“Rezistenţa
noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox pe care l-am
apărat. Poporul nostru este una cu Biserica, una cu satul, una cu
credinţa lui. În acestea constă tăria lui. Dacă nu era aşa, eram de mult
desfiinţaţi.
…la
noi, acum, lipsesc factorii de formare a caracterelor oamenilor şi de
formare a demnităţii persoanei. Despre acestea nu se mai vorbeşte nici
în şcoală, nici în societate. Ei bine, tânărul nostru când intră în
întunericul lumii europene nu mai ştie nici cine este, nici pe cine
reprezintă. Dacă-i necăjit, de ce nu rămâne în ţară? Ar trebui să
muncească aici, să stea legat de pământul străbunilor. Aşa au fost moşii
şi strămoşii noştri, cu inima înrădăcinată în glia lor.
În
vremea comunismului, valorile ortodoxe au fost eliminate din şcoală,
din viaţa societăţii şi caracterul demn al românului a slăbit până la
pierdere totală. Odată cu credinţa a fost slăbită şi familia. Elementul
esenţial al organismului societăţii îl constituiau mamele creştine şi
duhovnicii îmbunătăţiţi.
Dacă
mamele nu mai fac copii, neamul piere! Îi omorâm încă din pântece şi ne
transformăm în satrapi, ucigaşi de prunci, continuu şi, astfel,
devenim, ucigaşi de naţie. La această decădere a noastră se adaugă criza
care îi stârneşte pe cei rămaşi în viaţă să fugă în lume. E o dezertare
gravă de pe fruntariile neamului. Acolo, unde ajung, găsesc alte
nenorociri, căderi de ordin moral, despărţiri, ruperi ale familiei,
dezastre personale dar şi ale neamului pe întregul lui. Cei care au
programat astfel de grozăvii, dezechilibrele acestea, ştiu că familia
este cărămida clădirii. De aceea au acţionat în fel şi chip ca să nu mai
aibă românul o familie puternică, să nu urmeze o şcoală puternică, să
nu deţină o Biserică puternică, elementele de susţinere ale societăţii,
ale neamului.
(…)
Altădată
mânăstirile veneau în ajutorul credincioşilor săraci. La Târgu Neamţ,
Mânăstirea Neamţ a înfiinţat spitalul care este acum al oraşului.
Mânăstirea avea nişte proprietăţi pe baza cărora putea să ajute poporul
în nevoie. Toate Fondurile Bucovinei, aparţinând Bisericii, constituiau
mijloace de sănătate şi de educaţie ale poporului. Aceste ajutoare
ţineau legătura noastră cu suferinţa poporului. Aceste proprietăţi ar
trebui redate Bisericii, pentru ca ea să poată scoate din suferinţă şi
din mizerie mulţimi de oameni.
Duşmanii
noştri au ştiut că toată rezistenţa noastră este în credinţă, de aceea
au folosit toate mijloacele ca să pună mâna pe Biserică. Să o dirijeze
ei.
Trebuie
să se trezească în fiecare român conştiinţa unei mari datorii! Temelia
societăţii este familia. Trebuie să formăm mame creştine, să formăm
duhovnici, să avem oameni iubitori ai neamului lor.
Aceşti
conducători care nu sunt din neamul nostru, care nu au nici o rădăcină
aici, că şi un fir de iarbă dacă îl scoţi din pământ se opune, caută să
distrugă tocmai aceste fundamente ale poporului nostru, să amestece
totul, să fie străini la conducerea tuturor sectoarelor vieţii în
societate. Aşa se face că românul ajunge să fie lepădat în ţara lui, să
fie considerat un om de nimic. (…) Strămoşii noştri nu au fost oameni
secătuiţi de energia duhovnicească. Ei au fost în stare să înfrunte
năvălirile din cele patru puncte cardinale, au apărat Occidentul
vărsându-şi sângele aici, suferind pe acest pământ pentru credinţă şi
pentru neam. Pe sacrificiul nostru s-a dezvoltat Occidentul. … ei ne
scufundă din criză în criză, din mizerie în mizerie, şi poporul român
rabdă. Lucrul acesta nu se întâmplă cu ungurul, cu polonezul, cu alţii,
care se scutură repede de apăsarea altora. Dar
românul, săracul, rabdă. Să ştiţi că noi aşa am rezistat în istorie,
prin răbdare şi rugăciune. Asta putem face şi acum: să ne rugăm Bunului
Dumnezeu să ne ajute să putem răbda toate necazurile şi nenorocirile
care vin peste noi.”
Părintele Justin Pârvu
( interviu aparut in revista Credinta Ortodoxa)
0 Responses to Părintele Justin Pârvu: “Trebuie să se trezească în fiecare român conştiinţa unei mari datorii!”