Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor este prăznuită pe 14 martie și 16 august.
Conform tradiției, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea
Sfântul Teodor a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca, și
seamănă cu celebra Icoană a Maicii Domnului din Vladimir.
Această Icoană și-a primit numele de la Marele Cneaz Iaroslav
Vsevolodovici (+ 1246), tatăl Sfântului Alexandru Nevski, care la
Sfântul Botez a primit numele Teodor, în cinstea Sfântului Teodor
Stratilat (8 februarie).
Conform tradiției, icoana a fost găsită de fratele său mai mare,
Sfântul Gheorghe (4 februarie), într-o capelă veche din lemn din
apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit o biserică pe
locul vechii capele, în jurul căreia s-a format Mănăstirea Sfântul
Teodor - Gorodeț.
Cneazul Iaroslav (Teodor) a devenit Mare Cneaz de Vladimir după ce
fratele său Sfântul Gheorghe a fost ucis în lupta cu mongolii de la râul
Sita. În anul 1239, el a transferat în mod solemn moaștele fratele său
de la Rostov la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir. El a
oferit icoana pe care a moștenit-o de la fratele său, Sfântului
Alexandru Nevski - fiul său.
Marele Cneaz Iaroslav (Teodor) este renumit în istoria Rusiei. El a
continuat cu tradițiile glorioase ale unchiului său Sfântul Andrei
Bogoliubski (4 iulie), și ale tatălui său, Vsevolod al III-lea. El a
fost conectat la aproape toate evenimentele importante din istoria
Rusiei din prima jumătate a secolului al XIII-lea.
În perioada 1237-1238, Rusia a fost arsă și sfâșiată de mongoli.
Iaroslav a ridicat-o din cenușă, a reconstruit și împodobit orașele,
mănăstirile și bisericile. El a rezidit orașele devastate de inamici,
aflate de-a lungul fluviului Volga: Kashin, Uglich , Yaroslavl,
Kostroma, Gorodeț.
El a ctitorit Biserica Sfântul Teodor Stratilat din Kostroma și
Mănăstirea Teodorov de lângă Gorodeț în onoarea patronului său
spiritual. Timp de opt ani a condus țara din scaunul de Mare Cneaz, timp
în care a trebuit să o ghideze printr-un traseu deosebit de dificil,
menținând-o în echilibru militar-politic, deși la est se învecina cu
Hoarda de Aur. Cel mai apropiat companion lui a fost fiul său, Sfântul
Alexandru Nevski, care a continuat, de asemenea, politicile sale.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea
Sfântul Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a
rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit
pe 14 noiembrie 1263 la mănăstirea fondată de tatăl său, icoana a fost
luată de către fratele mai mic, Vasile.
Vasile Yaroslavici a fost cel mai mic fiu a lui Iaroslav Vsevolodovici
(al VIII-lea copil). În 1246, după moartea tatălui său (Prințul Iaroslav
a fost otrăvit în capitala Imperiului Mongol, Karakorum, când Vasile
avea numai cinci ani), Vasile a devenit Cneaz de Kostroma. În anul 1272 ,
el a devenit Mare Cneaz de Vladimir.
Deși a domnit doar patru ani ca Mare Cneaz, Vasile nu a fost scutit de
intrigi, certuri și lupte. În 1272, a apărat Rusia de dușmanii externi,
iesind cu armata rusească și apărâd Kostroma de incursiunile tătare. Urmând exemplul bunicului său, Sfântul Andrei Bogoliubski (care a luat cu el pe câmpul de luptă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir), Cneazul Vasile a intrat pe câmpul de luptă cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. O lumină orbitoare a ieșit de la sfânta icoană. Văzând aceasta tătarii s-au dispersat și au fugit din Rusia.
Cronicile spun că Marele Cneaz Vasile a avut o dragoste deosebită
pentru Biserică și cler. După moartea martirică a Episcopului Mitrofan
de Vladimir în timpul Asaltului de la Vladimir din 4 februarie
1238, Eparhia a rămas văduvă mai mulți ani. Aceasta l-a întristat pe
Marele Cneaz Vasile.
Cu ajutorul său a fost zidită o catedrală mare în
Vladimir și sfințită în anul 1274. Acest lucru a fost aparent în
legătură cu sfințirea Sfântului Serapion (12 iulie), fost egumen la
Mănăstirea Peșterilor, ca Episcop de Vladimir.
În anu 1276, Marele Cneaz Vasile și-a terminat călătoria vieții pe acest pământ.
Majoritatea evenimentelor importante din viața sa a avut loc cu
binecuvântarea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului
„Teodorovskaia”. El a adormit în Domnul la Kostroma, aici
aflându-se și mormântul său. Din acel moment, sfânta icoană se află în
Catedrala Sfântul Teodor Stratilat din Kostroma.
În ziua de 14 martie 1613, noul țar, Mihail Romanov a fost
proclamat suveran în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului
„Teodorovskaia” din Kostroma. În memoria acestui eveniment istoric, 14
martie a fost stabilită ca zi de prăznuire a icoanei.
S-au făcut numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor,
iar una din primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către
mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a
secolului al XVII-lea, numeroase copii ale icoanei s-au îmbogățit cu
scene ce zugrăvesc evenimente din istoria Icoanei făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-un veșmânt superb de prințesă. Se crede că icoana Sfintei Parascheva de pe spatele icoanei are legătură cu soția Sfântului Alexandru Nevski.
0 Responses to Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor, Kostroma