Sfântul Vasile cel Mare în Epistola I Canonică spune: „Începutul separării a fost schisma, iar prin această despărţire ei (schismaticii, ereticii, )nu mai au harul Sfântului Duh care nu li se mai dă din momentul despărţirii lor."
De la Cincizecime Duhul Sfant este Cel ce stabileste legatura dintre Hristos si credinciosii Sai, care alcatuiesc Biserica, pentru ca acestia sa-si insuseasca in mod personal sau subiectiv roadele mantuirii obiective infaptuite de Hristos prin faptele Sale mantuitoare. Duhul Sfant aduce si imprima in fiinta credinciosilor harul si darurile lui Hristos.
Harul Sfantului Duh este necesar omului pentru mantuire din mai multe puncte de vedere. Mai intai, harul este necesar chiar de la inceputul procesului de mantuire, fiindca nimeni nu poate intra in comuniune cu Dumnezeu fara ajutorul Lui. De aceea, Mantuitorul insusi a spus ca: "Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage Tatal, Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 6, 44).
Harul este mijlocul prin care Dumnezeu coboara la om pentru ca omul sa se inalte la Dumnezeu. Orice incercare a omului de a se inalta la Dumnezeu fara coborarea lui Dumnezeu la el este rezultatul unei mandrii, care sfarseste tragic, cu prabusirea spirituala si morala a omului, asa cum s-a intamplat cu Adam. Apoi, harul este necesar pe tot parcursul intregului proces de mantuire subiectiva, fiindca nimeni nu se poate desavarsi numai prin faptele sale, fara ajutorul harului dumnezeiesc. Chiar Mantuitorul ne-a spus: "Ramaneti intru Mine si Eu intru voi. Precum mladita nu poate aduce roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot astfel nici voi, daca nu ramaneti in Mine" (Ioan 15,4). Numai prin seva spirituala a harului pe care il primeste neincetat din Hristos, credinciosul este in masura sa se ridice din robia patimilor sensibile din fiinta lui, care materializeaza sufletul, si sa devina fiinta libera, dupa chipul si asemanarea Creatorului, capabila sa spiritualizeze propria lui sensibilitate si sensibilitatea creatiei si sa poata vietui in comuniune cu Dumnezeu. Fara har omul nu poate intra in comuniune cu Dumnezeu. Harul este absolut necesar pentru mantuirea subiectiva a omului si comuniunea lui cu Dumnezeu in Hristos.
Trebuie avut in vedere faptul ca nici o fapta buna savarsita de omul natural nu poate servi ca baza merituoasa pentru castigarea harului dumnezeiesc. Dumnezeu ofera harul Sau in mod gratuit, datorita operei de rascumparare infaptuite de Mantuitorul Hristos. Acest adevar este pus in evidenta de Apostolul Pavel, care spune ca: "Pe noi, cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos..., caci prin har sunteti mantuiti. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru cele ceresti, in Hristos Iisus, ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2, 5-8). Harul pe care Hristos l-a obtinut pentru noi, prin faptele Lui mantuitoare, se indreapta spre noi ca un dar din partea lui Dumnezeu. Harul mantuirii noastre subiective nu vine de la om, ci constituie darul pe care Dumnezeu ni-l ofera gratuit, in Iisus Hristos, prin iubirea Duhului Sfant, pentru mantuirea noastra personala.
De la Cincizecime Duhul Sfant este Cel ce stabileste legatura dintre Hristos si credinciosii Sai, care alcatuiesc Biserica, pentru ca acestia sa-si insuseasca in mod personal sau subiectiv roadele mantuirii obiective infaptuite de Hristos prin faptele Sale mantuitoare. Duhul Sfant aduce si imprima in fiinta credinciosilor harul si darurile lui Hristos.
Harul Sfantului Duh este necesar omului pentru mantuire din mai multe puncte de vedere. Mai intai, harul este necesar chiar de la inceputul procesului de mantuire, fiindca nimeni nu poate intra in comuniune cu Dumnezeu fara ajutorul Lui. De aceea, Mantuitorul insusi a spus ca: "Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage Tatal, Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 6, 44).
