BLOGUL PENTRU SUFLET

Biserica Ortodoxă Română pomeneşte astăzi pe Sfânta Muceniţă Filofteia, valahă de neam, ale cărei sfinte moaşte sunt venerate în paraclisul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului de la Curtea de Argeş. „Sfântuliţa“, aşa cum este numită în popor Sfânta Filofteia, a trăit în secolul al XIII-lea în oraşul Târnovo, capitala de la sud de Dunăre a Imperiului româno-bulgar, condus de fraţii Petru şi Asan. Pentru milostenia sa, Filofteia, al cărei nume înseamnă „iubitoare de Dumnezeu“, a pătimit moarte mucenicească din partea tatălui său pe când avea doar 12 ani, fiind una dintre cele mai tinere sfinte din calendarul ortodox. An de an, paşii pelerinilor se îndreaptă către oraşul de pe malul râului Argeş, unde are loc o procesiune la moaştele „Sfântuliţei“.

În perioada medievală, oraşul Târnovo a fost capitala Imperiului româno-bulgar întemeiat de fraţii asăneşti. În secolul al XIV-lea, în timpul declinului Imperiului Bizantin, cetatea Târnovo se revendica drept „a treia Roma“, pentru influenţa culturală ce o desfăşura în Balcani şi în lumea ortodoxă slavă. Astăzi, oraşul Veliko Târnovo, situat în nordul Bulgariei, mai păstrează doar amintirea strălucirii de odinioară. Este înfrăţit cu oraşele româneşti Iaşi şi Braşov, păstrând comuniunea ce exista în secolul al XIII-lea, când românii şi bulgarii convieţuiau la sud de Dunăre. În acea perioadă, la un mileniu după vremea persecuţiilor romane, când starea de creştin echivala cu condamnarea la moarte, în vremuri de libertate deplină religioasă, o tânără de doar 12 ani era martirizată de tatăl ei, într-un acces de furie cauzat de o virtute evanghelică: milostenia. Este povestea Sfintei Muceniţe Filofteia, echivalentul românesc al grecescului Filofteia.

Pe la 1206 se năştea, într-o familie de ţărani din Târnovo, copila Filofteia. Mama ei, de neam valah, i-a dat numele de „iubitoare de Dumnezeu“ şi a crescut-o cu evlavie, sădindu-i în suflet virtuţile creştineşti. Nu mult timp au petrecut împreună, căci mama Sfintei Filofteia s-a mutat la cele veşnice, înainte ca ea să treacă de bucuria vârstei copilăriei. Educaţia maicii sale a rodit în viaţa tinerei fecioare deprinsă cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia faţă de aproapele. Tatăl său, care se îndeletnicea cu plugăria, era creştin de neam, dar avea o credinţă nelucrătoare, înăbuşită de grijile acestei lumi. După ce a rămas văduv, s-a recăsătorit cu o femeie departe de modelul creştin al primei sale soţii. Tânăra Filofteia a continuat să-şi iubească tatăl şi să-şi respecte mama vitregă, ajutându-i, cu puţina ei putere, în treburile gospodăreşti. Astfel, zi de zi mergea la câmp, unde muncea tatăl său, pentru a-i duce merindele pregătite de soţie. Pe cale, însă, era înconjurată de nevoiaşi, de care se milostivea şi le împărţea mâncarea tatălui. De multe ori, bucatele care ajungeau la el însemnau prea puţin pentru un om ce muncea fizic o zi întreagă, drept pentru care seara îşi mustra soţia, spunându-i că nu-i trimite îndeajuns. Auzind că de acasă îi trimite în fiecare zi suficientă mâncare, într-o zi s-a hotărât să îşi urmărească fiica, pentru a vedea unde se risipeşte rodul muncii sale. Ca de obicei, tânăra fecioară se apropia de ţarină, înconjurată de nevoiaşi. Văzând tatăl ei cum mâncarea pe care o aştepta ajunge pomană pentru cei ce nu au, s-a mâniat şi a aruncat securea pe care o purta la piept către trupul propriei fiice! Unealta plugarului s-a înfipt în piciorul plăpând al copilei, curmându-i viaţa la doar 12 ani. Înspăimântat de fapta sa, a încercat să ridice trupul fetiţei, pentru a-l înmormânta. Însă Dumnezeu a îngreuiat cinstitul ei trup, astfel încât cei adunaţi în jurul ei nu l-au putut clinti. A fost chemat preotul cetăţii, care, cunoscându-şi fiica duhovnicească, a vestit ierarhului său minunea întâmplată. Sinaxarul spune că, după un obicei al vremii, au început să pomenească numele tuturor bisericilor din jur, pentru a vedea unde este voia Sfintei să fie aşezată. După enumerarea unor localităţi situate de-a dreapta şi de-a stânga Dună-rii, când au rostit numele cetăţii Curtea de Argeş, trupul Sfintei s-a uşurat şi a primit a fi ridicată.

Moaştele Sfintei Filofteia au fost depuse spre venerare în Catedrala din Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În această cetate au fost venerate, pentru o perioadă, şi moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Alăturarea celor două sfinte se observă în erminia picturii bisericeşti, care le zugrăveşte în lăcaşurile de cult una lângă cealaltă. La 17 iulie 1393, după un asediu de trei luni în faţa oştilor Imperiului Otoman, capitala Ţaratului vlaho-bulgar capitulează şi cetatea este distrusă. De acolo, sfintele relicve au fost adăpostite la Vidin.

