Parinte, este buna Oastea Domnului? De unde a aparut aceasta organizatie in sanul Bisericii noastre?
De la mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului. Dupa razboi, moralul era foarte scazut, mai ales in Ardeal, unde sunt secte si formatiuni religioase de tot felul. Pentru a trezi sentimentul religios si de al face sa fie mai puternic, Mitropolitul Nicolae Balan a initiat o miscare in sanul Bisericii, numita Oastea Domnului. Prin aceasta, urmarea sa-i adune pe credinciosi la rugaciune, la cantari religioase, in fiecare duminica dupa amiaza in Sfintele Biserici si sa-i incurajeze la o viata si traire moral-religioasa mai puternica. Aceasta miscare uramarea si contracararea prozelitismului sectar, care dupa razboi luase amploare. Cei ce au fost pe front in germania, au venit de acolo unii dintre ei, alterati de neoprotestanti. Pana la razboi, nu s-a pomenit In Romania de sectari. Toti erau ortodocsi. Astfel, de organizarea si animarea credinciosilor in actiuni de Oastea Domnului, se ocupa un preot pe nume Iosif Trifa. De la un moment dat, activitatea miscarii a inceput sa se denatureze si sa devieze de la linia pur ortodoxa. Adunarile, incepeau sa semene tot mai mult cu adunarile sectarilor, unde laicul sa treaca inaintea sacerdotului. Cantarea traditionala si bisericeasca sa semene cu cea laica, textele cantarilor sa fie inlocuite cu textele unor poezii religioase compuse de laici si unele sa fie imprumutate de la sectari. Cuvantul de invatatura sa fie rostit de laici si treptat preotul trecuse pe ultimul loc, s.a.m.d. Vazand aceasta, Mitropolitul si-a dat seama ca Oastea Domnului se transformase in ceva periculos. Atunci l-a chemat Pr. Iosif Trifasi i-a pus in vedere sa revina la linia si trairea ortodoxiei si sa inceteze de a mai anima gruparea Oastea Domnului. Pr. Iosif Trifa, in loc sa dea ascultatre ierarhului sau, orbit de succesul pe care-l avea in randul adeptilor, a cazut sub neascultare si se spune ca a fost caterisit si chiar blestemat de Mitropolit. Acest duh al incapatianarii, al neascultarii de Biserica si preot, separarea si iesirea de sub traditia Bisericii ii conduc si astazi. S-au asezat mirenii in locul preotului, oaia in locul pastorului. Ii stapaneste duhul mandriei considerandu-se a fi mai evlaviosi si mai ravnitori in pastrarea credintei si fac ca si sectarii, in adunari, cumatrii si nunti, se urca mirean la amvon si incep sa invete de acolo cuvantul lui Dumnezeu. Canonul 64 al Sinodului VI Ecumenic, spune asa: „Mireanul care invata fara voia episcopului, afurisire 40 de zile” Nu se cuvine laicului sa tina cuvantari, sau sa invete in public, insusindu-si prin aceasta dregatorie de invatator... De ce te faci pe tine pastor oaie fiind; de ce te faci cap, picior fiind; de ce indraznesti sa conduci oaste, fiind pus intre soldati? Si de se va dovedi a calca cineva acest canon sa se afuriseasca 40 de zile. Sfantul Apostol Petru zice: „... nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia” (II Petru, 1, 20). Mantuitorul a trimis numai pe Sfintii Apostoli la propovaduire, zicandu-le: „mergand invatati toate neamurile...” nu si pe mireni. Pe preoti ii ajuta harul preotiei lucrator si sfintitor la propovaduirea cuvantului si a invataturilor de credinta, fiind luminati de acesta in cunoasterea tainelor lui Dumnezeu, pe cand pe mirean il poate incurca vrajmasul cu nestiinta si nepriceperea.
(Raspunsuri duhovnicesti la intrebarile credinciosilor
ale parintelui Ilarion Argatu)
Si noi la randul nostru nu ne crerdem mai buni de cat ei ,tocmai prin faptul ca ii denigram si improscam cu noroi ,fara sa -i cunoastem direct?
