Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit.
Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului.
O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti.
In rest, toata viata lui nu a dat nimic.
Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu:
- Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!
Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte.
Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor:
Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat:
- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?
- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai.
- Dar crezi tu ca poti?
- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate…
- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine.
N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban.
Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus:
- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!
Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti.
- Aoleu, dar de ce n-am decat atat?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti?
- Ei, omule, i-a raspuns Sfantul Petru, cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa…
Tocmai in acea clipa, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot.
Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a cautat sa adune comori doar in cer.
Erau atatia saraci ce aveau nevoie de ajutorul sau …!
„Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.” (Fericitul Augustin)
“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan
Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului.
O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti.
In rest, toata viata lui nu a dat nimic.
Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu:
- Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!
Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte.
Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor:
Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat:
- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?
- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai.
- Dar crezi tu ca poti?
- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate…
- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine.
N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban.
Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus:
- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!
Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti.
- Aoleu, dar de ce n-am decat atat?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti?
- Ei, omule, i-a raspuns Sfantul Petru, cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa…
Tocmai in acea clipa, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot.
Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a cautat sa adune comori doar in cer.
Erau atatia saraci ce aveau nevoie de ajutorul sau …!
„Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.” (Fericitul Augustin)
“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” - Leon Magdan
0 Responses to Povestioare cu tâlc: “Comori adunate”