Harul este mijlocul prin care Dumnezeu coboara la om pentru ca omul sa se inalte la Dumnezeu. Orice incercare a omului de a se inalta la Dumnezeu fara coborarea lui Dumnezeu la el este rezultatul unei mandrii, care sfarseste tragic, cu prabusirea spirituala si morala a omului, asa cum s-a intamplat cu Adam. Apoi, harul este necesar pe tot parcursul intregului proces de mantuire subiectiva, fiindca nimeni nu se poate desavarsi numai prin faptele sale, fara ajutorul harului dumnezeiesc. Chiar Mantuitorul ne-a spus: "Ramaneti intru Mine si Eu intru voi. Precum mladita nu poate aduce roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot astfel nici voi, daca nu ramaneti in Mine" (Ioan 15,4). Numai prin seva spirituala a harului pe care il primeste neincetat din Hristos, credinciosul este in masura sa se ridice din robia patimilor sensibile din fiinta lui, care materializeaza sufletul, si sa devina fiinta libera, dupa chipul si asemanarea Creatorului, capabila sa spiritualizeze propria lui sensibilitate si sensibilitatea creatiei si sa poata vietui in comuniune cu Dumnezeu. Fara har omul nu poate intra in comuniune cu Dumnezeu. Harul este absolut necesar pentru mantuirea subiectiva a omului si comuniunea lui cu Dumnezeu in Hristos.
Trebuie avut in vedere faptul ca nici o fapta buna savarsita de omul natural nu poate servi ca baza merituoasa pentru castigarea harului dumnezeiesc. Dumnezeu ofera harul Sau in mod gratuit, datorita operei de rascumparare infaptuite de Mantuitorul Hristos. Acest adevar este pus in evidenta de Apostolul Pavel, care spune ca: "Pe noi, cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos..., caci prin har sunteti mantuiti. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru cele ceresti, in Hristos Iisus, ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2, 5-8). Harul pe care Hristos l-a obtinut pentru noi, prin faptele Lui mantuitoare, se indreapta spre noi ca un dar din partea lui Dumnezeu. Harul mantuirii noastre subiective nu vine de la om, ci constituie darul pe care Dumnezeu ni-l ofera gratuit, in Iisus Hristos, prin iubirea Duhului Sfant, pentru mantuirea noastra personala.
Si acum sa demonstram logic absenta Harului in BOSV:
Si acum sa demonstram logic absenta Harului in BOSV:
BOSV nu detine Harul deoarece NU L-A PRIMIT.
Dupa cum afirma "ierarhii" BOSV, biserica oficiala (Biserica Ortodoxa Romana) a cazut din Har in anul 1924 odata cu indreptarea calendarului. Daca e sa luam de buna aceasta teorie, inseamna ca nici ei, cei din BOSV nu au Harul, deoarece "episcopii" lor au fost hirotoniti necanonic de catre un episcop caterisit al BOR, mult mai tarziu dupa indreptarea calendarului de catre BOR.
Dupa cum bine se stie Biserica Ortodoxa Romana a indreptat calendarul in anul 1924. Act, care dupa spusele stilistilor din Romania a determinat caderea BOR din Harul Duhului Sfant.
Dar... sa continuam: in anul 1935 este hirotonit canonic episcopul Galaction Cordun. Ceremonia hirotonirii a fost oficiată de către următorii trei episcopi: Vartolomeu Stănescu al Râmnicului - Noul Severin, Gherontie Nicolau al Constanţei şi Policarp Moruşca al Episcopiei misionare pentru românii ortodocşi din America. Deci daca e sa ne luam dupa afirmatiile stilistilor PS Galaction Cordun nu a primit la hirotonie Harul Duhului Sfant, pentru ca el nu mai exista de peste 10 ani in BOR.
In data de 14 aprilie 1955 Galaction Cordun este caterisit de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
Caterisirea este ridicarea darului Sf. Duh, dat unui bărbat prin taina hirotoniei din pricina nevredniciei omenesti a purtătorului acestui dar, constatat prin judecata făcută de conducerea canonică a bisericii, conform cu legile scripturistice si canonice.
Sfintele sinoade ecumenice hotarasc:
Clericul caterisit după legile canonice este coborât în rândul mirenilor si nu mai are putere de a mai face nici-un fel de slujbă (Cart. 27, 28; Nicolae 8).
Cel ce va îndrăzni să mai slujească acum va fi supus si afurisirii ca un mirean (Ap. 28; Ant. 4).
"Dacă din vreo pricină dreaptă episcopul a fost îndepărtat de slujba episcopală, atunci el nu este vrednic să detină nici locul de preot (diacon)". (IV ec. 29)
Caterisirea definită se oficiază de episcop în chipul următor: "După ce s-a citit in public sentinta dată de tribunalul spiritual, arhiereul care o executa, dezbracă pe cel condamnat, de felonul si epitrahilul, cu care era îmbrăcat zicând: Tu, care astăzi pentru ultima oara, te numesti preot al Dumnezeului ceresc, de aici înainte vei fi despoiat de darul preotiei, pe care l-ai avut până acum si pierzi darul preotesc, cu care te-ai împodobit si bucurat pănă acum în societatea omenească...". Dupa aceea strigă: "Nevrednic este!" apoi îi tunde cu foarfeca barba in partea dreapta si stânga, precum si părul din cap în trei locuri zicând: "Nevrednic este!". - (Milas, Canoanele Vol. I, part. II, p. 377).
Dupa ce a constientizat ca a pierdut toate "favorurile si gradele" Galaction Cordun adera la BOSV in data de 21 mai 1955 (la o luna dupa caterisire), unde este primit ca "mitropolit" şi în această calitate a început să hirotonisească preoţi şi diaconi (dupa cum scrie pe site-ul oficial al BOSV)
Sfintele sinoade ecumenice spun:
Alegerea de Mitropolit o fac Episcopii şi credincioşii din circumscripţia mitropolitană respectivă. 6 Sardica. Deci numirea lui Galaction Cordun ca mitropolit al BOSV e canonica?
Clericul necaterisit, care se roagă cu cel caterisit, se cateriseste si el împreună cu cel deja caterisit ca si complice în idei si fapte (Apost. 11,45; Ant. 14).
"Daca vreun episcop sau preot sau diacon, fiind caterisit pe dreptate (statornicită judiciar)si pentru greseli evidente, va indrăzni să se atingă de slujbele odinioară încredintate lui, să se caterisească definitiv si fără apel de la biserică". -Apost. 28.
"Despre Maxim filozof cinic, care a făcut tulburare in Constantinopol (ca simoniac uzurpator de hirotonie, de scaut si tulburător vanitos si pervers) se hotărăste, că el n-are hirotonie valabilă si nici nu poate fi episcop, iar cei hirotonisiti de el în orice treaptă a clerului vor fi, sunt si rămân fără har. Toate slujbele pe care el le-a făcut sau le-a ordonat sunt nule". - (II ec. 4).
"Cei ce s-au făcut vinovati de încălcări canonice, si din această cauză a fost pedepsit cu caterisirea definitivă si continuă si au fost coborâti iarasi în starea laicilor, dacă de bună voie au revenit la pocaintă si au lepădat păcatul, pentru care au căzut din har, si s-au înstrăinat de acelea cu desăvârsire să se tundă în chipul clerului (adică să poarte uniforma cu cinste de cleric) iar de nu va alege aceasta de bună voie (să se pocăiască sincer),să poarte părul ca si laicii (adică n-au dreptul nici să poarte părul si uniforma clericală), ca unii ce pretuiesc mai mult cele lumesti decât viata cea duhovniceasca", - VI ec. 21.
"Daca vreun episcop caterisit de sinod sau presbiter sau diacon ar îndrăzni să lucreze ceva din cele liturgice încredintate lor odinioară, atât episcopul cât si presbiterul si diaconul să nu mai aibă vreo nădejde, că la alt sinod vor putea să se mai apere si să-si recapete reintegrarea. Si cei ce sunt păcatosi în complicitate cu ei să fie lepădati din biserică, mai ales dacă ei au stiut de hotărârea caterisirii dată mai înainte". - Antioh. 4.