Eu nu am fost la nici o adunare de a lor ,dar sa-i blamez din start fara sa cunosc faptele....
Hai sa privim si cu un pic de smerenie lucrurile -daca ei sunt mai buni decat noi?Cine stie?
Am zis eu ca ma cred mai bun???
Nu-i denigram... spunem adevarul... eu ii cunosc direct... si de asta vorbesc din aceasta postura... si in primul rand ce scris mai sus e luat dintr-o carte... nu am zis-o eu...
Din partea noastra este smerenie... la ei nu prea gasesti... pt ca deja ni se cred superiori... citeste cu atentie ce scrie mai sus si apoi vorbeste!!! ;)
Monica,in acest articol nu sunt judecati ei ca oameni....ci faptele lor...mai citeshte o data articolul...Ce spune acolo?„... nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia” (II Petru, 1, 20). "De ce te faci pe tine pastor oaie fiind; de ce te faci cap, picior fiind; de ce indraznesti sa conduci oaste, fiind pus intre soldati?" Ori,spune f clar in articol,k in aceasta secta:Oastea Domnului,mirenii sunt lasati sa predice la amvon,asa cum shi din randul sectarilor,oricine care are ceva de spus,poate veni in fata unei multimi de oameni shi sa spuna liber ce are de spus!
Credinta adevarata e Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica- Biserica Ortodoxa....Smerenia e piatra pretioasa,e ushor sa vorbesti...dar multa munca este pana sa fii un om cu adevarat smerit..mereu ar trebui sa fie cu noi gandul k noi suntem cei mai pacatosi oameni de pe pamant ca sa putem dobandi bunatatea sufleteasca,dragostea fata de aproapele si asha sa dobandim si smerenia.
Biserica Ortodoxa este singura care respecta Sfanta Traditie de 2000 de ani shi n-a schimbat nimic din Biblie....cum au facut sectarii ori catolicii prin schisma de la 1054,ori stilistii care fac ce vor:"Cantarea traditionala si bisericeasca sa semene cu cea laica, textele cantarilor sa fie inlocuite cu textele unor poezii religioase compuse de laici si unele sa fie imprumutate de la sectari."
" S-au asezat mirenii in locul preotului, oaia in locul pastorului. Ii stapaneste duhul mandriei considerandu-se a fi mai evlaviosi si mai ravnitori in pastrarea credintei si fac ca si sectarii, in adunari, cumatrii si nunti, se urca mirean la amvon si incep sa invete de acolo cuvantul lui Dumnezeu."
Ori ,pedeapsa pentru unii ca acestia este ceea ce spune Canonul 64 al Sinodului VI Ecumenic care spune asa: „Mireanul care invata fara voia episcopului, afurisire 40 de zile”
Draga Mihai, vreau sa cred ca ai fost sincer atunci când ai spus cele postate de tine şi să pun cele scrie pe teama necunoaşterii activitaii asociatiei ortodoxe Oastea Domnului.
De aceea te invit să citeşti câte ceva despre Adunările Oastei Domnului si poate cu un minim efort sa-ti procuri aceasta carte: " Omoforuri. Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Romane despre Oastea Domnului" Prefaţă: P. F. Teoctist, Patriarh al României
În aceasta carte vei gasi cateva interviuri relevante despre Oastea Domnului cu arhierei importanti ai Bisericii Ortodoxe Române
Convorbirile acestea au izvodit din împreuna sfătuire cu parte din arhiereii Bisericii Ortodoxe Române cu privire la Asociaţia Oastea Domnului. Ele au fost, mai întâi, găzduite de săptămânalul Iisus Biruitorul – publicaţie a Oastei Domnului, una din cele mai reprezentative apariţii publicistice ale arealului ortodox din România –, în cadrul rubricii Personalităţi de seamă despre Oastea Domnului. Proiectul acesta editorial s-a profilat pe parcursul câtorva ani, vreme în care am contactat marea majoritate a ierarhilor, invitându-i la dezbatere, la povăţuire şi cuvânt de dojană sau de îmbărbătare pentru membrii acestei Mişcări. Mulţi dintre cei contactaţi au răspuns cu toată dragostea şi aplecarea de suflet unei astfel de invitaţii, regăsindu-se în aceste pagini. Migrarea lor din pagină de ziar între coperte de carte e o bucurie a lucrului împlinit, a gestului ajuns expresie de dragoste şi consideraţie pentru un anumit segment al Bisericii, aflat în dinamica binecuvântată a mersului către Împărăţie, sub oblăduire arhierească.
