Deși suntem nevrednici -
preoți și mireni - pentru a ne împărtăși, totuși Hristos ne cheamă zilnic pentru
a-L primi
În Dumnezeiasca Liturghie
și în celelalte Taine, Dumnezeu a dăruit Bisericii Ortodoxe atât de mult că nici
o minte omenească nu poate prețui mărimea acestor daruri: darul celei de-a doua
nașteri, al înfierii, al înnoirii, dreptul la viața veșnică, intrarea în cer,
împreună-viețuirea cu îngerii și cu toți sfinții și veșnica împăcare cu Tatăl
Cel Ceresc și părtășia la sfințenia și bunătatea Lui. Oare prețuiți voi,
creștini dreptslăvitori, acest dar Dumnezeiesc, oare vă străduiți să trăiți în
chip vrednic de chemarea creștină, în curăție și sfințenie și întru toată
virtutea?
Înfricoșătorul Sânge al lui Dumnezeu, adus ca jertfă la Liturghie, mijlocește pentru noi în fiecare zi. Și ce minunată împărtășire este Liturghia -împărtășire cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toți sfinții adormiți și vii! De câtă dragoste trebuie să fie înflăcărat săvârșitorul tainei – arhiereu sau preot! Cât de dator este să fie desfăcut de toată împătimirea pământească! Doamne, fă-ne în stare, cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt, a săvârși cu evlavie această Taină.
Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! Să mulțumim Domnului, Care ne dă viață prin minunatele Sale taine! Creștini dreptslăvitori, închinați-vă Liturghiei, Care ne îndumnezeiește pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoți și mireni, înnoiți-vă prin ea în fiecare zi! Slavă îndurărilor lui Dumnezeu, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.
Privește câte rude, câți apropiați, câți casnici ai în Hristos: Maica Domnului, sfinții îngeri, patriarhii, proorocii, apostolii, ierarhii, preacuvioșii, cetele mucenicilor, drepților și tuturor sfinților. Săvârșește cu luare-aminte, cu înțelegere, din inimă, cu evlavie, proscomidia și Liturghia toată, pricepe-o în adâncime, străpunge-te și plângi înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocaință și de uimire. De câte bunatăți a învrednicit Dumnezeu neamul creștinilor dreptslăvitori în săvârșirea Liturghiei! - După moarte se va descoperi la arătare toată bogăția bunătăților pregătite de Dumnezeu celor ce Îl iubesc – iar acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură (1 Corinteni 13,12).
Biserica e trupul lui Hristos, de care țin toți sfinții, începând cu Maica lui Dumnezeu și terminând cu cel din urmă dintre sfinți, de care țin toți creștinii ortodocși care fără fățarnicie cred și se străduiesc să se poarte întotdeauna potrivit cu chemarea lor creștină, toți mirenii duhovnicești – în fine, toți cei care au adormit în credință și pocăință. Toți, ca madulare ale unui singur Trup, ajută unul celuilalt – și mai ales sfinții nouă, celor care ne nevoim pe pământ și cu osârdie alergăm la ei; iar în primul rând ne mântuiește Preabunul și Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii – Hristos, Acest Miel al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatele noastre și ale întregii lumi (Ioan 1, 29). Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiască, pentru toți cei vii și adormiți; Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curață păcatele tuturor credincioșilor care se pocăiesc și cu osârdie se roagă și au râvnă pentru viața creștinească. Minunată, atotîmpăcătoare, atotsfințitoare, atotcurățitoare, atotînnoitoare și atotîndumnezeitoare Liturghie! Trebuie să mergem în chip statornic la Liturghie, să luăm parte la rugăciunile ei, să proslăvim pe Domnul și să mulțumim Lui.
Luați, mâncați… Beți dintru acesta toți… (Matei 26, 26-27). Oare toți mănâncă și beau Trupul și Sângele Domnului, după porunca Lui? La noi, în lumea ortodoxă, în unele locuri să cauți cu lumânarea și nu vezi pe cineva care să se împărtășească; [...]… Să ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastră credință! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai strălucitor decât soarele, cucerită pentru noi prin sângele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, preacuvioșilor și tuturor drepților, vino la noi! - O, mărgăritar de mult preț! O, comoară ascunsă în țarină (în inimă și în Biserică)! O, înnoire! O, nestricăciune! O, lumină! O, sare Dumnezeiască! O, soare preastrălucitor! O, însăși viața veșnică! O, împacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor păcătoși! O, lanț de aur ce ne leagă cu cerul! O, scară de aur către cer!