"Preotul care va fi caterisit pentru vinovatii canonice sau se va lăsa de preotie de voia sa, fiind mustrat de constiinta sa, mai poate da binecuvântare zicând: "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..." "Hristos adevăratul nostru Dumnezeu..." "sau ,,să cădească sau să se împărtasească în sfântul altar'?" Răspuns: "Nu. Nimic din toate acestea nu se cuvine a lucra, nici pe altele a le face, ci va fi rânduit la un loc cu mirenii". - Sf. Nicolae 8
"Cel caterisit, dacă mai slujeste, îsi sporeste mai mult nevrednicia. Cei ce primesc slujba celui caterisit cu bună stiintă, devin osânditi ca si el, si deci, se afurisesc pe termen limitat sau nelimitat. Cei ce o primesc din nestiintă sau constrângere, se canonisesc cu chibzuială. Se pare ca botezul făcut de preotul caterisit se poate recunoaste ca si cel făcut de mirean; însă taina hirotoniei făcută de arhiereu caterisit, nu poate fi recunoscută, fiindcă episcopul caterisit este arhiereu numai pentru răspunderea sufletului său, dar pentru misiunea bisericii este mirean, iar cel ce a primit o astfel de hirotonie, cu deplina cunostintă de cauză, nu numai că este hirotonisit, dar el pierde si dreptul mireanului obisnuit de a mai putea fi hirotonisit, fiind socotit ca un tâlhar de cele sfinte, fiindcă prin acest furtisag viclean, el s-a arătat si dovedit pe deplin nevrednic de a fi cleric". (II ecum. 4; Apoc. 3,13-20)
In noaptea de 30 noiembrie 1956 Galaction Cordun hirotoneste singur (de la sine putere, fara hotarare sinodala) arhierei pentru BOSV, printre care si Glicherie, ceea ce este contrar canoanelor bisericesti.
Canoanele spun ca episcopul să fie hirotonit de 2 sau 3 episcopi. (4 sin I ec.; 3 sin VII ec.; 19,23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 Constantinopol - an 394; 13, 49, 50 Cartag.)
Prescriptiile canonice spun ca daca hirotoniile nu au respectat prescriptiile canonice, "sa nu aibe tarie". Asadar ele sunt nule!
Nu l-a primit pentru ca:
1. Daca BOR ar fi pierdut Harul in 1924, nu a avut ce sa-i transmita lui Galaction Cordun in 1935, care la randul lui nu a avut ce transmite mai departe episcopilor din BOSV in 1956.
2. BOR detine Harul si dupa 1924, dar dupa caterisire Galaction Cordun a pierdut Harul, deci nu a avut ce sa transmita mai departe.
"Nu vă lăsaţi înşelaţi de vorbele lor mincinoase, când afirmă că propovăduiesc credinţa cea dreaptă. Căci aceia nu sunt creştini, ci de cei ce fac comerţ din creştinism, deoarece dânşii totdeauna preferă ceea ce le aduce lor folos în viaţă vieţuirii după adevăr. Când au crezut că vor câştiga degeaba acea întâietate, atunci au consimţit cu vrăjmaşii Lui Dumnezeu, iar când au văzut că poporul se înfurie, iarăşi făţărnicesc dreapta credinţă. Eu nu ştiu dacă aceiasunt episcopi, şi niciodată nu voi socoti între preoţii lui Hristos pe cel ce prin mâini murdare a fost aşezat la conducere spre distrugerea credinţei. Aşa judec eu. Iar dacă voi sunteţi ceva de partea noastră, fireşte că veţi judeca aşa ca noi; iar dacă veţi judeca singuri, fiecareva fi stăpân asupra părerii sale; iar noi suntem nevinovaţi de sângeleaceluia." 1 Prescriptii canonice
"Preotul care va fi caterisit pentru vinovatii canonice sau se va lăsa de preotie de voia sa, fiind mustrat de constiinta sa, mai poate da binecuvântare zicând: "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..." "Hristos adevăratul nostru Dumnezeu..." "sau ,,să cădească sau să se împărtasească în sfântul altar'?" Răspuns: "Nu. Nimic din toate acestea nu se cuvine a lucra, nici pe altele a le face, ci va fi rânduit la un loc cu mirenii". - Sf. Nicolae 8
