Icoana Maicii Domnului Prodromiţa sau Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Prodromiţa este zestrea cea mai de preţ a Schitului Ioan Botezătorul Prodromul de la Sfântul Munte Athos din Grecia) şi binecuvântarea Maicii Domnului, pentru că icoane nefăcute de mâna omenească sunt puţine în toată lumea ortodoxă. Pomenirea acestei Sfinte Icoane a Maicii Domnului se face astazi 12 iulie.
Descrierea icoanei
Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, cu nuanţa grâului, asemănându-se foarte mult cu descrierea rămasă de la Sfinţii Epifanie şi Nichifor, care au lăsat posterităţii un portret fizic al Fecioarei. Există mărturii cum că Sfintele Feţe se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. Se mai afirmă că icoana a fost analizată ştiinţific prin cercetare la microscop, nedepistându-se urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii.
Istoricul icoanei
În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte rânduieli. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icoana şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi. Deşi era un pictor priceput, se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei. Speriat si mâhnit că poate şi-a uitat meşteşugul sau o voinţă mai puternica se opune, acoperă icoana, încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi. In dimineaţa următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârşită, fără să înţeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multa credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă.
Mărturia scrisă a iconarului Nicolau Iordache
Acest document se păstrează în arhiva schitului Prodromul şi este datat 29 iunie 1863: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Iisus Cristos(sic). Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune".
Minunile icoanei consemnate de-a lungul timpului
Fiindcă ieşenii se opuneau strămutarii Sfintei icoane la Muntele Athos, Cuvioşii Nifon si Nectarie hotărăsc să plece cât mai grabnic. Ajungând seara târziu la episcopia din oraşul Huşi, au fost întâmpinaţi de o mulţime de oameni care veniseră să se tămăduiască. De acolo, icoana ajunge la Bârlad şi este găzduită de catedrala oraşului. Aici s-au săvarşit numeroase minuni. Una dintre ele, a fost reţinută în mod deosebit. În oraş se găsea un învăţător foarte înţelept şi cult, dar necredincios. Acesta, auzind de venirea sfintei icoane a trimis trăsura ca aceştia să vină cu iocana la casa sa. Părinţii însă au refuzat, considerandu-l ca lipsit de cuviinţă. La insisţentele acestuia care a trimis de trei ori trăsura şi ale unor mai-mari ai zilei, Cuvioşii au consimţit. Spre uimirea tuturor, icoana a sporit în greutate încât a fost nevoie de patru oameni să o poarte. Trăsura nu a suportat greutatea care, se pare, sporea contunuu şi a cedat, dezmembrându-se. S-a înţeles că Fecioara Maria nu voieşte să meargă la învăţător, icoana, recăpătându-şi greutatea obişnuită de îndată ce s-a renunţat la intenţie, fiind dusă foarte uşor înapoi în Catedrală.
Tot pe când se afla la Bârlad, icoana a săvârşit încă o minune cu o femeie credicioasă ce era grav bolnavă, dar nu se încumeta să vină cu trăsura la Catedrală de teamă să nu moară pe drum. Femeia a marturisit că noaptea, în vis, i s-a aratat icoana care a îndemnat-o să vină. S-a însănătoşit chiar pe timpul calatoriei, icoana vazută în Catedrală fiind identică cu cea din vis.
Ajungând Cuvioşii la Galaţi, icoana a fost depusă în Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Un pictor liber-cugetător seamănă neîncredere în veridicitatea celor mărturisite de iconarul Iordache Nicolau. Icoana se schimbă la faţă, pictorul fiind atât de tulburat încât se pocăieşte, mărturisindu-şi greşeala.
Un negustor evreu, plecând într-o călătorie de afaceri lasă la un han soţia, copiii şi o slugă. Între timp, negustorul moare. Văzând-o lipsită de protecţie, sluga o sechestrează pe femeie pentru a o spânzura şi a-i lua banii. Disperată femeia îşi aminteşte de minunile icoanei şi se roagă fierbinte la Maica Domnului, promiţându-i că dacă va interveni miraculos se va boteza împreuna cu casa ei. Minunea se întâmplă, căci ucigaşul probând laţul, alunecă de pe scaun şi se spânzură. Femeia s-a botezat împreună cu întreaga casă.
Ajungând la Muntele Athos, icoana continua să săvărşească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morţii, care încetase să mai mănânce de trei săptămâni, s-a trezit minunat din somn şi cu puteri sporite a cerut să fie dus în biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria. Întors în chilie schimbat, s-a schimbat cu cămaşă curată, a cerut să se împărtăşească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veşnice cu totul senin.
Serghie, un monah de la mănăstirea Prodromul, iese din mănăstire fără binecuvantare şi merge într-o peşteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viaţă idioritmică. Într-o noapte, în timp ce îşi făcea canonul de rugăciune s-a pogorât deasupra lui un luceafar (diavolul) care îl trăsneşte atât de tare că monahul leşină. Dupa trei zile, venindu-şi în fire, constată că era slabit şi surd cu desăvârşire. Se înapoiază la mănăstire, călugării ducându-l la icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie şi slăbiciune.