Dat fiind că păcatul, în toate chipurile sale, a pătruns toată ființa omului – sufletul și trupul – și s-a amestecat și împreunat cu ea, Domnul, Preaînțeleptul Făcător și Doctor, bine a voit să și vindece omenirea prin ceea ce este asemănător cu ea: Doctorul Însuși S-a împreunat cu cel doftoricit și i-a dat lui să guste preacuratul Său Trup și preacuratul Său Sânge și a împreunat cu el Dumnezeirea Sa și Omenitatea Sa.
Omenirea este spurcată și stricat cu toate păcatele; sângele este molipsit de toate patimile și omul este necurat în tot sângele, măduva și oasele sale; numai Preasfanta Fecioară de Dumnezeu Născătoare a fost și este cu sânge preacurat și feciorelnic, din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbăvirea de toată întinăciunea păcatului și pentru înnoirea firii omenești a fost nevoie ca Doctorul Cel Preaînțelept, Drept și Atotputernic să rânduiască Taina Botezului și Taina Împărtășaniei cu Trupul și Sângele Său, și ele au fost rânduite [instituite] de Însuși Hristos Mantuitorul.
Pe Fiul Cel Unul-Născut, Părinte Bunule, curațire L-ai trimis în lume. Este în lume o cumplită necurație, ce strică sufletul și trupul omului, le spurcă, le întunecă, le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vieții, și nu poate fi curațită prin nimic altceva decât prin Sângele Fiului lui Dumnezeu, cel vărsat pentru păcatele lumii. Acest Sânge a fost menit dinainte de toți vecii în Sfatul lui Dumnezeu pentru curațirea lumii, adică a oamenilor credincioși, și a fost preînchipuit în Vechiul Testament prin jertfele sângeroase de țapi și de viței. Jertfele vechi-testamentare, însă, curațeau doar necurația trupească, nu pe cea sufletească – în timp ce Sângele Fiului lui Dumnezeu curăță și sufletul și trupul, însă doar ale acelor oameni ce se apropie cu credință și pocăință de Taina împărtășaniei. Așadar, credeți, pocăiți-vă, curățiți-vă, îndreptați-vă.
O, fățărnicie a cărturarilor și fariseilor! O, ticăloasă năzuință a lor de a găsi cusur în Dumnezeu Cel fără de păcat, Care umbla pe pământ în trup dimpreună cu ucenicii Săi! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima și smeriți, mergând în urma Mantuitorului pe țarina semănată, au smuls de foame spice, le-au frecat în mâini și au mâncat în ziua sâmbetei (Matei 12). Firește, o astfel de călcare la vedere a poruncii cu privire la sâmbată și-a aflat vrajmași în persoana fariseilor plini de răutate, și aceștia au început să cârtească asupra călcării sâmbetei; însă Domnul, dând în vileag fățărnicia și pizma lor, a apărat dreptatea ucenicilor Săi. Dar iată, te întreb, omule: oare simți tu foamea și setea duhovnicească de a gusta spicul cel de viață făcător și mai presus de fire și grăuntele îndoit, de viață făcător prin firea sa – Trupul și Sângele lui Hristos, Dătătorul de viață, adevărata Pâine cerească, cea care dă viață lumii? Dacă nu simți această mântuitoare foame, înseamnă că ești mort duhovnicește. Omul care începe să se însănătoșească sau care este sănătos simte în chip firesc foame și sete. Dar câți astfel de morți nu sunt în Rusia, în Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mântuitoare? – Puhoaie! O mulțime fără număr de intelectuali nu vin deloc la împărtășanie, o mulțime de oameni vin foarte rar, mulți se împărtășesc doar o dată în an. lar Domnul cheamă în fiecare zi: luați, mâncați…beți toți…, și nu este cine să mănânce și să bea!