Cu fiecare întâlnire şi înfiripare a convorbirii asupra acestui subiect s-a născut, în primul rând, bucuria vederii faţă către faţă a unor oameni care, dincolo de aşezarea lor în actul slujirii, s-au dovedit interlocutori de o suavitate gingaşă, aleasă, cu inima deschisă către cei ce le veneau în întâmpinare pentru sfat şi binecuvântare.
Unele dintre interviuri sunt supuse vămuirii vremii, în sensul că se referă la un anumit context, care ulterior a comportat metamorfoze de nuanţă. Astfel, unii dintre arhiereii care, la momentul realizării materialelor, se aflau în aşezarea de episcop, ulterior au fost chemaţi la slujirea întru mitropolit. Alteori, zonele circumscrise unei anumite ascultări arhiereşti au cunoscut etapele unei anumite reorganizări administrativ-teritoriale bisericeşti, ceea ce a dus la punctarea unor realităţi diferite, faţă de situaţia de fapt, de acum. Toate aceste convorbiri însă, dincolo de aceste aspecte contextuale, poartă în sine vocaţia cuvântului care face bucurie, a cuvântului care creşte înălţările întru devenire duhovnicească. Ele sunt cu atât mai preţuite cu cât vin din partea unor arhierei care, în marea majoritate, au cunoscut Oastea Domnului „la ea acasă”, adică în modul ei propriu de manifestare şi de legitimare ca fiică a Bisericii Ortodoxe Române şi formă de angajament în profilarea unei paradigme misionare care transgresează, iată, un alt secol de existenţă. Am considerat necesar să inserez, în deschiderea acestui volum, o convorbire cu Gheorghe Precupescu, unul dintre membrii marcanţi ai Mişcării Oastea Domnului, cel care e dătător de seamă pentru mersul misionar şi editorial a unei importante laturi a specificităţii de manifestare a acestei Lucrări. Cu el am punctat liniile de forţă ale Oastei Domnului, pornind de la elementele de istoricitate şi demers constitutiv al acestei Mişcări, pentru a ajunge, apoi, la aspectele sensibile de manifestare ale ei.
De asemenea, ca un gând de pioasă recunoştinţă, am bucuria de a prefaţa cartea cu un cuvânt al Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române de vrednică pomenire, pe care mi l-a trimis la doar câteva zile după parcurgerea manuscrisului.
Prea Fericirii Sale şi distinşilor arhierei, fiiască sărutare de dreaptă!...
În cuprinsul acestui volum, sunt întâlniţi următorii arhierei: P. F. Teoctist, P. F. Daniel, Î. P. S. Laurenţiu Streza, Î. P. S. Antonie Plămădeală, Î. P. S. Teofan Savu, Î. P. S. Nicolae Corneanu, Î. P. S. Bartolomeu Anania, Î. P. S. Irineu Popa, Î. P. S. Serafim Joantă, P. S. Daniil Stoenescu, P. S. Lucian Mic, P. S. Visarion Bălţat, P. S. Gherasim Putneanul, P. S. Gherasim Cristea, P. S. Nicodim Nicolaescu, P. S. Gurie Gorjeanul, P. S. Ioachim Bacăoanul, P. S. Vasile Someşanul şi P. S. Damaschin Coravu.
Cuprins
P. F. Teoctist
Precuvântare
Prefaţă
Gheorghe Precupescu
„Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia”
P. F. Daniel
„Sprijin major pentru misiunea Bisericii”
Î. P. S. Laurenţiu Streza
„Dumnezeu să binecuvânteze Lucrarea….
