Bartolomeu, prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului - Noua Romă - şi Patriarh Ecumenic, către plinătatea Bisericii, har şi pace de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos!
Sfânta noastră Biserică îşi sărbătoreşte astăzi propria prăznuire şi - din acest Tron istoric şi martiric al Patriarhiei Ecumenice - Biserica Mamă a Constantinopolului transmite binecuvântarea, dragostea şi grija tuturor credincioşilor, fiii şi fiicele sale duhovniceşti din întreaga lume, chemându-i să slujească împreună, în rugăciune.
Binecuvântat fie numele Domnului! Cei care au încercat, de-a lungul secolelor, să oprime Biserica prin diferite persecuţii vizibile şi invizibile; cei care au căutat să falsifice Biserica prin învăţăturile lor eretice; cei care au dorit să reducă Biserica la tăcere, lipsind-o de glasul şi mărturia sa, toţi aceştia au eşuat. Aurele mucenicilor, lacrimile asceţilor şi rugăciunile sfinţilor apără spiritualitatea Bisericii, iar Mângâietorul şi Duhul Adevărului ne duce la plinătatea adevărului.
Cu simţul datoriei şi al responsabilităţii, în ciuda obstacolelor şi a problemelor întâlnite, Întâiul Tron al Bisericii Ortodoxe, Patriarhia Ecumenică, se îngrijeşte de apărarea şi menţinerea unităţii Bisericii Ortodoxe, pentru ca noi să putem mărturisi, într-un glas şi într-un cuget, credinţa ortodoxă a Părinţilor noştri, în orice epocă şi chiar în zilele noastre. Aceasta fiindcă Ortodoxia nu este un tezaur de muzeu ce trebuie păstrat; ea este suflarea vieţii care trebuie transmisă pentru a învigora oamenii. Ortodoxia este întotdeauna contemporană, atât timp cât o promovăm cu smerenie şi o interpretăm în lumina căutărilor şi a nevoilor existenţiale ale umanităţii din oricare perioadă istorică şi mediu cultural.
Din această cauză, Ortodoxia trebuie să se afle într-un dialog permanent cu lumea. Biserica Ortodoxă nu se teme de dialog, fiindcă adevărul nu se teme de dialog. Dimpotrivă, dacă Ortodoxia s-ar închide în sine şi nu ar menţine dialogul cu cei din afară, misiunea sa ar eşua, iar ea nu ar mai fi Biserica cea „sobornicească“ şi „ecumenică“. Ea ar deveni, în schimb, un grup introverit, un „ghetou“ de la marginea istoriei. De aceea, marii Părinţi ai Bisericii nu s-au temut niciodată de dialogul cu cultura spirituală a epocii lor - chiar şi cu idolatrii păgâni şi filosofii lumii lor - influenţând prin aceasta şi transformând civilizaţia timpului lor şi dăruindu-ne, cu adevărat, o Biserică ecumenică.
Astăzi, Ortodoxia este chemată să continue acest dialog cu lumea exterioară pentru a oferi o mărturie şi o suflare de viaţă dătătoare credinţei sale. Totuşi, acest dialog nu poate ajunge la lumea din afară dacă nu trece mai întâi prin toţi cei care poartă numele „creştini“. Astfel, trebuie să discutăm între noi mai întâi, în calitate de creştini, pentru ca mărturia noastră faţă de lumea din afară să fie credibilă. Străduinţele noastre de unire a tuturor creştinilor sunt voinţa şi porunca Domnului nostru, care înainte de Patimile Sale S-a rugat Tatălui Său „ca ei (ucenicii Săi) să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 21). Nu se poate ca Domnul să sufere pentru unitatea ucenicilor Săi, iar noi să rămânem indiferenţi faţă de unitatea tuturor creştinilor. Ar fi o trădare criminală şi o încălcare a poruncii Sale divine.
Scopul dialogurilor teologice panortodoxe
Exact pentru aceste motive, cu acordul şi participarea reciprocă a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, Patriarhia Ecumenică a iniţiat, timp de multe decenii, dialoguri teologice oficiale panortodoxe cu Bisericile şi confesiunile creştine mai numeroase. Scopul acestor dialoguri este să se discute, în spiritul dragostei, tot ceea ce îi desparte pe creştini atât în ce priveşte credinţa, cât şi organizarea şi viaţa Bisericii.