Mărire negrăită și dar nepovestit este împărtășirea cu Preacuratul Trup și Sânge al Fiului lui Dumnezeu! Cât de adâncă e căderea și stricăciunea pricinuită de păcat, cât de nemaipomenite sunt mijloacele reașezării celui căzut, ce minunată este înnoirea celui stricat, curațirea preamarii spurcăciuni a păcatului, ce prin nimic altceva se putea curăți decât prin neprețuitul și preacuratul și atotcurățitorul Sânge al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfânt decât toți sfinții! Suntem datori a cugeta la această taină a mântuirii ziua și noaptea, a da neîncetat mulțumită și slavă lui Dumnezeu pentru ea și a ne strădui să fim pe măsura ei cu toate puterile, dorințele noastre și prin împlinirea de către noi a tuturor mântuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. - Spăimântatu-s-a cerul de aceasta și s-au minunat marginile pământului, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup. O, ce dragoste! Ce pogorământ! Ce dreptate, ce înțelepciune, ce sfințire, îndumnezeire, înalțare a firii noastre mai sus de toate cerurile!
Slavă, Doamne, Dumnezeieștilor Tale Taine, cu care mă înveșmântezi ca și cu o Dumnezeiască haină și stăpânire. Cu adevărat, preamare podoabă Dumnezeiască sunt pentru cel ce întru adevăr se împărtășește, preot sau mirean, Dumnezeieștile Taine. De câtă cinste ai învrednicit, Doamne, neamul creștinesc de mărturisire dreptslăvitoare, încredințându-i și dându-i moștenire Sângele Tău Cel Dumnezeiesc, întreaga Dumnezeire și Omenitate, îmbogățind și înnemurind tot omul. Cu câtă dragoste suntem îndatorați față de Tine, Doamne, cu câtă recunoștință, ce dragoste suntem datori să avem între noi, ce datori suntem să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții mai mult decât pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negrăite!
Preoții și diaconii, de la țară și de la oraș, oare cu vrednicie se împărtășesc la fiecare Liturghie? Nu – mulți o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gândesc și fac ei. Doamne, Tu ești Dreptul Judecator al tuturor: nu ne osândi pe noi, cei nevrednici, care des ne împărtășim din potir cu Sfântul Tău Trup. – Iată, noi toți suntem nevrednici de înfricoșătoarele și cele mai presus de ceruri și de viață făcătoarele Tale Taine. Nemăsurata Ta milostivire să acopere păcatele noastre!
Oare prețuiești tu, preote care în fiecare zi slujești și săvârșești Liturghia, roadele împărtășaniei cu Sfintele, de viață făcătoarele, înfricoșătoarele și mai presus de ceruri Taine?! Oare simți curățirea de păcate, înnoirea, luminarea, renașterea, sfințirea, pacea lui Dumnezeu, care întrece toată mintea, simți că jugul este bun și sarcina este ușoară (Matei 11, 30), simți libertatea duhului, bucuria în Duhul Sfânt? Fericit ești tu dacă simți toate acestea și mulțumești lui Dumnezeu. Aprinde în tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepăsător, nesimțitor, nemulțumitor. Pentru simțământul recunoștinței te vei învrednici de mai mare har; îndreaptă-te pe tine însuti, în toate să tinzi către desăvârșirea vieții și a virtuții, ca sa te învrednicești a auzi glasul Domnului: Slugă bună și credincioasă! În puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25,21).
Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Făcătorului Preaînalt, slujește Liturghia cu frică și cu pregătirea cuvenită, mai ales dacă slujești în fiecare zi; ia seama ce faci din pântecele tău, care în fiecare zi este biserică a lui Dumnezeu prin împărtășirea cu sfintele și de viață făcătoarele lui Hristos Taine - oare nu-l faci unealta desfătării pântecelui și lăcomiei, unealtă a diavolului, care prin pântece a tras în iad neamul omenesc și l-a supus blestemului? Ține cu tărie postul cel poruncit de Mântuitorul, ia aminte la tine însuți și la ceilalți, și mântuiește-te pe tine însuți mântuind totodată poporul.
Să se cerce pe sine omul ce vrea a se împărtăși cu Sfintele Taine, și atunci să se împărtășească el cu Pâinea cea cerească, cu Trupul lui Hristos, și să bea din Paharul vieții: că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă, își mănâncă și își bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriți împărtășirea, cercetați-vă pe voi înșivă, conștiința voastră, amintiți-vă păcatele voastre – osândiți-vă pe voi înșivă mai înainte de înfricoșata Judecata: fiindcă dacă am socoti, adică ne-am cerceta cu de-amănuntul viața și ne-am îndrepta, nu am fi osândiți”.
Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, p. 72-79
Înfricoșătorul Sânge al lui Dumnezeu, adus ca jertfă la Liturghie, mijlocește pentru noi în fiecare zi. Și ce minunată împărtășire este Liturghia -împărtășire cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toți sfinții adormiți și vii! De câtă dragoste trebuie să fie înflăcărat săvârșitorul tainei – arhiereu sau preot! Cât de dator este să fie desfăcut de toată împătimirea pământească! Doamne, fă-ne în stare, cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt, a săvârși cu evlavie această Taină.
Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! Să mulțumim Domnului, Care ne dă viață prin minunatele Sale taine! Creștini dreptslăvitori, închinați-vă Liturghiei, Care ne îndumnezeiește pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoți și mireni, înnoiți-vă prin ea în fiecare zi! Slavă îndurărilor lui Dumnezeu, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.
Privește câte rude, câți apropiați, câți casnici ai în Hristos: Maica Domnului, sfinții îngeri, patriarhii, proorocii, apostolii, ierarhii, preacuvioșii, cetele mucenicilor, drepților și tuturor sfinților. Săvârșește cu luare-aminte, cu înțelegere, din inimă, cu evlavie, proscomidia și Liturghia toată, pricepe-o în adâncime, străpunge-te și plângi înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocaință și de uimire. De câte bunatăți a învrednicit Dumnezeu neamul creștinilor dreptslăvitori în săvârșirea Liturghiei! - După moarte se va descoperi la arătare toată bogăția bunătăților pregătite de Dumnezeu celor ce Îl iubesc – iar acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură (1 Corinteni 13,12).
Biserica e trupul lui Hristos, de care țin toți sfinții, începând cu Maica lui Dumnezeu și terminând cu cel din urmă dintre sfinți, de care țin toți creștinii ortodocși care fără fățarnicie cred și se străduiesc să se poarte întotdeauna potrivit cu chemarea lor creștină, toți mirenii duhovnicești – în fine, toți cei care au adormit în credință și pocăință. Toți, ca madulare ale unui singur Trup, ajută unul celuilalt – și mai ales sfinții nouă, celor care ne nevoim pe pământ și cu osârdie alergăm la ei; iar în primul rând ne mântuiește Preabunul și Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii – Hristos, Acest Miel al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatele noastre și ale întregii lumi (Ioan 1, 29). Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiască, pentru toți cei vii și adormiți; Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curață păcatele tuturor credincioșilor care se pocăiesc și cu osârdie se roagă și au râvnă pentru viața creștinească. Minunată, atotîmpăcătoare, atotsfințitoare, atotcurățitoare, atotînnoitoare și atotîndumnezeitoare Liturghie! Trebuie să mergem în chip statornic la Liturghie, să luăm parte la rugăciunile ei, să proslăvim pe Domnul și să mulțumim Lui.
Luați, mâncați… Beți dintru acesta toți… (Matei 26, 26-27). Oare toți mănâncă și beau Trupul și Sângele Domnului, după porunca Lui? La noi, în lumea ortodoxă, în unele locuri să cauți cu lumânarea și nu vezi pe cineva care să se împărtășească; [...]… Să ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi! O, Dumnezeiasca noastră credință! Dumnezeiasca ortodoxie, ortodoxie care luminezi mai strălucitor decât soarele, cucerită pentru noi prin sângele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, preacuvioșilor și tuturor drepților, vino la noi! - O, mărgăritar de mult preț! O, comoară ascunsă în țarină (în inimă și în Biserică)! O, înnoire! O, nestricăciune! O, lumină! O, sare Dumnezeiască! O, soare preastrălucitor! O, însăși viața veșnică! O, împacare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor păcătoși! O, lanț de aur ce ne leagă cu cerul! O, scară de aur către cer!
