BLOGUL PENTRU SUFLET

“Preasfinţitul Ignatie Briancianinov notează în scrisoarea adresată egumenului Antonie (Bocikov) la 18 mai 1861:

„Întreaga omenire se avântă unanim în întâmpinarea unei persoane de excepţie, geniale, spre o întâlnire extraordinară, solemnă. Este evident. Faţa îi va fi atât de iscusit mascată, încât masele îl vor lua drept mesia: şi nu e nimic de mirare, pentru ca înşişi proorocii săi (ai lui antihrist - n.a.) şi-au făcut apariţia în chip de prooroci ai lui mesia. Se pregăteşte calea, calea cugetului pentru intrarea înşelării (II Tes. 2: 11) în minţile şi inimile oamenilor“.„Viaţa de zi cu zi trăită în păcat constituie o continuă lepădare de Hristos, chiar dacă nu se pronunţă aceasta în glas. Dar iată! Ea deja se pronunţă, a început să se pronunţe demult. Nu poate gura sau limba să ascundă tendinţa tainică spre abatere şi lepădare: ele parcă involuntar le pronunţă. Se pronunţă lepădarea de Hristos şi se pronunţă de către diverse învăţături eretice”.

Din convorbirea întreţinută cu unul dintre duhovnicii Lavrei Sfintei Treimi din Serghiev Posad (1991):

“- Părinte, ce credeţi despre vremurile de astăzi? Încotro mergem şi la ce trebuie să ne aşteptăm?
- În viitorul apropiat se va instaura împărăţia (dictatura) lui antihrist… şi toate semnele acesteia deja sunt de faţă: haos în guvernare, greve, insuficienţă alimentară în ciuda unor recolte bogate, otrăvirea naturii, tendinţa unor noi forţe de a urca la putere. Apoi, dacă Dumnezeu va îngădui, instaurarea unei noi puteri. Vor trece încă trei, cinci ani până aceasta îşi va arăta adevărata faţă, iar până atunci va dăinui euforia libertăţii şi statul va acorda ajutor Bisericii şi va contribui la renaşterea spirituală a Rusiei… în continuare, atât Biserica, cât şi poporul vor trece prin grele încercări, de care istoria n-a mai văzut niciodată.
- Părinte, dar au mai fost profeţii despre venirea antihristului înainte de agresiunea polonezilor în 1610-1612, înaintea războiului din 1812 cu Napoleon şi proorocia părintelui nostru Ioan din Kronstadt despre tragedia din 1917, iar întronarea lui antihrist tot n-a avut loc. Poate va trece şi de asta? - Atunci nici n-ar fi putut să se întroneze, deoarece credința ortodoxă avea rădăcini puternice în popor! Iar astăzi poporul surd, orb şi neputincios şi despărţit prin trei generaţii moştenirea duhovnicească ortodoxă a sfinţilor părinţi”.

Schimonahul Antonie (Cernov) din Marea Britanie (1991):

“Iată că am ajuns acele timpuri, când nu numai că avem dreptul, dar suntem obligaţi să spunem că trăim timpurile de pe urmă. Deoarece, deja în 1962, preşedintele şi fondatorul statului Israel, Ben Gurion a declarat oficial că s-a născut „Maşiah” (Mesia), pe care îl „aşteaptă întreaga, omenire”. În timpul circumciziei iudaice (tăierii împrejur), acesta a fost numit ,,Emmanuel” „după scripturi”, şi că tatăl său l-a numit „Meleh” (împăratul seminţiei sioniste). „După profeţii”, acest „Emanuel” sau „Meleh” va uni întreaga omenire într-o singură religie… Şi cine nu va primi această religie va fi nimicit. Este clar că această „religie” va fi fără de Domnul Iisus Hristos şi cei care vor rămâne credincioşi lui Hristos vor fi nimiciţi. Acest mesia mincinos îşi va începe, probabil, activitatea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York… America se pregăteşte să-l întâmpine. Şi chiar o comisie pontificală din Vatican îi invită pe toţi catolicii să-l „întâmpine” pe mesia împreună cu iudeii” (Rusia, înainte de a Doua Venire, pp. 233-235).

Arhiepiscopul Teofan de Poltava (†6/19.02.1940):

“Despre al Optulea Sinod Ecumenic eu nu ştiu deocamdată nimic. Pot numai să reafirm cuvintele Sfântul Teodor Studitul: „Nu orice adunare a episcopilor se consideră sinod, ci numai adunarea episcopilor care sunt întru Adevăr“. „Adevăratul sinod Ecumenic depinde nu de numărul episcopilor prezenţi la el, ci dacă va învăţa adevărul pravoslavnic“. Iar dacă se va abate de la adevăr, nu se va considera ecumenic, chiar dacă se va şi numi astfel. Renumitul „sinod tâlhăresc” a fost la vremea sa mult mai numeros decât multe dintre anterioarele sinoade ecumenice şi, cu toate acestea, n-a fost recunoscut a fi ecumenic, ci a fost numit sinod tâlhăresc“. (Rusia, înainte de a Doua venire, pp. 394-395)