BLOGUL PENTRU SUFLET

Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului arată în Pastorala de Crăciun cum “Cerul şi pământul se pregătesc să sărbătorească ziua cea mare” care este “tot aşa de importantă ca şi Facerea lumii, deoarece la această oră, în urmă cu două mii de ani, Dumnezeu a hotărât să trimită pe pământ pe Fiul Cel Unul-Născut, ca din Preacurata Fecioara Maria să se nască într-o peşteră săracă”.

Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului arată în Pastorala de Crăciun că, deşi oamenii uitaseră de Dumnezeu, totuşi “Dumnezeu n-a uitat de neamul omenesc, ci i-a privit pe oameni cu milă, ca un Tată”. Aşa “a trimis pe Fiul Său să se umilească şi să se nască pe pământ. Oamenii nu L-au cunoscut şi nu L-au primit, ci, în timp ce ei petreceau în chefuri, în dezmăţ şi în fărădelegi, ca pe timpul lui Noe, Fiul lui Dumnezeu şi Mama Lui au găsit loc într-o peşteră. Şi acolo într-o iesle, în întuneric şi frig, S-a născut Fiul lui Dumnezeu pe pământ”.

Bucuria mamelor

Aşa cum arată Înalt Preasfinţia Sa, “praznicul Naşterii Domnului este sărbătoarea care de două mii de ani a adus mângâiere şi bucurie pentru toate mamele din lume. Aceste mame, întotdeauna când s-a născut un copil, s-au bucurat, ştiind că Iisus, Care S-a născut într-o iesle, este Fiul lui Dumnezeu Care conduce cerul şi pământul şi că El scrie în cartea vieţii pe toţi copiii ce se nasc pe pământ şi le pregăteşte loc în Împărăţia lui Dumnezeu la toţi cei ce primesc viaţă, când se zămislesc în sânul mamei, din împreunarea bărbatului cu femeia lui. Atunci, la zămislire, fiecare făptură care ia chip de om primeşte suflet viu, suflet nemuritor de la Dumnezeu. De aceea, cel ce îndrăzneşte să se atingă de acest prunc care a primit viaţă în pântecele mamei lui ucide un om cu suflet viu şi pentru toţi cei ce omoară aceşti copii, înainte de a se naşte, pedeapsa va fi mai mare decât a celui ce ucide un om, pentru că aceia n-au lăsat să vină la viaţă această făptură omenească, să vadă creaţia care ne vorbeşte despre Dumnezeu”.

Oamenii pot găsi fericirea în familie

Familia este întemeiată de Dumnezeu în Rai, arată chiriarhul de la Maramureş: “Copiii se nasc în familie. Familia este întemeiată de Dumnezeu înainte de a cădea Adam şi Eva în păcat”. “În Rai nu s-au născut copii, însă dacă Adam şi Eva nu ar fi călcat porunca lui Dumnezeu şi nu ar fi ascultat de satana, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, primii copii s-ar fi născut acolo în Rai şi toţi ar fi devenit nemuritori”. Totuşi, “în familie s-a păstrat o părticică din bucuriile Raiului. De aceea, familia este un dar de la Dumnezeu. Este un loc în care se poate crea o stare care să facă viaţa omului fericită. Starea aceasta s-a întunecat, s-a stricat, s-a pierdut când omul a uitat de Dumnezeu şi a început să-şi facă idoli din pofte şi plăceri pământeşti. Familia atunci s-a pustiit, omul a devenit nefericit. Femeia a devenit roaba bărbatului, femeia nu mai era soţia lui, nici mama copiilor lui, nici copiii nu mai făceau bucurie părinţilor. Aşa a ajuns viaţa fără de Dumnezeu”.

Iisus Hristos a binecuvântat nunta şi familia

Ierarhul mai arată că “Fiul lui Dumnezeu, Care nu S-a zămislit din plăcerea trupească nici din poftă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, a reabilitat starea paradiziacă pe pământ. Participând la nunta din Cana Galileii, a binecuvântat nunta prin lumina evangheliei Sale, a readus în familia în care sunt respectate poruncile lui Dumnezeu atmosfera Raiului”. IPS Justinian precizează că bărbatul “nu are dreptul să fie un desfrânat, ci bărbat al unei singure femei, un bărbat curat, un om care cinsteşte şi iubeşte curăţia, cum iubeşte monahul fecioria. Femeia ţine în cămin focul sacru al iubirii. Ea, femeia, nu lasă să se stingă acest foc, focul dragostei, care se întreţine, care se alimentează de două izvoare sfinte, netrecătoare: dragostea de bărbatul ei şi dragostea de copiii ei. Această dragoste nu lasă să se răcească căldura din familie, căldura din casă şi aşa fericirea se păstrează în cămin întotdeauna. Copiii culeg putere din ochii tatălui lor, din privirea mamei lor, din bunătatea şi din frumuseţea tatălui lor, care are viaţă cinstită şi curată, şi de aceea copiii cresc, ascultă şi se mândresc cu tatăl lor şi se încălzesc şi cresc cu căldura ce vine din inima şi din cuvintele mamei lor”.

Sfântă poruncă: “Să aveţi grijă de copii”

“Vă rog părinteşte să apăraţi familia. Este cea mai importantă şi sfântă poruncă a lui Dumnezeu. Să aveţi grijă de copii. Copiii sunt cea mai frumoasă şi scumpă comoară a ţării noastre, a satelor şi oraşelor din România. “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Mt. 19, 14) poporul român nu şi-a pierdut inocenţa, frumuseţea şi bunătatea copiilor. Vă spune acest lucru slujitorul sufletului vostru”.