăciuni înaintea icoanei în ziua de 24 martie.

Citiți continuarea pe http://www.doxologia.ro

traducere şi adaptare: Mihai-Alex Olteanu

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” este prăznuită pe 19 martie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1103 în Smolensk.

Mai există și o altă icoană, lângă Okopa (mai jos de Smolensk), de același tip și cu aceeași denumire, probabil o copie realizată după original.

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” s-a aflat între anii 1611 - 1613 în tabăra militară a armatei ruse, care apăra orașul Smolensk de asediatorii polonezi.

Soldații ruși, conduși de comandantul Sein, s-au rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, iar asediatorii polonezi au fost învinși.

Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/icoana-maicii-domnului-din-smolensk-dulcea-sarutare

Icoana Maicii Domnului „Lubiatov” este prăznuită pe 19 martie.

Această sfântă icoană a Maicii Domnului care datează din secolul al XV-lea, s-a aflat pentru o vreme spre închinare în biserica Mănăstirii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Lubiatov, regiunea Pskov.

Pe spatele icoanei era prinsă înainte o plăcuță de argint cu o inscripție, datând din anul 1890.

Din inscripție aflăm că Țarul Ivan cel Groaznic a venit în anul 1570 să pedepsească locuitorii din Pskov pentru o presupusă trădare. Novgorodul și Pskovul, erau bănuite de Țar că s-au aliat cu Prințul Lituaniei. Aflând aceasta, locuitorii din Pskov s-au rugat cu toții, în prima săptămână a Postului Mare, ca Țarul să se îmblânzească și să-și schimbe hotărârea.

În drumul său spre Pskov, Țarul a poposit la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Lubiatov.

În timpul Utreniei, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, el a strigat: „Fiți milostivi în sufletele voastre, puneți înapoi săbiile și opriți uciderea!”

Gândul cel bun al Țarului a rămas statornic în privința Pskovului. Atunci locuitorii au ieșit la porți, cu pâine și sare, făcându-i Țarului primirea cuvenită.

Comuniștii au confiscat icoana în 1928, iar în 1930 ea a fost mutată în Galeria Tretiakov.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu are elemente combinate din trei tipuri iconografice ale Maicii Domnului. În principal, icoana aparține tipului „Eleousa”, asemănătoare icoanei Maicii Domnului din Vladimir (prăznuită pe 21 mai, 23 iunie și 26 august). Gestul Pruncului (de a sta cu fața lipită de a Maicii Sale) este asemănător cu cel din icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” (prăznuită pe 19 martie). Gestul Fecioarei de a indica cu mâna dreaptă spre Pruncul Hristos este specific icoanei Maicii Domnului „Hodeghetria” (28 iulie).

Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/icoana-maicii-domnului-lubiatov

Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor este prăznuită pe 14 martie și 16 august. 

Conform tradiției, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca, și seamănă cu celebra Icoană a Maicii Domnului din Vladimir. 

Această Icoană și-a primit numele de la Marele Cneaz Iaroslav Vsevolodovici (+ 1246), tatăl Sfântului Alexandru Nevski, care la Sfântul Botez a primit numele Teodor, în cinstea Sfântului Teodor Stratilat (8 februarie).

Conform tradiției, icoana a fost găsită de fratele său mai mare, Sfântul Gheorghe (4 februarie),  într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit o biserică pe locul vechii capele, în jurul căreia s-a format Mănăstirea Sfântul Teodor - Gorodeț.

Cneazul Iaroslav (Teodor) a devenit Mare Cneaz de Vladimir după ce fratele său Sfântul Gheorghe a fost ucis în lupta cu mongolii de la râul Sita. În anul 1239, el a transferat în mod solemn moaștele fratele său de la Rostov la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir. El a oferit icoana pe care a moștenit-o de la fratele său, Sfântului Alexandru Nevski - fiul său.