Î. P. S. Nicolae Corneanu
„Cred că e foarte necesară Oastea Domnului astăzi”
Î. P. S. Serafim Joantă
„Oastea Domnului aduce un suflu nou de viaţă în Biserică”
Î. P. S. Teofan Savu
„Duhul este Cel Care se roagă în noi cu suspine negrăite”
Î. P. S. Bartolomeu Anania
„Nu mai este suficient să fii bun sau foarte bun; trebuie să fii, neapărat, excelent”
Î. P. S. Antonie Plămădeală
„Oastea Domnului păstrează valori morale incontestabile”
P. S. Daniil Stoenescu
„Viitorul Oastei Domnului nu poate fi decât precum trecutul ei”
P. S. Lucian Mic
„Oastea Domnului a activat mult în secolul XX, dar cred că ar trebui să activeze şi mai mult în secolul XXI”
P. S. Visarion Bălţat
„Regiment de avangardă al marii oşti creştine a Bisericii”
P. S. Gherasim Putneanul
„Credincioşi doritori de a păzi Cuvântul Domnului”
P. S. Nicodim Nicolăescu
„Îmi aduc aminte cu bucurie de Oastea Domnului şi de ostaşi”
P. S. Gurie Gorjeanul
„O armată, o înrolare sub steagul lui Hristos”
P. S. Ioachim Bacăuanul
„Am avut întotdeauna o simpatie faţă de Oastea Domnului”
P. S. Gherasim Cristea
„Eu întotdeauna am avut o idee foarte bună despre Oastea Domnului”
P. S. Irineu Slătineanul
„Grupă de credincioşi care s-au dedicat cu totul misiunii creştine”
P. S. Vasile Someşanul
„Oastea Domnului are un rol de dinamizare a vieţii spirituale din Biserică”
P. S. Damaschin Coravu
„Oastea Domnului a apărut pentru a umple un gol”
Si mai recomand celor care vorbesc astazi despre "Oastea Domnului" sa-si faca timp sa se mai uite peste inca doua carti:
- Ce este Oastea Domnului
-Dreptarul invataturii sanatoase
Si nica ceva:
În cartea "Călăuză în credinţa ortodoxă" scrisă de Pr. Arhimandrit Cleopa Ilie, editată de Episcopia Romanului, la pagina 427, este un capitol despre Oastea Domnului. Cartea a fost editată prima dată, înainte de Decembrie 1989 şi se prezintă sub forma unui dialog între un ucenic care pune întrebări şi Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa care dă răspunsuri duhovniceşti.
Cartea de faţă circulă şi pe internet de mult timp, iar capitolul respectiv este citat destul de des atunci cînd e vorba despre Oastea Domnului.
Despre exactitatea celor scrise acolo, lăsăm să ne vorbească textul de mai jos, scris de Traian Dorz, (printre altele contemporan cu Pr. Cleopa), text publicat în Istoria unei Jertfe, vol. 4, Editura Oastea Domnului, Sibiu, pagina 486-487. Episodul relatat mai jos, are loc în data de 25 mai 1987, în faţa sediului Patriarhiei Române, în Bucureşti:
...Ieşind cu fratele Mitrofan de la Patriarhie, l-am ajuns pe stradă pe părintele Ioanichie Bălan de la mănăstirea Sihăstria, care se întorcea din acelaşi loc ca şi noi. Aflasem mai înainte despre faptul că dânsul tocmai publicase o nouă carte a sa despre o călătorie la Ierusalim. Şi mă bucuram că am prilejul să-l întâlnesc şi să-l cunosc.
I-am ieşit deci înainte şi i-am arătat toată bucuria pe care o am pentru faptul că ne-am întâlnit. Mi s-a părut că şi dânsul se bucura şi mi-a spus că fusese tot la Patriarhie în interesul cărţii sale. Mi-a vorbit entuziasmat despre reuşita cărţii acesteia, spunând că poate numai Părintele Trifa a mai putut scrie o aşa carte despre locurile sfinte. L-am rugat să-mi facă şi mie rost de un exemplar. I-l voi plăti îndată... Mi-a promis, iar eu tot aştept şi astăzi cartea. Se poate să fi uitat – că şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti...