Aceste dialoguri, împreună cu alte eforturi ale Bisericii Ortodoxe de stabilire a relaţiilor de pace şi frăţietate cu alţi creştini, sunt, din păcate, puse în discuţie astăzi într-un mod fanatic şi inacceptabil - cel puţin conform standardelor unui etos cu adevărat ortodox - de unele cercuri care pretind exclusiv pentru ele titlul de zeloţi şi apărători ai Ortodoxiei. Ca şi când toţi Patriarhii şi toate Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe din întreaga lume, care au decis în unanimitate şi continuă să sprijine aceste dialoguri, nu ar fi ortodocşi. Totuşi, aceşti adversari ai tuturor eforturilor de restabilire a unităţii între creştini se consideră mai presus de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii, până la un punct primejdios care ar putea duce la schisme în cadrul Bisericii.
În argumentaţia lor polemică, aceşti critici ai restabilirii unităţii între creştini nu ezită să denatureze realitatea, pentru a înşela şi a incita credincioşii. Astfel, ei nu spun nimic despre faptul că dialogurile teologice sunt purtate în urma deciziei unanime a tuturor Bisericilor Ortodoxe, a-tacând, în schimb, numai Patriarhia Ecumenică. Ei răspândesc zvonuri false că unirea dintre romano-catolici şi ortodocşi ar fi iminentă, deşi ştiu foarte bine că deosebirile discutate în dialogurile teolo-gice sunt destul de numeroase şi că necesită o dezbatere lărgită; în plus, unirea nu este decisă de comisiile teologice, ci de Sinoadele Bisericilor. Ei afirmă că, după toate presupoziţiile, Papa va subjuga ortodocşii, deoarece aceştia sunt de acord să dialogheze cu romano-catolicii. Ei îi condamnă pe cei care conduc aceste dialoguri, considerându-i „eretici“ şi „trădători“ ai Ortodoxiei, doar pentru că ei discută cu cei care nu sunt ortodocşi, cu cei care nu împărtăşesc tezaurul şi adevărul credinţei noastre ortodoxe. Aceştia vorbesc cu dispreţ despre orice efort de reconciliere între creştinii divizaţi cât şi despre restabilirea unităţii dintre ei, considerând că toate acestea ar constitui „panerezia ecumenismului“, fără a aduce nici cea mai mică dovadă că, în contactele sale cu cei ce nu sunt ortodocşi, Biserica Ortodoxă ar fi abandonat sau negat doctrina Sinoadelor Ecumenice şi a Părinţilor Bisericii.
„Ortodoxia nu are nevoie de fanatism pentru a se apăra“
Iubiţi fii întru Domnul, Ortodoxia nu are nevoie de fanatism sau de bigotism pentru a se apăra. Oricine crede că Ortodoxia deţine adevărul nu se teme de dialog, deoarece adevărul nu a fost pus în primejdie niciodată de dialog. Dimpotrivă, atunci când, în zilele noastre, toţi oamenii se străduiesc să-şi rezolve toate disensiunile prin dialog, Ortodoxia nu poate acţiona cu intoleranţă şi extremism. Trebuie să aveţi cea mai mare încredere în Biserica Mamă. Şi aceasta deoarece Biserica Mamă a păstrat şi a transmis Ortodoxia de-a lungul veacurilor, chiar în rândurile altor naţiuni. Iar astăzi, Biserica Mamă se luptă în circumstanţe dificile pentru a menţine Ortodoxia vie şi respectabilă în întreaga lume.
Vă îmbrăţişăm pe toţi cu dragoste şi binecuvântare părintească de la Patriarhia Ecumenică, acest sfânt centru al Ortodoxiei, rugându-ne să înaintaţi cu sănătate prin sfânta perioadă de pocăinţă şi asceză, cunoscută ca perioada Postului Mare, pentru a deveni vrednici să sărbătoriţi Sfintele Patimi şi slăvita Înviere a Domnului şi Mântuitorului nostru, împreună cu toţi credincioşii creştini ortodocşi din întreaga lume.
† Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, care se roagă cu ardoare la Dumnezeu pentru toţi, împreună cu Preasfinţiţii ie-rarhi:
† Constantin de Derkon
† Evangelos de Perge
† Kallinikos de Lystra
† Mihail al Austriei
† Alexios al Atlantei
† Joseph de Proikonnisos
† Demetrios al Sevastiei
† Irineos de Myriophyton şi Peristasis
† Chrysostom de Myra
† Emmanuel al Franţei
† Makarios de Gortyna şi Arkadia
† Amphilochios al Noii Zeelande
*Traducere: Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române
Sfânta noastră Biserică îşi sărbătoreşte astăzi propria prăznuire şi - din acest Tron istoric şi martiric al Patriarhiei Ecumenice - Biserica Mamă a Constantinopolului transmite binecuvântarea, dragostea şi grija tuturor credincioşilor, fiii şi fiicele sale duhovniceşti din întreaga lume, chemându-i să slujească împreună, în rugăciune.