Marele Cneaz Iaroslav (Teodor) este renumit în istoria Rusiei. El a continuat cu tradițiile glorioase ale unchiului său Sfântul Andrei Bogoliubski (4 iulie), și ale tatălui său, Vsevolod al III-lea. El a fost conectat la aproape toate evenimentele importante din istoria Rusiei din prima jumătate a secolului al XIII-lea.

În perioada 1237-1238, Rusia a fost arsă și sfâșiată de mongoli. Iaroslav a ridicat-o din cenușă, a reconstruit și împodobit orașele, mănăstirile și bisericile. El a rezidit orașele devastate de inamici, aflate de-a lungul fluviului Volga: Kashin, Uglich , Yaroslavl, Kostroma, Gorodeț.

El a ctitorit Biserica Sfântul Teodor Stratilat din Kostroma și Mănăstirea Teodorov de lângă Gorodeț în onoarea patronului său spiritual. Timp de opt ani a condus țara din scaunul de Mare Cneaz, timp în care a trebuit să o ghideze printr-un traseu deosebit de dificil, menținând-o în echilibru militar-politic, deși la est se învecina cu Hoarda de Aur. Cel mai apropiat companion lui a fost fiul său, Sfântul Alexandru Nevski, care a continuat, de asemenea, politicile sale. 

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit pe 14 noiembrie 1263 la mănăstirea fondată de tatăl său, icoana a fost luată de către fratele mai mic, Vasile. 

Vasile Yaroslavici a fost cel mai mic fiu a lui Iaroslav Vsevolodovici (al VIII-lea copil). În 1246, după moartea tatălui său (Prințul Iaroslav a fost otrăvit în capitala Imperiului Mongol, Karakorum, când Vasile avea numai cinci ani), Vasile a devenit Cneaz de Kostroma. În anul 1272 , el a devenit Mare Cneaz de Vladimir.

Deși a domnit doar patru ani ca Mare Cneaz, Vasile nu a fost scutit de intrigi, certuri și lupte. În 1272, a apărat Rusia de dușmanii externi, iesind cu armata rusească și apărâd Kostroma de incursiunile tătare. Urmând exemplul bunicului său, Sfântul Andrei Bogoliubski (care a luat cu el pe câmpul de luptă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir), Cneazul Vasile a intrat pe câmpul de luptă cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. O lumină orbitoare a ieșit de la sfânta icoană. Văzând aceasta tătarii s-au dispersat și au fugit din Rusia.

În anu 1276, Marele Cneaz Vasile și-a terminat călătoria vieții pe acest pământ. Majoritatea evenimentelor importante din viața sa a avut loc cu binecuvântarea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. El a adormit în Domnul la Kostroma, aici aflându-se și mormântul său. Din acel moment, sfânta icoană se află în Catedrala Sfântul Teodor Stratilat din Kostroma.

În ziua de 14 martie 1613, noul țar, Mihail Romanov a fost proclamat suveran în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia” din Kostroma. În memoria acestui eveniment istoric, 14 martie a fost stabilită ca zi de prăznuire a icoanei.

S-au făcut numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor, iar una din primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, numeroase copii ale icoanei s-au îmbogățit cu scene ce zugrăvesc evenimente din istoria Icoanei făcătoare de minuni.

Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-un veșmânt superb de prințesă. Se crede că icoana Sfintei Parascheva de pe spatele icoanei are legătură cu soția Sfântului Alexandru Nevski.

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod este prăznuită pe 27 noiembrie.

În icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată cu mâinile înălțate în rugăciune, având Pruncul Iisus în dreptul pântecelui ei, încadrat într-o mandorlă (aureolă) luminoasă și binecuvântând.

Această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este considerată ca fiind una din primele imagini iconografice ale Fecioarei Maria. O astfel de icoană se păstrează în Bazilica Sfânta Agnesa din Roma (secolul IV). De asemenea, există o icoană veche bizantină a Maicii Domnului „Nikopea” din secolul al VI-lea, unde Fecioara Maria este reprezentată șezând pe tron și ținând în mână un scut pe care se alfa chipul lui Iisus Hristos Emanuel.

