Un om sarac a mers intr-o buna zi la preotul din sat pentru a-i cere ajutorul.
- "Am nevoie disperata de ajutor." i-a zis saracul. "Traim intr-o singura camera cu totii... sotia mea, copiii si socrii. Toti traim in aceeasi camera. Nervii nostri sunt intinsi la maxim, strigam si urlam unii la altii ca niste descreierati."
-"Promiti ca vei face ceea ce-ti voi cere?" a intrebat preotul cu gravitate.
- "Jur ca voi face orice. Ajutati-ma sa scap din aceasta situatie imposibila."
- "Foarte bine." zise preotul. "Cate animale ai in curte?".
- "O vaca, o capra si sase gaini." raspunse saracul.
- "Foarte bine!" spuse preotul. "Du-te acum acasa si ia toate aceste animale cu tine in casa. Lasa-le sa locuiasca cu voi in camera. Vino din nou sa ma vezi peste o saptamana."
Omul nostru pleca ingrozit. Nu stia ce sa faca. Isi aminti insa ca a promis sa-l asculte pe preot si, pana la urma, baga toate animale in casa.
O saptamana mai tarziu, saracul veni din nou la preotul intelept, cu o fata jalnica, si zise:
- "Nu mai pot, parinte!!! Sunt o epava... Murdaria!... Putoarea!... Galagia!... Suntem toti la marginea nebuniei! Nu mai putem rezista asa..."
- "Daca asa sta treaba," zise preotul, "du-te inapoi acasa si scoate toate animale afara din casa."
Omul a fugit tot drumul pana acasa si a facut ce ii ceruse preotul intelept. In ziua urmatoare s-a intors la preot, dar acum avea ochii plini de o licarire de bucurie:
- "Oh, parinte, cat de dulce este viata noastra acum! Animalele nu mai sunt inauntru. Casa e un paradis..., e atat de multa liniste, atat de curat, atat de larg si de confortabil! Vai... ce frumoasa e acum viata noastra!..."
0 Responses to Povestioare cu tâlc: Despre perspective si perceptie