BLOGUL PENTRU SUFLET

Astazi, 10 feb­ru­arie 2010, Par­in­tele Justin implineste 91 de ani. Unii din­tre noi poate cre­deam ca nu vom mai avea prile­jul si bucu­ria sa-l felici­tam pe par­in­tele si sa-i uram un inca La multi ani! Pen­tru aceasta mul­tumim Dom­nu­lui ca ne-a invred­nicit pe noi, ucenicii putin ravn­i­tori si ascul­ta­tori, sa ne mai des­fa­tam inca de binecu­van­tar­ile si dragostea par­in­teasca a mare­lui nos­tru duhovnic.

De la anul care a tre­cut si pana acum, Par­in­tele Justin a par­curs o perioada nu tare usoara, in care s-a aratat ca sfin­tia sa ramane nu numai un lup­ta­tor impotriva comu­nis­mu­lui ateist, dar si impotriva cap­i­tal­is­mu­lui newage-ist, care printr-o aparenta lib­er­tate ilu­zorie, ne restrange de fapt si mai mult put­erea lib­er­tatii cu care ne-a inzes­trat Dum­nezeu. Putini au avut insa cura­jul sa il urmeze in aceasta lupta impotriva unui sis­tem antihris­tic, ce ne aduce cipuri si peceti impotriva invata­turii noas­tre orto­doxe si lep­adari de tot felul, mai mult sau mai putin con­sti­en­ti­zate. Aceasta mah­nire cre­dem noi ca i-a ramas inca in suflet Par­in­telui Justin si de aceea am convin­gerea ca o ati­tu­dine mai cura­joasa si mai sol­i­dara din partea noas­tra, si cu precadere a preotilor, de la care Par­in­tele avea mai multe pre­ten­tii, cu sig­u­ranta i-ar reda intru totul sanatatea, inca sub­reda acum, si dor­inta de a mai trai inca zece ani ala­turi de noi.

Pen­tru ca, la urma urmei, pen­tru cine ar mai vorbi? Pen­tru un neam surd si mut, care isi astupa ure­chile la glasul duhovni­cilor lui? Daca nici rugaci­u­nile si mijlocir­ile catre Dom­nul ale unui mare duhovnic nu ne izbaveste de acest duh mut si surd, atunci cand ne vom slobozi?

De 10 feb­ru­arie, Sfan­tul Har­alam­bie a cerut poate de la Dom­nul pen­tru nea­mul romanesc doi mari duhovnici, apara­tori ai Orto­dox­iei, Par­in­tele Justin Parvu si Par­in­tele Ioanichie Balan, care sa ne fie spri­jin si mijloc­i­tori pen­tru nevred­ni­cia noas­tra. Sa nu ni se para putin lucru aceasta. Sa urmam asadar vie­tuirii si cred­in­tei lor, ca sa nu ne osandim si mai mult inain­tea Jude­catii lui Hristos!