Multe cupluri căsătorite se destramă, paradoxal, pentru că nu ştiu că iubirea se dezvoltă, creşte, se transformă. Ajung la divorţ…pentru că iubirea nu mai e vâlvătaie ca la început.
Însă iubirea…nu a murit ci doar a ajuns la alt stadiu! Iubirea cu multă revărsare de sentimente, cu excese de tot felul…devine o albie a calmităţii, a încrederii reciproce, a sincerităţii abisale, a frumuseţii simple şi profunde.
Iubirea creşte. Iubirea arată altcumva de la an la an de căsătorie.
Nu trebuie să vă temeţi că vă simţiţi foarte bine, liniştiţi pentru că sunteţi căsătoriţi…pentru că asta e iubirea căsătoriţilor la o altă fază a ei!
Dacă ar înţelege chestiunea asta, de genetică a dragostei, cred că 60% dintre cuplurile care divorţează…nu ar mai face-o.
Însă cine să le spună cum arată dragostea, cum arată dragostea când creşte, căsnicia când creşte…dacă nu au modele de urmat?
Faptul că, la un moment dat, de oboseală şi muncă, de nervi şi de secetă spirituală, nu mai simţi în tine iubire multă, linişte, ţi se pare una sau alta etc. nu sunt motive de dezarmare, de divorţ. Şi acestea fac parte din căsătorie şi ajută dragostea să se dezvolte!
Ploaia e vijelioasă, rupe cregi, produce inundaţii…dar fără ea pământul devine deşert. La fel e și cu dragostea: are avalanşele şi retragerea ei înăuntru, aluviuni şi suspiciuni…dar nu pentru ca să ieşi dintre graniţele căsătoriei, ci pentru ca să sapi şi mai mult în pământul căsătoriei, ca să găseşti dragostea, alinarea, desăvârşirea ta şi a ei în cuplu.
Însă iubirea…nu a murit ci doar a ajuns la alt stadiu! Iubirea cu multă revărsare de sentimente, cu excese de tot felul…devine o albie a calmităţii, a încrederii reciproce, a sincerităţii abisale, a frumuseţii simple şi profunde.
Iubirea creşte. Iubirea arată altcumva de la an la an de căsătorie.
Nu trebuie să vă temeţi că vă simţiţi foarte bine, liniştiţi pentru că sunteţi căsătoriţi…pentru că asta e iubirea căsătoriţilor la o altă fază a ei!
Dacă ar înţelege chestiunea asta, de genetică a dragostei, cred că 60% dintre cuplurile care divorţează…nu ar mai face-o.
Însă cine să le spună cum arată dragostea, cum arată dragostea când creşte, căsnicia când creşte…dacă nu au modele de urmat?
Faptul că, la un moment dat, de oboseală şi muncă, de nervi şi de secetă spirituală, nu mai simţi în tine iubire multă, linişte, ţi se pare una sau alta etc. nu sunt motive de dezarmare, de divorţ. Şi acestea fac parte din căsătorie şi ajută dragostea să se dezvolte!
Ploaia e vijelioasă, rupe cregi, produce inundaţii…dar fără ea pământul devine deşert. La fel e și cu dragostea: are avalanşele şi retragerea ei înăuntru, aluviuni şi suspiciuni…dar nu pentru ca să ieşi dintre graniţele căsătoriei, ci pentru ca să sapi şi mai mult în pământul căsătoriei, ca să găseşti dragostea, alinarea, desăvârşirea ta şi a ei în cuplu.
0 Responses to Despre iubirea căsătoriților