Binecuvântat fie numele Domnului! Cei care au încercat, de-a lungul secolelor, să oprime Biserica prin diferite persecuţii vizibile şi invizibile; cei care au căutat să falsifice Biserica prin învăţăturile lor eretice; cei care au dorit să reducă Biserica la tăcere, lipsind-o de glasul şi mărturia sa, toţi aceştia au eşuat. Aurele mucenicilor, lacrimile asceţilor şi rugăciunile sfinţilor apără spiritualitatea Bisericii, iar Mângâietorul şi Duhul Adevărului ne duce la plinătatea adevărului.
Cu simţul datoriei şi al responsabilităţii, în ciuda obstacolelor şi a problemelor întâlnite, Întâiul Tron al Bisericii Ortodoxe, Patriarhia Ecumenică, se îngrijeşte de apărarea şi menţinerea unităţii Bisericii Ortodoxe, pentru ca noi să putem mărturisi, într-un glas şi într-un cuget, credinţa ortodoxă a Părinţilor noştri, în orice epocă şi chiar în zilele noastre. Aceasta fiindcă Ortodoxia nu este un tezaur de muzeu ce trebuie păstrat; ea este suflarea vieţii care trebuie transmisă pentru a învigora oamenii. Ortodoxia este întotdeauna contemporană, atât timp cât o promovăm cu smerenie şi o interpretăm în lumina căutărilor şi a nevoilor existenţiale ale umanităţii din oricare perioadă istorică şi mediu cultural.
Din această cauză, Ortodoxia trebuie să se afle într-un dialog permanent cu lumea. Biserica Ortodoxă nu se teme de dialog, fiindcă adevărul nu se teme de dialog. Dimpotrivă, dacă Ortodoxia s-ar închide în sine şi nu ar menţine dialogul cu cei din afară, misiunea sa ar eşua, iar ea nu ar mai fi Biserica cea „sobornicească“ şi „ecumenică“. Ea ar deveni, în schimb, un grup introverit, un „ghetou“ de la marginea istoriei. De aceea, marii Părinţi ai Bisericii nu s-au temut niciodată de dialogul cu cultura spirituală a epocii lor - chiar şi cu idolatrii păgâni şi filosofii lumii lor - influenţând prin aceasta şi transformând civilizaţia timpului lor şi dăruindu-ne, cu adevărat, o Biserică ecumenică.
Astăzi, Ortodoxia este chemată să continue acest dialog cu lumea exterioară pentru a oferi o mărturie şi o suflare de viaţă dătătoare credinţei sale. Totuşi, acest dialog nu poate ajunge la lumea din afară dacă nu trece mai întâi prin toţi cei care poartă numele „creştini“. Astfel, trebuie să discutăm între noi mai întâi, în calitate de creştini, pentru ca mărturia noastră faţă de lumea din afară să fie credibilă. Străduinţele noastre de unire a tuturor creştinilor sunt voinţa şi porunca Domnului nostru, care înainte de Patimile Sale S-a rugat Tatălui Său „ca ei (ucenicii Săi) să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 21). Nu se poate ca Domnul să sufere pentru unitatea ucenicilor Săi, iar noi să rămânem indiferenţi faţă de unitatea tuturor creştinilor. Ar fi o trădare criminală şi o încălcare a poruncii Sale divine.
Scopul dialogurilor teologice panortodoxe
Exact pentru aceste motive, cu acordul şi participarea reciprocă a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, Patriarhia Ecumenică a iniţiat, timp de multe decenii, dialoguri teologice oficiale panortodoxe cu Bisericile şi confesiunile creştine mai numeroase. Scopul acestor dialoguri este să se discute, în spiritul dragostei, tot ceea ce îi desparte pe creştini atât în ce priveşte credinţa, cât şi organizarea şi viaţa Bisericii.