Înainte de a ne despărţi, fiindcă ştiam că acolo la Sihăstria vieţuieşte şi maestrul său, arhimandritul Cleopa Ilie, care a scris şi el acum câţiva ani o carte despre învăţătura creştină ortodoxă, în care face nişte afirmaţii neadevărate şi pline de jigniri la adresa Oastei Domnului, am ţinut neapărat să-i spun asta, zicându-i:
– Părinte Bălan, am aflat că sunteţi acolo împreună cu părintele arhimandrit Cleopa Ilie, care a scris cartea despre mărturisirea învăţăturii ortodoxe... Vă rog să-i comunicaţi durerea şi dezaprobarea noastră cu privire la afirmaţiile atât de neadevărate pe care le publică acolo despre Oastea Domnului. Cum este posibil ca un om care se pretinde slujitor al lui Dumnezeu să facă nişte astfel de necontrolate afirmaţii? Nu ne dăm noi oare seama de marea răspundere pentru cuvântul scris, care este de o mie de ori mai grav? De marea răspundere a fiecărui cuvânt pe care îl scoatem din gura noastră? După cum este scris: Din cuvintele tale vei fi osândit (Matei 12, 37). Şi cu atât mai mult aici. Un cuvânt spus ţi-l aude unul-doi. Dar unul scris ţi-l aude lumea întreagă şi ţi-l păstrează veacurile veşnice.
Ucenicul scriitorului arhimandrit Cleopa Ilie a încercat să-şi apere şi să şi dezvinovăţească fratele şi superiorul, motivând, chipurile, că ar fi fost silit de nu ştiu cine să facă aceste afirmaţii, la care altfel n-ar fi subscris, dar că până la urmă n-ar fi avut încotro.
I-am spus cu şi mai multă amărăciune că, dacă un om se pretinde un mare slujitor al Bisericii şi formulează principii de credinţă şi comportare pentru alţii, atunci este mult mai vinovat dacă el însuşi calcă aceste principii. Că, dacă un om al lui Dumnezeu vrea să facă o afirmaţie scrisă, despre care el însuşi nu i pe deplin convins ori cunoscător, dator este întâi să se convingă personal şi numai apoi să afirme. Iar dacă adevărul este altul, atunci nici o putere şi nici un interes din lume n-ar trebui să-l poată face să semneze. Pentru că nimic din lumea asta nu trebuie să valoreze pentru noi mai mult decât adevărul lui Dumnezeu şi curăţia conştiinţei noastre. Ce valoare mai poate avea şi înaintea oamenilor, dar şi înaintea lui Dumnezeu o carte, când chiar scriitorul acestei cărţi se lasă manevrat chiar într-o aşa măsură împotriva adevărului şi a realităţii?
I-am spus aceste lucruri cu îndrăzneală, fiindcă aflasem că i le-au mai spus şi alţii înaintea mea acelui scriitor. Şi că lor tot aşa li s-ar fi dezvinovăţit!... Ce dezvinovăţire vinovată!
Ne-am despărţit de părintele Ioanichie puţin întristaţi cu toţii. O, ce bine ar fi dacă întristarea aceasta după adevăr ar aduce acolo unde trebuie o recunoaştere şi o îndreptare sinceră, pentru ca ceea ce s-a legat aici să nu mai fie legat în ceruri!
Am adus în atenţia voastră acest text, ca o mică reparaţie morală, pe care ar fi trebuit s-o facem de mult, noi, cei din Oastea Domnului. Un frate care m-a inspirat la scrierea acestui post, mi-a zis că s-a săturat să fie judecat, el personal dar şi Oastea Domnului ca frăţietate, din pricina neadevărurilor scrise în acele vremuri triste. Mai mult, tot el mi-a spus că a stat mult timp departe de Oastea Domnului din cauza prejudecăţilor induse de citirea acelui text.
Cartea respectivă continuă să fie publicată (şi citată) fără nici o rectificare, cu toate că Oastea Domnului a fost recunoscută de statul român şi de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, încă din 1990.
Oare de ce?
Iarta-ma ca m-am instins cu vorba, erau necesare aceste precizari.
Tocamai ce spuneam... va credeti superiori... ca sa vezi ca nu sunt ca voi (imi stergeti de fiecare data postarile de pe forumlul vostru, si din cate am discutat si cu altii nu-s singurul care pateste acest lucru) eu le-am lasat pe ale tale...