Minuni săvârşite de copii/reproduceri ale icoanei
În anul 1922, a fost pictată o copie foarte reuşită după originalul de la Muntele Athos. Aceasta, a fost adusă în Moldova şi aşezată într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Deoarece biserica impiedica constucţia unei şosele, în toamna anului 1954 a fost incendiată de o mână criminală, biserica arzând în întregime. Au existat mărturii conform căreia a fost sabotată acţiunea de stingere a incendiului. Deşi biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă. Autorităţile de atunci au considerat propagandă religioasă şi au interzis răspândirea acestei veşti. Ulterior, icoana a fost dusă la Biserica Naşterii Maicii Domnului, unde se află şi în prezent.
Există dovezi cum că şi reproducerile grafice ale icoanei savârşesc minuni. Astfel, un credincios din Atena, care avea o reproducere a icoanei Prodromiţa a declarat ca în familia sa s-a petrecut o schimbare.
Acatistul şi rugăciunile
Imnul acatist al Maicii Domnului Prodromiţa are particularitatea că stihurile icoaselor sunt rimate, ca într-o poezie populară, acatistul devenind astfel mult mai expresiv si emoţionant. Rima este împerecheată: Bucură-te, că Prodromiţa eşti cu dreptate numită, /Bucură-te a schitului înaintemergătoare smerită, /Bucură-te roadă pe care Sfântul Munte o a cules, /Bucură-te al schitului Prodromul chivot ales, /Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grija le aduni, /Bucură-te trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni... Stihurile rimate lipsesc aproape cu desăvârşire în imnografia canonică bisericească, dar sunt prezente în poezia şi cântările creştine necanonice. Multe din aceste cântări, care sunt de ordinul zecilor de mii, au fost totuşi asimilate de Biserică şi au intrat în patrimoniul acesteia, devenind pricesne (pricestne). Există mai multe rugăciuni către Maica Domnului Prodromiţa. Cea mai cunoscută este aceea care se spune la sfârşitul Acatistului. Mai există şi o varianta versificată, necanonică, a acestei rugăciuni. Altele, mai scurte, sunt mai des folosite. Există şi o rugăciune specială către copia icoanei Prodromiţa.
Sursa: Orthodoxwiki
O IUBESC PE MAICA DOMNULUI
RUGACIUNE ;;ELENA IMPREUNA CU SOTUL SI CEI DOI COPII CARE SE ROAGA LA ICOANA FACATOARE DE MINUNI DE LA MANASTIREA PRODROMU PRIN PREASFINTUL PARINTE PETRONIU TANASE SI DUHOVNICII SAI PENTRU SANATATE ,SPOR IN CASA ,LUMINAREA MINTII ,DEZLEGARE DE BLESTEME ,DE FARMECE SI VRAJI SI INDEPARTAREA TUTUROR DIN CASA SI FAMILIA NOASTRA ,SCAPARE DIN DATORII ,SCAPARE DE NAPASTA ,DE ACUZARE SI INVINUIRE PE NEDREPT ,INDEPARTAREA TUTUROR PIEDICILOR SI REALIZAREA TUTUROR DORINTELOR ,GINDURI BUNE VECINILOR ,COLEGILOR ,COLEGELOR ,PROFESORILOR SI TUTUROR VRAJMASILOR STIUTI SI NESTIUTI.AJUTA-NE DOAMNE SI SCAPA-NE DE ORICE PRIMEJDIE SI NECAZ.
RUGACIUNE ;;ELENA IMPREUNA CU SOTUL SI CEI DOI COPII CARE SE ROAGA LA ICOANA FACATOARE DE MINUNI DE LA MANASTIREA PRODROMU PRIN PREASFINTUL PARINTE PETRONIU TANASE SI DUHOVNICII SAI PENTRU SANATATE ,LUMINAREA MINTII ,DEZLEGARE DE FARMECE SI VRAJI SI INDEPARTAREA TUTUROR PIEDICILOR TRIMISE DE VRAJMASI STIUTI SI NESTIUTI,O MINUNE IN SCAPARE DIN DATORII,SCPARE DE NAPASTA ,DE ACUZARE SI INVINUIRE PE NEDREPT,APARATI DE VECINI ,COLEGI ,COLEGE ,SEFI SI DE TOTI CEI NESTIUTI.AJUTA-NE DOAMNE SI SCAPA-NE DE ORICE PRIMEJDIE SI NECAZ.
o iubesc pe maica domnului din tot sufletul meu pacatos si o rog sa aiba grija de sotul meu gabriel si de copii mei radu eugen si andrei daniel sa ne fereasca de toate lucrarile dusmanilor vazuti si nevazuti sa ne dea sanatate si noroc spor in casa pace fericire si sa scapam de toate datoriile si sa ne ierte de pacate amin multumim maicutei domnului si lui hristos iisus dumnezeul nostru amin