În România, această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este numită „Oranta”, iar în Grecia este cunoscută sub numele de „Platitera”.

Citește mai mult pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) este prăznuită pe 8 septembrie și 27 noiembrie.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) a fost descoperită pe 8 septembrie 1295 în pădure, nu departe de orașul Kursk (Rusia). Un vânător a găsit-o cu fața în jos la rădăcinile unui stejar bătrân. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pămân din locul în care a fost ridicată. Și în prezent acest izvor se află în acel loc.

Vânătorul a construit un paraclis mic de lemn, în cinstea icoanei descoperite. Din acel moment, oamenii au venit pentru a cinsti Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, numită și „a Rădăcinii din Kursk” (pentru că a fost găsită la rădăcinile unui stejar). Aici au avut loc multe minuni datorită icoanei.

Citește mai multe pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Abalatsk” este prăznuită pe 20 iulie și 27 noiembrie.

Icoana Maicii Domnului „Abalatsk” a fost pictată de către Arhidiaconul Matei de la Catedrala din Tobolsk, ca împlinire a promisiunii unui țăran ce era paralitic, pe nume Eftimie.

Citește mai multe pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo” este prăznuită pe 27 noiembrie.

Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo” este o veche icoană făcătoare de minuni, ce a fost dăruită Țarului Alexei Mihailovici de către unul din Patriarhii Răsăritului (se presupune că este vorba despre Sfântul Atanasie al Constantinopolului, prăznuit pe 28 octombrie).

Citește mai mult pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Korchemnaya” este prăznuită pe 27 noiembrie.

Această icoană a Maicii Domnului mai este numită și „Taverna” după o văduvă din Ryzan, care suferea de slăbiciune pentru vin. Aceasta a mers și a amanetat icoana Maicii Domnului „a Semnului” ce se afla în casa ei, primind la schimb vin.

Citește mai mult pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski” este prăznuită pe 27 noiembrie.

Icoana Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski” a fost zugrăvită în anul 1879 de către maicile de la Mănăstirea Sfântului Serafim de Sarov (Serafim Ponetaevski) aflată nu departe de Arzamas, în apropierea localității Ponetaevsk.

Citiți mai multe pe: doxologia.ro 

Această Icoană a Maicii Domnului și-a primit numele „a pătimirilor”, deoarece pe fiecare parte a Maicii Domnului se află câte un înger ținând în mână uneltele pătimirilor Domnului: Crucea, sulița și buretele.

Se spune că era o femeie evlavioasă, Ecaterina, care a început să aibă accese de nebunie după căsătorie. A fugit în pădure și a avut tentative de suicid de mai multe ori.

Într-un moment de luciditate ea s-a rugat Maicii Domnului, și i-a promis că, dacă o va vindeca, va intra în mănăstire. După recuperarea sănătății, ea și-a amintit de promisiunea făcută, dar după mai mult timp. Timorată și profund tulburată, a căzut la pat. De trei ori Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat poruncind bolnavei să meargă la Nijni-Novgorod și să cumpere Icoana Ei de la iconograful Grigorie.

Citiți articolul integral pe doxologia.ro

 

În Duminica Tururor Sfinților, precum și la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar și în ziua dinaintea ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august), cinstim Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” care mai este numită și „îmblânzirea inimilor împietrite”.

Icoana este una din puținele în care Fecioara Maria apare singură. Inima Ei este străpunsă cu șapte săgeți. Așezarea săgeților diferă: patru pe partea stângă și trei pe partea dreaptă, sau invers, ori câte trei în fiecare parte și una pe verticală în partea de jos. Acest număr, șapte, înseamnă plinătatea, dar în cazul de față înseamnă plinătatea necazului (a durerii și a suferinței). Originile Icoanei sunt în Biserica Romano-Catolică, și se crede că a fost adusă în Rusia de către iconografii polonezi. În conformitate cu tradiția răsăriteană, spre deosebire de cea a occidentului care se închină inimii Maicii Domnului, în această Icoană inima Fecioarei Maria este ascunsă, nevăzându-se prin hainele Sale.

