Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” datează din veacul al XIV-lea, este pictată pe pânză şi se află în mănăstirea Vatoped de pe sfântul munte Athos, în paraclisul închinat sfântului Dimitrie din Tesalonic. Numele său se datorează următoarei întâmplări:
Un călugăr diacon ce împlinea funcţia de ecleziarh, datorită treburilor pe care le avea de împlinit ajungea întotdeauna la terminarea mesei. Odată ajunse după terminarea mesei, iar bucătarul refuză să îi dea de mâncare spunându-i că ar fi trebuit să vină la timp dacă dorea să mănânce. Acesta plecă mâniat şi merse în biserică şi îndreptându-se către icoana Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute, ci îi spuse:
- De câtă vreme îţi slujesc? Am trudit, însă nu am cum arăta aceasta. Nu te îngrijeşti dacă am sau nu să mănânc?.
Şi luând un cuţit de pe masă, în înfipse în chipul Maicii Domnului şi, mare minune!, din locul acela izvorî sânge, iar chipul Maicii Domnului deveni palid. Înfricoşat, călugărul orbi şi căzu în faţa icoanei părăsit de simţuri, precum Cain, ucigaşul din vechime. El rămase în starea aceasta vreme de trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stareţului şi călugărilor, Maica Domnului îi apăru stareţului şi îi spuse că diaconul este vindecat. Căindu-se pentru fapta sa, îşi aşeză un loc în faţa icoanei unde petrecut restul vieţii sale.
La trei ani după plecarea din lumea aceasta, se dezgropară osemintele diaconului, după rânduiala athonită, trupul său pierise după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă rămase neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Se păstrează până astăzi ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească.
La trei ani după plecarea din lumea aceasta, se dezgropară osemintele diaconului, după rânduiala athonită, trupul său pierise după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă rămase neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Se păstrează până astăzi ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească.
0 Responses to Icoana Maicii Domnului Înjunghiata (21 ianuarie)