Dat fiind că păcatul, în toate chipurile sale, a pătruns toată ființa omului – sufletul și trupul – și s-a amestecat și împreunat cu ea, Domnul, Preaînțeleptul Făcător și Doctor, bine a voit să și vindece omenirea prin ceea ce este asemănător cu ea: Doctorul Însuși S-a împreunat cu cel doftoricit și i-a dat lui să guste preacuratul Său Trup și preacuratul Său Sânge și a împreunat cu el Dumnezeirea Sa și Omenitatea Sa.
Omenirea este spurcată și stricat cu toate păcatele; sângele este molipsit de toate patimile și omul este necurat în tot sângele, măduva și oasele sale; numai Preasfanta Fecioară de Dumnezeu Născătoare a fost și este cu sânge preacurat și feciorelnic, din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbăvirea de toată întinăciunea păcatului și pentru înnoirea firii omenești a fost nevoie ca Doctorul Cel Preaînțelept, Drept și Atotputernic să rânduiască Taina Botezului și Taina Împărtășaniei cu Trupul și Sângele Său, și ele au fost rânduite [instituite] de Însuși Hristos Mantuitorul.
Pe Fiul Cel Unul-Născut, Părinte Bunule, curațire L-ai trimis în lume. Este în lume o cumplită necurație, ce strică sufletul și trupul omului, le spurcă, le întunecă, le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vieții, și nu poate fi curațită prin nimic altceva decât prin Sângele Fiului lui Dumnezeu, cel vărsat pentru păcatele lumii. Acest Sânge a fost menit dinainte de toți vecii în Sfatul lui Dumnezeu pentru curațirea lumii, adică a oamenilor credincioși, și a fost preînchipuit în Vechiul Testament prin jertfele sângeroase de țapi și de viței. Jertfele vechi-testamentare, însă, curațeau doar necurația trupească, nu pe cea sufletească – în timp ce Sângele Fiului lui Dumnezeu curăță și sufletul și trupul, însă doar ale acelor oameni ce se apropie cu credință și pocăință de Taina împărtășaniei. Așadar, credeți, pocăiți-vă, curățiți-vă, îndreptați-vă.
O, fățărnicie a cărturarilor și fariseilor! O, ticăloasă năzuință a lor de a găsi cusur în Dumnezeu Cel fără de păcat, Care umbla pe pământ în trup dimpreună cu ucenicii Săi! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima și smeriți, mergând în urma Mantuitorului pe țarina semănată, au smuls de foame spice, le-au frecat în mâini și au mâncat în ziua sâmbetei (Matei 12). Firește, o astfel de călcare la vedere a poruncii cu privire la sâmbată și-a aflat vrajmași în persoana fariseilor plini de răutate, și aceștia au început să cârtească asupra călcării sâmbetei; însă Domnul, dând în vileag fățărnicia și pizma lor, a apărat dreptatea ucenicilor Săi. Dar iată, te întreb, omule: oare simți tu foamea și setea duhovnicească de a gusta spicul cel de viață făcător și mai presus de fire și grăuntele îndoit, de viață făcător prin firea sa – Trupul și Sângele lui Hristos, Dătătorul de viață, adevărata Pâine cerească, cea care dă viață lumii? Dacă nu simți această mântuitoare foame, înseamnă că ești mort duhovnicește. Omul care începe să se însănătoșească sau care este sănătos simte în chip firesc foame și sete. Dar câți astfel de morți nu sunt în Rusia, în Biserica Ortodoxa, care nu simt aceasta sete mântuitoare? – Puhoaie! O mulțime fără număr de intelectuali nu vin deloc la împărtășanie, o mulțime de oameni vin foarte rar, mulți se împărtășesc doar o dată în an. lar Domnul cheamă în fiecare zi: luați, mâncați…beți toți…, și nu este cine să mănânce și să bea!
Mărire negrăită și dar nepovestit este împărtășirea cu Preacuratul Trup și Sânge al Fiului lui Dumnezeu! Cât de adâncă e căderea și stricăciunea pricinuită de păcat, cât de nemaipomenite sunt mijloacele reașezării celui căzut, ce minunată este înnoirea celui stricat, curațirea preamarii spurcăciuni a păcatului, ce prin nimic altceva se putea curăți decât prin neprețuitul și preacuratul și atotcurățitorul Sânge al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfânt decât toți sfinții! Suntem datori a cugeta la această taină a mântuirii ziua și noaptea, a da neîncetat mulțumită și slavă lui Dumnezeu pentru ea și a ne strădui să fim pe măsura ei cu toate puterile, dorințele noastre și prin împlinirea de către noi a tuturor mântuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. - Spăimântatu-s-a cerul de aceasta și s-au minunat marginile pământului, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup. O, ce dragoste! Ce pogorământ! Ce dreptate, ce înțelepciune, ce sfințire, îndumnezeire, înalțare a firii noastre mai sus de toate cerurile!
