Patriarhia de Constantinopol (denumirea oficială este Patriarhia Ecumenică de Constantinopol) constituie în mod simbolic cea mai înaltă autoritate canonică a lumii creştin-ortodoxe. Patriarhul de Constantinopol este considerat ca fiind "primus inter pares" (primul între egali) în raport cu ceilalţi patriarhi creştin-ortodocşi.
Din 1991 şi până în prezent patriarh de Constantinopol este Bartolomeu I, conform tradiţiei cel de-al 270-lea titular al scaunului episcopal din Constantinopol.
În istoria şi literatura legilor canonice (adică canoanele bisericeşti şi comentariile tradiţionale pe marginea lor), Patriarhiei Ecumenice i s-au atribuit o serie de prerogative (presbeia) pe care nu le regăsim la alte Biserici ortodoxe autonome. Deşi nu toate sunt unanim acceptate, toate au precedente istorice şi referinţe canonice. Conţinutul şi chiar existenţa acestor prerogative sunt aprins combătute (a se vedea: Prerogativele Patriarhiei Ecumenice#Drepturi şi interpretări canonice) de către anumite Biserici ortodoxe, în special de Biserica Ortodoxă Rusă.
Redăm mai jos câteva din aceste prerogative cu punctele lor de referinţă:
Drepturi egale cu Vechea Romă (Canonul 3 al celui de-al
Doilea Sinod Ecumenic, Canonul 28 al celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic, Canonul 36 al Sinodului Cinci-Şase);Dreptul de a asculta apeluri referitoare la disputele între clerici (Canoanele 9 şi 17 ale celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic);
Dreptul de a hirotoni episcopi pentru regiuni care sunt în afara limitelor canonice definite (Canonul 28 al celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic);
Dreptul de a stabili
mănăstiri de tip stavropighie chiar şi în teritoriile altor patriarhate - a se vedea (Epanagogele, comentarii ale lui Matei Vlastares şi Theodor Valsamon)
0 Responses to Patriarhia Ecumenică de Constantinopol