Fundamentul scripturistic pentru această Icoană este proorocia Dreptului Simeon, (mai există o altă Icoană a Maicii Domnului numită „proorocia lui Simeon”), care a ieșit în întâmpinarea Domnului, atunci când a fost dus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Iosif la patruzeci de zile după nașterea Sa. Atunci, Dreptul Simeon i-a zis Născătoarei de Dumnezeu: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Lc. 2, 34-35).

Citiți articolul integral pe doxologia.ro

Icoana din Minsk a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă de Sfântul Vladimir, cneaz de Korsun, și așezată în Catedrala Adormirii Fecioarei Maria (sfințirea bisericii din 996 este sărbătorită pe 12 mai).

În anul 1500, în timpul ocupării Kievului de către Khan Mengli Giray, un tătar a dezbrăcat Icoana de îmbrăcăminte și podoabe după care a aruncat-o în râul Nipru. După o vreme a fost găsită plutind în râul Svislocha, lângă Minsk.

 

Icoana Preasfintei Năcătoare de Dumnezeu de pe Tolga a apărut pe 8 august 1314 episcopului Prohor al Rostovului (numit de alții Trifon). Mergând prin episcopia sa, sfântul a vizitat împrejurimile Lacului Alb și de acolo a călătorit de-a lungul malurilor râurilor Sheksna și Volga, la Yaroslavl. S-a oprit la aproape șapte verste distanță de Yaroslavl, pe malul drept al râului Volga acolo unde se varsă în râul Tolga.

La miezul nopții, când toată lumea dormea, sfântul s-a trezit și a văzut o lumină care lumina întreg ținutul. Aceasta lumină venea de la o coloană de foc de pe celălalt mal al râului, până la care se întindea un pod. Luându-și toiagul, sfântul a mers până la celălalt mal, și apropiindu-se de coloana de foc, a văzut Icoana Maicii Domnului stând în aer. Uluit de minune, sfântul s-a rugat vreme îndelungată, iar când s-a întors, a uitat să-și ia toiagul.

Citiți articolul integral pe doxologia.ro

Una dintre cele mai mari comori ale Mănăstirii Noul Valaam din Heinävesi - Finlanda, este Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Valaam. Pictată pe lemn de tei, cu dimensiunile 132 x 79.5 cm, icoana o înfățișează pe Fecioara Maria în mărime naturală, cu privirea coborâtă, stând în picioare pe un nor, îmbrăcată într-o mantie roșie strălucitoare și un stihar turcoaz închis. Ea ține cu brațul său stâng pe Pruncul Hristos, care este îmbrăcat în veșmânt galben deschis. Cu mâna sa dreaptă, Ea arată spre Prunc în stilul Icoanei Maicii Domnului „Hodigitria”. Hristos binecuvântează cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă ține un glob care are deasupra o cruce, ceea ce înseamnă că El este Creatorul lumii și Stăpânul tuturor.

Conform inscripției, icoana a fost pictată în 1878, ca „osteneală a călugărilor de la Valaam”. Însă, acesta este în mod obișnuit atribuită Părintelui Alipie, unul dintre cei mai mari iconografi de la Mănăstirea Valaaam din Iezerul Ladoga din Karelia rusă. Părintele Alipie (Konstantinov) a pictat icoana cu câțiva ani după ce a ajuns la mănăstire, înainte de a fi devenit frate acolo. El a fost tuns în monahism în anul 1884 și a fost hirotonit ca ieromonah în 1893.

Urmând convențiile din secolul al  XIX-lea, icoana a fost pictată în stil „realist”, folosind o tehnică care combina utilizarea de tempera și uleiuri.

Citiți articolul integral pe doxologia.ro