Precizarile tale mi se par oricum inutiledin cel putin 2 motive:
1. Nu sunt pe acelasi subiect cu postarea (comenteaza postarea nu pe Parintele Ilie Cleopa)
2. Aberezi
Ficare vom raspunde inaintea Dreptului Judecator pentru faptele noastre!!!
Superirotatea ta se vede si din tonul pe care imi vb
„... citeste cu atentie ce scrie mai sus si apoi vorbeste!!! ;)„
Nu numai mie ci si lui Sorin care poate e mai mare decat tine.
„Aberezi „ -raspunsul tau .
Asa ca nu mai vreau lectii de la asa numiti frati ai mei -ortodocsi ca habar nu aveti de smerenia lui Hristos.
Monica,d c sa aratam cu degetul barna din ochiul celulilat cand prima data trebuie sa o vedem pe a noastra?Spune-mi u mie,ce este smerenia?Ai reushit u sa castigi smerenia,aceasta virtute inalta?dak vrei nu-mi spune,dar gandeste-te....dak smerenia inseamna iubirea fata de aproapele,bunatatea,blandetea,atunci nu ai fi aratat pacatul lui Mihai,prin argumente chiar,facandu-l superior,lipsit de respect fata de cei mai mari ca el....Nu!Aici,pe blog,fiecare are dreptul la libera sa exprimare....!Aici nu venim sa spunem:"uite,u eshti smerit,atunci u eshti cu adevarat fratele mei ortodox","u eshti mandru,te crezi superior,cu tn nu mai am ce discuta..." A fi crestin nu inseamna a fi perfect,a fi desavarshit!Ptr k numai Dumnezeu este desavarshit...shi Sfintii cei din Ceruri adevarate modele de urmat shi mijlocitori noua catre Dumnezeu.
Omul este pacatos,nimeni nu este fara de pacat,dar toti suntem ai lui Hristos,chiar shi cei rau- pacatosi,care de cate ori cad,nu se lasa,ci dimpotriva se ridica,raman in Biserica lui Hristos!
Singurul judecator al oamenilor este Dumnezeu...Daca totushi la un prieten al nostru,ne deranjeaza cv,nu i-o spunem direct in fata,k s-ar putea supara shi d c i-am spune-o ca nici noi nu suntem mai buni.Ci dimpotriva,prin trairea noastra,prin viata noastra,prin comportamentul nostru indreptam o persoana,sau ii aratam ca a greshit,daca consideram k a greshit cu cv shi nu cu injurii shi cu vorbe de ocara,ca nici noi nu suntem mai buni prin viata noastra cea pacatoasa,ptr k nu trece zi in care sa nu pacatuim,fie cu gandul,cu vorba sau cu cuvantul!
Nu este de ajuns sa cunoastem definitia smereniei,dar trebuie sa incercam sa o traim.
NU are rost sa ne incepem sa ne certam unii cu altii,ca vorba multa,saracia omului!Mai bine am medita fiecare la viata noastra pacatoasa...Numai gandindu-ne la a noastra iti mai vine sa te gandeshti shi la a celuilalt?
Mihai a pus punctul pe i!!!
Si mie-mi saboteaza "fratii" din oastea Domnului comentariile de pe site-ul lor!
Cand te-ntinzi cu sectarii la vorba, nu mai termini... ei tin intotdeauna sa-ti spuna ca ratacirea lor e mai... buna! Dracul nu renunta cu una cu doua... daca nu reuseste sa te dea de partea lui, macar sa te ispiteasca la pacat: sa te mani, sa judeci... sau, cel putin, sa te tulbure!
Daca sunteti drepti in credinta si bineplacuti lui Dumnezeu, de ce nu va duceti sa vedeti ca la voi, sectarii, nici pomeneala sa se coboare din cer Lumina Invierii, la Sf Mormant! Singurii la care se aprinde sunt crestin-ortodocsii!!! Si stiti de ce? Pentru ca ortodoxia este dreapta credinta si numai prin ea ne vom mantui... altfel veti orbecai, ca si acum, in vecii vecilor!!!
Preasfanta Treime milueste-ne pe noi! Amin
Doamne, ajuta!