Aceste dialoguri, împreună cu alte eforturi ale Bisericii Ortodoxe de stabilire a relaţiilor de pace şi frăţietate cu alţi creştini, sunt, din păcate, puse în discuţie astăzi într-un mod fanatic şi inacceptabil - cel puţin conform standardelor unui etos cu adevărat ortodox - de unele cercuri care pretind exclusiv pentru ele titlul de zeloţi şi apărători ai Ortodoxiei. Ca şi când toţi Patriarhii şi toate Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe din întreaga lume, care au decis în unanimitate şi continuă să sprijine aceste dialoguri, nu ar fi ortodocşi. Totuşi, aceşti adversari ai tuturor eforturilor de restabilire a unităţii între creştini se consideră mai presus de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii, până la un punct primejdios care ar putea duce la schisme în cadrul Bisericii.
În argumentaţia lor polemică, aceşti critici ai restabilirii unităţii între creştini nu ezită să denatureze realitatea, pentru a înşela şi a incita credincioşii. Astfel, ei nu spun nimic despre faptul că dialogurile teologice sunt purtate în urma deciziei unanime a tuturor Bisericilor Ortodoxe, a-tacând, în schimb, numai Patriarhia Ecumenică. Ei răspândesc zvonuri false că unirea dintre romano-catolici şi ortodocşi ar fi iminentă, deşi ştiu foarte bine că deosebirile discutate în dialogurile teolo-gice sunt destul de numeroase şi că necesită o dezbatere lărgită; în plus, unirea nu este decisă de comisiile teologice, ci de Sinoadele Bisericilor. Ei afirmă că, după toate presupoziţiile, Papa va subjuga ortodocşii, deoarece aceştia sunt de acord să dialogheze cu romano-catolicii. Ei îi condamnă pe cei care conduc aceste dialoguri, considerându-i „eretici“ şi „trădători“ ai Ortodoxiei, doar pentru că ei discută cu cei care nu sunt ortodocşi, cu cei care nu împărtăşesc tezaurul şi adevărul credinţei noastre ortodoxe. Aceştia vorbesc cu dispreţ despre orice efort de reconciliere între creştinii divizaţi cât şi despre restabilirea unităţii dintre ei, considerând că toate acestea ar constitui „panerezia ecumenismului“, fără a aduce nici cea mai mică dovadă că, în contactele sale cu cei ce nu sunt ortodocşi, Biserica Ortodoxă ar fi abandonat sau negat doctrina Sinoadelor Ecumenice şi a Părinţilor Bisericii.
„Ortodoxia nu are nevoie de fanatism pentru a se apăra“
Iubiţi fii întru Domnul, Ortodoxia nu are nevoie de fanatism sau de bigotism pentru a se apăra. Oricine crede că Ortodoxia deţine adevărul nu se teme de dialog, deoarece adevărul nu a fost pus în primejdie niciodată de dialog. Dimpotrivă, atunci când, în zilele noastre, toţi oamenii se străduiesc să-şi rezolve toate disensiunile prin dialog, Ortodoxia nu poate acţiona cu intoleranţă şi extremism. Trebuie să aveţi cea mai mare încredere în Biserica Mamă. Şi aceasta deoarece Biserica Mamă a păstrat şi a transmis Ortodoxia de-a lungul veacurilor, chiar în rândurile altor naţiuni. Iar astăzi, Biserica Mamă se luptă în circumstanţe dificile pentru a menţine Ortodoxia vie şi respectabilă în întreaga lume.
Vă îmbrăţişăm pe toţi cu dragoste şi binecuvântare părintească de la Patriarhia Ecumenică, acest sfânt centru al Ortodoxiei, rugându-ne să înaintaţi cu sănătate prin sfânta perioadă de pocăinţă şi asceză, cunoscută ca perioada Postului Mare, pentru a deveni vrednici să sărbătoriţi Sfintele Patimi şi slăvita Înviere a Domnului şi Mântuitorului nostru, împreună cu toţi credincioşii creştini ortodocşi din întreaga lume.
† Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, care se roagă cu ardoare la Dumnezeu pentru toţi, împreună cu Preasfinţiţii ie-rarhi:
† Constantin de Derkon
† Evangelos de Perge
† Kallinikos de Lystra
† Mihail al Austriei
† Alexios al Atlantei
† Joseph de Proikonnisos
† Demetrios al Sevastiei
† Irineos de Myriophyton şi Peristasis
† Chrysostom de Myra
† Emmanuel al Franţei
† Makarios de Gortyna şi Arkadia
† Amphilochios al Noii Zeelande
*Traducere: Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române
0 Responses to Enciclică patriarhală şi sinodală la Duminica Ortodoxiei