Slavă, Doamne, Dumnezeieștilor Tale Taine, cu care mă înveșmântezi ca și cu o Dumnezeiască haină și stăpânire. Cu adevărat, preamare podoabă Dumnezeiască sunt pentru cel ce întru adevăr se împărtășește, preot sau mirean, Dumnezeieștile Taine. De câtă cinste ai învrednicit, Doamne, neamul creștinesc de mărturisire dreptslăvitoare, încredințându-i și dându-i moștenire Sângele Tău Cel Dumnezeiesc, întreaga Dumnezeire și Omenitate, îmbogățind și înnemurind tot omul. Cu câtă dragoste suntem îndatorați față de Tine, Doamne, cu câtă recunoștință, ce dragoste suntem datori să avem între noi, ce datori suntem să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții mai mult decât pe sine (Filipeni 2, 3)! Multumesc Tie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negrăite!
Preoții și diaconii, de la țară și de la oraș, oare cu vrednicie se împărtășesc la fiecare Liturghie? Nu – mulți o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gândesc și fac ei. Doamne, Tu ești Dreptul Judecator al tuturor: nu ne osândi pe noi, cei nevrednici, care des ne împărtășim din potir cu Sfântul Tău Trup. – Iată, noi toți suntem nevrednici de înfricoșătoarele și cele mai presus de ceruri și de viață făcătoarele Tale Taine. Nemăsurata Ta milostivire să acopere păcatele noastre!
Oare prețuiești tu, preote care în fiecare zi slujești și săvârșești Liturghia, roadele împărtășaniei cu Sfintele, de viață făcătoarele, înfricoșătoarele și mai presus de ceruri Taine?! Oare simți curățirea de păcate, înnoirea, luminarea, renașterea, sfințirea, pacea lui Dumnezeu, care întrece toată mintea, simți că jugul este bun și sarcina este ușoară (Matei 11, 30), simți libertatea duhului, bucuria în Duhul Sfânt? Fericit ești tu dacă simți toate acestea și mulțumești lui Dumnezeu. Aprinde în tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepăsător, nesimțitor, nemulțumitor. Pentru simțământul recunoștinței te vei învrednici de mai mare har; îndreaptă-te pe tine însuti, în toate să tinzi către desăvârșirea vieții și a virtuții, ca sa te învrednicești a auzi glasul Domnului: Slugă bună și credincioasă! În puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25,21).
Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Făcătorului Preaînalt, slujește Liturghia cu frică și cu pregătirea cuvenită, mai ales dacă slujești în fiecare zi; ia seama ce faci din pântecele tău, care în fiecare zi este biserică a lui Dumnezeu prin împărtășirea cu sfintele și de viață făcătoarele lui Hristos Taine - oare nu-l faci unealta desfătării pântecelui și lăcomiei, unealtă a diavolului, care prin pântece a tras în iad neamul omenesc și l-a supus blestemului? Ține cu tărie postul cel poruncit de Mântuitorul, ia aminte la tine însuți și la ceilalți, și mântuiește-te pe tine însuți mântuind totodată poporul.
Să se cerce pe sine omul ce vrea a se împărtăși cu Sfintele Taine, și atunci să se împărtășească el cu Pâinea cea cerească, cu Trupul lui Hristos, și să bea din Paharul vieții: că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă, își mănâncă și își bea, nesocotind Trupul Domnului (1 Corinteni 11, 28-29). Deci, cei ce doriți împărtășirea, cercetați-vă pe voi înșivă, conștiința voastră, amintiți-vă păcatele voastre – osândiți-vă pe voi înșivă mai înainte de înfricoșata Judecata: fiindcă dacă am socoti, adică ne-am cerceta cu de-amănuntul viața și ne-am îndrepta, nu am fi osândiți”.
Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, p. 72-79
0 Responses to "Împărtasirea la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți."