Într-o seara, la un han, doi calatori vorbeau despre drumul lung pe care îl mai aveau de strabatut, cinstindu-secu un pahar de vin. Deodata, lumea de afara începe sa tipe. Alarmati, cei doi straini ies în ulita, unde vad o casa cuprinsa de flacari, iaralaturi o femeie tipând:
- Copilul meu, copilul meu este în casa!
Fara sa stea pe gânduri, unul din cei doi calatori intra printre flacari si, dupa ceva timp, iese cu pruncul în brate. Femeia îi multumeste cu lacrimi în ochi, în timp ce lumea îl priveste cu admiratie, pentru fapta sa.În tot acest timp, prietenul sau nici nu se miscase, ci astepta linistit în fata hanului.
Întorsi amândoi la masa, acesta îi spune:
- Esti nechibzuit. Puteai sa mori, ce te-a facut sa-ti risti viata?
- Am sarit în flacari pentru a salva copilul. N-am facut nimic deosebit. Daca te uiti cu atentie în jurul tau, vezi ca toate se jertfesc unele pentru altele: pâna si grauntele din pamânt putrezeste pentru ca din el sa rasara o planta noua, o mladita care sa duca viata mai departe; mama îsi sacrifica tineretea pentru a-si creste copiii si a-i educa, soldatul moare aparându-si tara si asa mai departe; toate traiesc unele pentru celelalte.
- Bine, dar daca ai fi murit si tu, ce realizai?
- Atunci, poate ca as fi fost si eu asemenea grauntelui...
Lumea toata este calauzita de exemplul Mântuitorului, Care S-a jertfit pe Cruce pentru mântuirea noastra. Omul trebuie sa urmeze si elacest exemplu fara de care viata nu are sens. Cel cu sufletul curat cauta binele celorlalti si nu pe al sau; se roaga pentru toti si nu pentru sine; deci, prin tot ceea ce face, traieste pentru ceilalti, nu doar pentru el însusi.
“Când va veti curata sufletele voastre, atunci ele vor straluci si se vor împartasi de prezenta lui Dumnezeu si de dumnezeiasca si cereasca Sa stralucire. Atunci, sufletele vor fi ca niste oglinzi curate, îndreptate spre lumina dumnezeiasca si vor putea primi si ele stralucire.”
- Copilul meu, copilul meu este în casa!
Fara sa stea pe gânduri, unul din cei doi calatori intra printre flacari si, dupa ceva timp, iese cu pruncul în brate. Femeia îi multumeste cu lacrimi în ochi, în timp ce lumea îl priveste cu admiratie, pentru fapta sa.În tot acest timp, prietenul sau nici nu se miscase, ci astepta linistit în fata hanului.
Întorsi amândoi la masa, acesta îi spune:
- Esti nechibzuit. Puteai sa mori, ce te-a facut sa-ti risti viata?
- Am sarit în flacari pentru a salva copilul. N-am facut nimic deosebit. Daca te uiti cu atentie în jurul tau, vezi ca toate se jertfesc unele pentru altele: pâna si grauntele din pamânt putrezeste pentru ca din el sa rasara o planta noua, o mladita care sa duca viata mai departe; mama îsi sacrifica tineretea pentru a-si creste copiii si a-i educa, soldatul moare aparându-si tara si asa mai departe; toate traiesc unele pentru celelalte.
- Bine, dar daca ai fi murit si tu, ce realizai?
- Atunci, poate ca as fi fost si eu asemenea grauntelui...
Lumea toata este calauzita de exemplul Mântuitorului, Care S-a jertfit pe Cruce pentru mântuirea noastra. Omul trebuie sa urmeze si elacest exemplu fara de care viata nu are sens. Cel cu sufletul curat cauta binele celorlalti si nu pe al sau; se roaga pentru toti si nu pentru sine; deci, prin tot ceea ce face, traieste pentru ceilalti, nu doar pentru el însusi.
“Când va veti curata sufletele voastre, atunci ele vor straluci si se vor împartasi de prezenta lui Dumnezeu si de dumnezeiasca si cereasca Sa stralucire. Atunci, sufletele vor fi ca niste oglinzi curate, îndreptate spre lumina dumnezeiasca si vor putea primi si ele stralucire.”
Sfântul Dionisie Areopagitul
0 Responses to Povestioare cu talc: Puterea jertfei