"Cel caterisit, dacă mai slujeste, îsi sporeste mai mult nevrednicia. Cei ce primesc slujba celui caterisit cu bună stiintă, devin osânditi ca si el, si deci, se afurisesc pe termen limitat sau nelimitat. Cei ce o primesc din nestiintă sau constrângere, se canonisesc cu chibzuială. Se pare ca botezul făcut de preotul caterisit se poate recunoaste ca si cel făcut de mirean; însă taina hirotoniei făcută de arhiereu caterisit, nu poate fi recunoscută, fiindcă episcopul caterisit este arhiereu numai pentru răspunderea sufletului său, dar pentru misiunea bisericii este mirean, iar cel ce a primit o astfel de hirotonie, cu deplina cunostintă de cauză, nu numai că este hirotonisit, dar el pierde si dreptul mireanului obisnuit de a mai putea fi hirotonisit, fiind socotit ca un tâlhar de cele sfinte, fiindcă prin acest furtisag viclean, el s-a arătat si dovedit pe deplin nevrednic de a fi cleric". (II ecum. 4; Apoc. 3,13-20)
In noaptea de 30 noiembrie 1956 Galaction Cordun hirotoneste singur (de la sine putere, fara hotarare sinodala) arhierei pentru BOSV, printre care si Glicherie, ceea ce este contrar canoanelor bisericesti.
Canoanele spun ca episcopul să fie hirotonit de 2 sau 3 episcopi. (4 sin I ec.; 3 sin VII ec.; 19,23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 Constantinopol - an 394; 13, 49, 50 Cartag.)
Alegerea de episcop o face sinodul Episcopilor din circumscripţia mitropolitană respectivă, în frunte cu Mitropolitul. 4, 6 I; 3 VI; 19, 23 Antiohia: 12 Laodiceea.
Cel ce ajunge Episcop fără învoirea Mitropolitului să nu mai fie Episcop. 6 I ec.
Succesiunea apostolică se întrerupe în Episcopii care devin schismatici sau eretici. 1 Vasile cel Mare.
Cel ce ajunge Episcop fără învoirea Mitropolitului să nu mai fie Episcop. 6 I ec.
Succesiunea apostolică se întrerupe în Episcopii care devin schismatici sau eretici. 1 Vasile cel Mare.
Prescriptiile canonice spun ca daca hirotoniile nu au respectat prescriptiile canonice, "sa nu aibe tarie". Asadar ele sunt nule!
Deci BOSV NU DETINE HARUL DUHULUI SFANT deoarece nu l-a primit!
Nu l-a primit pentru ca:
1. Daca BOR ar fi pierdut Harul in 1924, nu a avut ce sa-i transmita lui Galaction Cordun in 1935, care la randul lui nu a avut ce transmite mai departe episcopilor din BOSV in 1956.
2. BOR detine Harul si dupa 1924, dar dupa caterisire Galaction Cordun a pierdut Harul, deci nu a avut ce sa transmita mai departe.
"Nu vă lăsaţi înşelaţi de vorbele lor mincinoase, când afirmă că propovăduiesc credinţa cea dreaptă. Căci aceia nu sunt creştini, ci de cei ce fac comerţ din creştinism, deoarece dânşii totdeauna preferă ceea ce le aduce lor folos în viaţă vieţuirii după adevăr. Când au crezut că vor câştiga degeaba acea întâietate, atunci au consimţit cu vrăjmaşii Lui Dumnezeu, iar când au văzut că poporul se înfurie, iarăşi făţărnicesc dreapta credinţă. Eu nu ştiu dacă aceiasunt episcopi, şi niciodată nu voi socoti între preoţii lui Hristos pe cel ce prin mâini murdare a fost aşezat la conducere spre distrugerea credinţei. Aşa judec eu. Iar dacă voi sunteţi ceva de partea noastră, fireşte că veţi judeca aşa ca noi; iar dacă veţi judeca singuri, fiecareva fi stăpân asupra părerii sale; iar noi suntem nevinovaţi de sângeleaceluia." 1 Prescriptii canonice
1 Response to „Biserica” de la Slatioara (BOSV) NU DETINE Harul Sfantului Duh