În anul 1396, domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) al Ţării Româneşti ce stăpânea până la Dârstor, după eşecul cruciadei de la Nicopole în faţa turcilor, a primit moaştele Sfintei Filofteia, pe care le-a aşezat în Biserica Domnească „Sfântul Nicolae“ din Curtea de Argeş, ce servea drept Catedrală mitropolitană. Astfel se explică şi ziua pomenirii Sfintei la 7 decembrie, la o zi după hramul Sfântului Nicolae. Timp de cinci secole, racla cu sfintele moaşte s-a păstrat în Biserica Domnească, până în 1893, când, din cauza stării de degradare a ctitoriei Basarabilor, a fost mutată mai întâi în Biserica „Sfântul Gheorghe“, iar apoi la Biserica „Adormi-rea Maicii Domnului“ - Olari, din localitate. În anul 1917, în timpul Primului Război Mondial, moaştele Sfintei Filofteia au fost adăpostite în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti, metoc al Mănăstirii Argeşului. După încheierea războiului, au fost readuse la Curtea de Argeş şi aşezate în Catedrala episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Din anul 1949 au fost mutate în paraclisul din incinta complexului arhieresc de la Curtea de Argeş, unde sunt depuse până astăzi spre venerare.

Datorită evlaviei poporului român faţă de Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit în şedinţa din 28 februarie 1950, a decis generalizarea cultului acesteia în întreaga ţară, alături de alţi sfinţi ale căror sfinte moaşte se păstrează în ţara noastră. Slujba proclamării acestei generalizări a avut loc în octombrie 1955, chiar la Curtea de Argeş, fiind săvârşită de vrednicul de pomenire patriarh Justinian Marina, dimpreună cu numeroşi ierarhi români şi străini.

Moaştele Sfintei Filofteia se păstrează întregi, într-o raclă de argint aurit. De altfel, există un blestem arhieresc al mitropolitului Cosma Popescu al Ungrovlahiei (1787-1792) în acest sens: „Cosma, Milostiv Bogin - cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei, fiindcă ne înştiinţăm smerenia Noastră că din Sfintele Moaşte ale Sfintei Muceniţe Filoteii, ce se află în Biserica Domnească din oraşul Argeşu, s-ar fi risipindu în mici părticele, iată dar, poruncim cuvioşiei tale, Arhimandrite chir Partenie, igumen Argeşului, să le pecetluieşti într-un săculeţu de bogasin nou, lăsându-i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. Şi aşa pecetluite să le aşezi în sicriu. Şi să ştie fieşcare să se ferească a nu cuteza să ciupească, cât de puţin din sfintele moaşte, că am pus blestem asupra cui a cuteza a se atinge să ia. Într-aceasta şi chip să urmezi! Şi să fii blagoslovit! 1791, mai 10.“

În seara de 6 decembrie, sărbătoarea Sfintei Muceniţe Filofteia la Curtea de Argeş începe cu săvârşirea slujbei privegherii în paraclisul mănăstirii, unde se află racla cu sfintele moaşte. De acolo, în timpul vohodului de la Vecernie, slujitorii şi credincioşii pornesc în procesiune, ridicând racla cu sfintele odoare şi purtând-o până la baldachinul înălţat pe esplanada Catedralei arhiepiscopale, unde este depusă spre închinare. Slujba Privegherii continuă afară, pentru ca mulţimea pelerinilor să se poată închina, la rând, la moaştele „Sfântuliţei“, aşa cum este numită în popor. A doua zi, după săvârşirea Sfintei Liturghii, la ceas de Vecernie, procesiunea porneşte din nou, de data această înapoi către paraclisul Mănăstirii Argeşului ce serveşte drept chivot al Sfintei Filofteia, până la praznicul Izvorului Tămăduirii, când va urma acelaşi traseu.

Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, o numeşte pe Sfânta Filofteia „candela din Carpaţi“: „De când sunt la Argeş, am văzut adânca şi delicata cinstire a Sfintei Filofteia de către argeşeni, numindu-o direct şi dulce: «Sfântuliţa»! Această exprimare din iubire tălmăceşte faptul că Sfânta Filofteia este considerată nu numai făcătoare de minuni, ci şi casnica fiecăruia dintre argeşeni, ocrotitoarea apropiată din familia fiecărui gospodar. La fiecare priveghere, în cele trei praznice sau hramuri ale Sfintei Filofteia, când se face procesiune cu sfintele sale moaşte: Izvorul Tămăduirii, Adormirea Maicii Domnului şi 7 decembrie ale fiecărui an, creştinii din Argeş, împrejurimi şi din ţară fac rugăciuni într-o linişte absolută, împodobiţi cu lumânări aprinse, ca în noaptea Învierii. Suntem datori să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru alesele bucurii duhovniceşti pe care ni le-a dăruit de fiecare dată. De mare folos sufletesc mi-a fost să văd mereu zeci şi mii de copii care sunt aduşi de părinţi să cinstească pe Sfânta Filofteia, astfel fiind considerată ocrotitoarea pruncilor, a tinerilor, ca şi a noastră, a tuturor, celor de diferite vârste. În orice necazuri care au venit asupra ţării şi mai ales asupra Argeşului, creştinii şi-au pus nădejdea în Dumnezeu şi în Sfânta Filofteia. Ei sunt siguri că Sfânta Filofteia îi apără de orice primejdii, aşa cum cred românii cei evlavioşi, iubitori de Dumnezeu şi sfinţii Săi.“